Mi-aș fi dorit să scriu un articol despre ce treabă frumoasă a făcut Consiliul Județean Timiș la Muzeul Satului Bănățean, cu Parcul Crăciunului. Nu de alta, dar într-adevăr s-a făcut ceva frumos, pentru care organizatorii chiar merită felicitări. A venit, însă, vestea aceasta.
Inițial era doar un zvon: Consiliul Județean Timiș pregătește mutarea secției Documentar-Periodice a Bibliotecii Județene Timiș din Bastion. Nu l-am crezut; nu aș fi putut să cred asta, mai ales știind cât a susținut Alin Nica, din postura de primar al comunei Dudeștii Noi, cultura locală. Iată, însă, că zvonul se confirmă.
La sfârșitul lunii iunie, prin Hotărârea Consiliului Județean nr. 159 privind aprobarea Strategiei și regulamentului de valorificare, amenajare, exploatare și întreținere a spațiilor din Bastionul Theresia și închirierea unor spații, s-a aprobat schimbarea destinației unor spații. Hotărârea nu se poate că a fost una tocmai cinstită - în ea nu se face referire la ce se întâmplă acum în acele spații, ne sunt date doar niște coduri ale unor travei: A.1.1 până la A.1.19, B.1.1 până B.1.19, C.1.1 până la C.1.21, corp D, E.0.1 până la E.0.5. După care ni se spune care dintre aceste spații vor fi ocupate în viitor de spații de cultură și care de HoReCa. Ei, prin această hotărâre, pe ascuns, spațiul în care funcționează secția Documentar-Periodice a BJT a fost transformat în spațiu HoReCa. Confirmarea vine de la însuși președintele CJT, Alin Nica: „Nu putem eficientiza cultural locul ținând acolo un depozit”, a declarat acesta pentru Revista 22.
Un depozit? Asta să fi ajuns secția cea mai valoroasă a Bibliotecii Județene?
Ca să înțelegeți despre ce vorbim: în ultimii ani, secția cu pricina a tot fost mutată dintr-o parte în alta. Fiecare mutare de genul acesta a venit la pachet cu pierderi și distrugeri irecuperabile din cel mai important și cel mai fragil fond pe care îl deține biblioteca: vorbim de aproximativ 17.000 de volume de cărți vechi și de colecții ale aproximativ 2.000 de publicații periodice, multe dintre ele de negăsit altundeva. Secția respectivă este un paradis pentru cercetători, pentru studenți, pentru jurnaliști; cu sprijinul acelei secții și cu ore de documentare în sălile ei am reușit să editez două volume dedicate lui Sever Bocu – „Tribunul Banatului” și „Lupta pentru Banat”, apărute la Editura Universității de Vest, la fel ca și volumul „În pace si onor”, apărut cu ocazia aniversării împlinirii a 90 de ani de către Regele Mihai. Tot acelei secții i se datorează mare parte din ediția specială a ziarului „Timișoara” dedicată centenarului nașterii Regelui Mihai, precum și un volum omagial dedicat aceluiași centenar, aflat acum în lucru - asta ca să nu amintesc de sute de articole și studii publicate de-a lungul timpului. Cu fiecare mutare a secției, cu fiecare ziar pierdut sau rupt, am simțit că s-a rupt o parte din mine. Când în urmă cu patru ani s-a găsit varianta Bastion, am zis că, în sfârșit, secția aceasta are un spațiu demn: unul bun și pentru arhivare, unul care oferă și spații de studiu, și spații de expunere, și spații pentru evenimente. În ultimii ani, BJT a devenit un organism viu, prezent în viața cetății, un organism care oferă ceva. Iar acum, când Timișoara se pregătește să devină Capitală Culturală Europeană, renunțăm la acest spațiu eminamente cultural și riscăm să mai distrugem o parte din patrimoniul nostru pentru ce? Pentru o cârciumă? Când vezi că un edil privește acest loc doar ca pe un simplu „depozit”, nu poți să nu te întrebi oare pentru cine este pregătit acel spațiu? Și de ce tocmai acel spațiu, în condițiile în care o simplă plimbare prin Bastion ne arată că mai sunt suficiente spații libere, neocupate de nimeni, iar cele ocupate de HoReCa, în condițiile pandemiei, o duc extrem de greu, abia reușind să supraviețuiască?
Dacă aceasta este viziunea privind cultura a diriguitorilor județului, ne putem aștepta pe viitor și la alte „eficientizări”: am putea, de exemplu, în locul Muzeului de Artă, să avem un minunat hotel de cinci stele - de care, nu-i așa?, orașul nostru duce lipsă; iar tablourile ar sta foarte bine și pe holurile sau în camerele acestui hotel, care poate ar atrage mai mulți clienți decât un simplu muzeu. Dacă tot s-au lungit atât de mult lucrările de reabilitare a Castelului Huniade, de ce să facem acolo un Muzeu al Banatului, când am putea să facem un centru de welness cu spa? Iar Muzeul Satului ar putea fi un superb camping, cu terenuri de golf și spații pentru mici și grătare.
Menirea administrației publice este, printre altele, de a promova cultura, de a o duce aproape de cei interesați de ea și, mai ales, de a-i atrage spre ea pe cei care nu o cunosc; în momentul în care tu, administrator public, schimbi destinația unui spațiu cultural pe care îl administrezi într-un spațiu destinat unei cârciumi private, înseamnă că ți-ai uitat menirea.
Timișoara a avut, din păcate, timp de opt ani un primar care a făcut lucrurile doar după mintea lui, reușind să distrugă bunuri pe care orașul probabil nu le va mai recupera nici peste un secol; de ce, oare, ar trebui ca moștenirea asta să fie continuată acum la nivelul Consiliului Județean?
Revenind la ceea ce am spus la început și cunoscând ce a făcut Alin Nica pentru cultură în Dudeștii Noi, nu pot decât să sper că această decizie a fost luată la sfatul unor „binevoitori” din subordine, aceiași care i-au spus și că o bibliotecă ar fi, de fapt, doar un depozit. Din fericire, încă mai este timp să se revină asupra HCJ 159 și să fie măcar lăsate lucrurile așa cum sunt – deși normalitatea ar fi alocarea unui spațiu chiar mai mare celei mai vii și mai frecventate instituții din Bastion. În cazul în care acest lucru nu se va întâmpla, Timișoara, prin formatorii ei de opinie, prin oamenii de cultură, prin societatea civilă - atâta cât mai este ea - e obligată să reacționeze. Nu de alta, dar am pierdut deja prea multe din patrimoniul nostru - nu e cazul să pierdem și mai mult pentru a primi, să fim sinceri, o crâșmă.
Flavius BONCEA
