Creștinii ortodocși au intrat luni, 15 noiembrie, în Postul Nașterii Domnului. Acesta amintește de postul îndelungat al patriarhilor și drepților din Vechiul Testament, în așteptarea venirii lui Mesia, iar prin durata lui de 40 de zile, de postul lui Moise de pe Muntele Sinai, când a așteptat să primească cuvintele lui Dumnezeu scrise pe lespezile de piatră ale Tablelor Legii. Astfel, creștinii, postind 40 de zile, se învrednicesc să primească pe Cuvântul lui Dumnezeu întrupat și născut din Fecioara Maria.
Durata Postului Crăciunului a fost stabilită în anul 1166, la Sinodul de la Constantinopol, ținut sub președinția patriarhului Luca Hrisoveghi.
Această uniformizare a fost necesară deoarece la început nu toți creștinii posteau în același mod și același număr de zile, ci unii țineau un post aspru, alții mai ușor, iar unele persoane posteau numai șapte zile, în vreme ce alții șase săptămâni.
Unul dintre Sfinții care vorbește despre însemnătatea reală a postului Nașterii Domnului este Sfântul Tihon, care spune despre postul adevărat că este „abținerea de la orice rău”.


„Dacă vrei, creștine, să-ți fie postul folositor, atunci, postind trupește, să postești și duhovnicește și să postești întotdeauna (…) Cum pui frâu pântecelui tău, tot așa pune-l și gândurilor și patimilor tale celor rele. Să postească mintea ta de gândurile cele deșarte. Să postească mintea ta de ținerea de minte a răului. Să postească voia ta de dorirea cea rea”, notează Sfântul Tihon, potrivit Doxologia.


Așadar, e o diferență mare între dietă și post, pentru că acesta din urmă nu se rezumă la alimentație, ci se referă în special la paza simțurilor. Potrivit redacției Basilica, Sfântul Ioan Gură de Aur a spus următoarele, într-una din omiliile sale: „În acest sfânt timp al postului să alungăm toată defăimarea din gura noastră, fiind convinşi că de am mânca numai cenuşă, această viaţă aspră nu va putea folosi, dacă nu ne vom înfrâna totodată de prihănire şi de defăimare. Să postim, deci, iubiţilor, în aşa chip, ca noi să ne înfrânăm nu numai de la mâncare, ci şi de la păcate. (…) Ochii trebuie să postească neuitându-se cu poftă şi cu aprindere. Privirea este mâncarea ochilor. Dacă privirea este neiertată, păcătoasă, vatămă postul, ducând tot sufletul la pierdere. Ar fi cea mai mare nebunie a opri gurii chiar mâncarea cea învoită, iară ochiului, dimpotrivă, a-i îngădui privirea cea păcătoasă. (…) Postul urechii stă în a nu asculta clevetirile şi vorbele cele rele asupra cuiva. Căci se zice în Sfânta Scriptură: «Să nu asculţi vorbele cele mincinoase» (leş. 23, 1). Încă şi gura trebuie să postească, înfrânându-se de la vorbele cele de ruşine şi de înjurături sau sudalme; căci ce ar folosi, dacă noi nu mâncăm carnea dobitoacelor, dar ca nişte fiare sălbatice sfâşiem numele cel bun al fraţilor noştri? Mâinile tale să postească rămânând curate de averea cea nedreaptă şi de lăcomia câştigului. Picioarele tale trebuie să postească nemergând la desfătările cele necuviincioase. (…) Să nu-mi zică nimeni că numai când ar vorbi cineva neadevărul despre aproapele său, atunci l-ar defăima, iară nu când vorbeşte adevărul. Nu, nu este aşa; căci si aceea este o călcare de lege, când cineva vorbeşte asupra aproapelui ceva de rău, care este adevărat. (…)”.


Vă reamintim, Postul Nașterii Domnului este unul dintre cele patru posturi mari rânduite de Biserica Ortodoxă pentru credincioși, alături de Sfântul și Marele Post (Postul Paștelui), Postul Adormirii Maicii Domnului și Postul Sfinților Apostoli Petru și Pavel. În această perioadă creștinilor le este recomandat, printre altele, să își mărturisească păcatele în cadrul Sfintei Taine a Spovedanii și să primească Sfânta Împărtășanie, atunci când au dezlegarea duhovnicului.


Răzvan IDVOREAN