Aducerea pe tronul Principatelor Române a unui prinţ străin a fost o necesitate. Alexandru Ioan Cuza a reprezentat o etapă în procesul de modernizare, dar acesta nu era forţa pentru a desăvârşi idealurile elitei româneşti - obţinerea independenţei şi crearea unui stat de sine stătător puternic şi cu prestanţă în Europa. Elitele politice de la 1866 au judecat lucrurile în cheia interesului naţional - şi aşa a ajuns Carol I să fie soluţia aleasă pentru împlinirea acestor idealuri. La 10 mai 1866, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen intra în Bucureşti pentru a deveni primul domnitor neamţ al Principatelor Unite şi mai apoi, după Războiul de Independenţă, primul Rege al României. În aceeaşi zi jură „de a fi credincios legilor ţării, de a păzi religiunea românilor, precum şi integritatea teritoriului ei şi a domni ca domn consituţional”.
Sfârşitul monarhiei constituţionale a însemnat, pentru România, sfârşitul libertăţii, al demnităţii, al onoarei. Iar interesul a fost ca ţara noastră să rămână în zona de control al sistemului, motiv pentru care nici după revoluţia din 1989 nu s-a pus în discuţie niciodată la modul serios restaurarea instituţiei care a construit România modernă.
Este posibil ca acest lucru să se schimbe? Da, este. Două exemple din această săptămână stau mărturie acestui fapt.
Prima dată, în cursul zilei de marţi, preşedintele PMP Cristian Diaconescu a declarat să o monarhie constituţională ar fi gestionat mult mai bine o criză politică precum cea pe care o traversăm în prezent. Acesta a anunţat, la Newsweek Live, că partidul pe care îl reprezintă susţine schimbarea sistemului politic din România în acest sens - ciudat, dacă ne gândim că PMP este partidul care a fost construit în jurul lui Traian Băsescu - securistul care din postura de preşedinte al României l-a acuzat pe Regele Mihai de trădare.
Cristian Diaconescu a explicat că Partidul Mişcarea Populară a luat în serios discuţiile privind modificarea Constituţiei, drept pentru care propune mai multe modificări, printre care un parlament cu 300 de parlamentari şi introducerea monarhiei constituţionale: „Analizând discuţiile privind forma constituţională în care România ar trebuie să funcţioneze în viitor, noi am luat în serios acest aspect şi vom promova foarte serios o modificare a constituţiei în sensul transformării României într-o monarhie constituţională. Argumentele nu sunt de politicianism ieftin, ci tehnice. O monarhie constituţională poate asigura un parlament puternic, care poate sprijini un guvern cu atribuţiuni semnificative. Din această perspectivă, pot da foarte uşor exemplul Marii Britanii, Belgiei sau Olandei, unde pot funcţiona cât se poate de bine monarhie şi parlament. Statul este funcţional, există un anumit tip de responsabilitate şi pentru că, din acest punct de vedere, cu atribuţiuni bine stabilite, monarhia constituţională se dovedeşte eficientă în aceste state cu tradiţii democratice şi foarte eficiente economic”, a declarat Cristian Diaconescu.
Preşedintele PMP este de părere că aderenţa populaţiei la ideea de monarhie constituţională ar creşte dacă utilitatea acestei instituţii ar fi mai bine explicată. „Nu a fost prea bine explicată, cu argumente la zi, nu a fost prezentată dintr-o perspectivă a funcţionării statului într-o situaţie de blocaj. În plus, mulţi dintre noi am rămas în logica propagandistică a educaţiei de dinainte de 1990. Dar aici nu este vorba de a schimba peste noapte o elită cu alta. Este vorba de o funcţionare operaţională, instituţională, cu baze constituţionale clare, inclusiv în situaţii de criză. Acum avem senzaţia că România nu e condusă de nimeni”, a menţionat liderul PMP. Cristian Diaconescu a mai spus şi că decizia privind persoana care va fi rege va trebui să aibă loc în Parlament: „Am făcut această propunere nu pentru a inventa un subiect, ci strict din perspectiva operaţională a unei astfel de instituţii. În perioada negocierilor pentru integrarea euroatlantică, reprezentanţii Casei Regale au avut un rol interesant, semnificativ. Una dintre concluziile venite inclusiv din zona americană era aceea că având un rege în viaţă în România, recunoscut clar în lume, dacă ar fi existat o instituţionalizare a regalităţii în acel moment, nu ar fi avut nici un fel de problemă să obţină acordul statelor europene privind necesitatea de a apăra această ţară. Ar fi fost un regat şi tradiţional, cultural şi - obligatoriu politic - celelalte state din Europa ar fi preluat automat acest mesaj”, a declarat Cristian Diaconescu.
La doar o zi după declaraţiile suprinzătoare ale lui Cristian Diaconescu, deputatul liberal Daniel Gheorghe a susţinut, miercuri, o declaraţie politică în plenul Camerei Deputaţilor, în care a susţinut aceeaşi necesitate: „O nouă reformă constituţională poate începe doar cu principiul restaurării Monarhiei! România, după criza pandemică, daca va lua în calcul schimbarea formei de guvernământ trebuie să aibă în vedere Monarhia Constituţională, singura cale reală de a depăşi crizele care se repetă încă de la Constituţia din 1991, pe fondul unei forme de guvernământ republicane care nu se potriveşte deloc Ţării!”, a afirmat acesta.
Bineînţeles, nu este exclus ca aceste declaraţii să facă parte dintr-o mişcare strategică menită să atragă într-o parte sau alta voturile electoratului monarhist, pe fondul unei creşteri constante a simpatiei încrederii în Familia Regală a României, concomitent cu eşecul aproape palpabil al republicii. Trebuie spus şi faptul că, totuşi, nu putem avea mare încredere în partidul construit în jurul lui Traian Băsescu, cum nici în liberali nu putem să avem vreo nădejde. Dar, cu toate acestea, cele două declaraţii reprezintă un început, mai ales în contextul dezbaterilor despre o reformă constituţională.
Întrebat, la începutul anilor '90, când se punea problemă adoptării unei (oricum ilegitime) constituţii republicane, ce părere ar avea despre un referendum vizând forma de guvernământ, Regele Mihai ai spus: "Când regii Olandei sau Norvegiei şi-au părăsit ţara din pricina nemţilor, au consultat poporul când s-au întors în ţară? Ce să-l întrebe? Dacă între timp s-au obişnuit cu stăpânirea lui Hitler? Românii ar trebui întrebaţi în aceşti termeni: Vreţi voi să rămâneţi cu o formă de guvernământ pe care v-au dat-o ruşii în 1947?"
De aceea nu putem decât să sperăm că exemplul dat de reprezentanţii PNL şi PMP va fi urmat de tot mai mulţi oameni politici. Până la urmă, Monarhia Constituţională nu este proiectul unui partid; este un proiect de ţară care ar trebui îmbrăţişat de întreaga clasă politică. Şi este, poate, singurul proiect de ţară adevărat pentru România.
Schimbarea este posibilă. Hai că se poate!
Flavius BONCEA
