Istorioară despre istorie
Castelul Huniade, ce găzduieşte Muzeul Naţional al Banatului, este cea mai veche clădire din Timişoara şi monument istoric clasa A. A fost construit, între 1308 – 1315, de Carol Robert de Anjou, regele Ungariei, care şi-a stabilit reşedinţa aici. După cutremurul din 1443, Castelul a fost reconstruit de Iancu de Hunedoara, ce şi-a pregătit campaniile militare împotriva turcilor între aceste ziduri. Apoi a devenit reşedinţă comitatensă, până în 1552, iar în perioada ocupaţiei otomane a fost reşedinţa beglerbegilor Paşalâcului de Timişoara.
După distrugerile suferite în timpul asediului din 1848-1849, aripa de Nord a fost refăcută în 1856. La 25 iulie 1872, din iniţiativa lui Zsigmund Ormos, la Timişoara s-a constituit Societatea de Istorie şi Arheologie, care, prin statut, şi-a propus înfinţarea unui Muzeu de istorie şi arheologie. Acesta este actul de naştere al Muzeului Banatului. De-a lungul timpului, această instituţie a beneficiat de aportul unor excepţionali oameni de cultură: Zsigmund Ormos, Miletz Janos, Szentklaray Jeno, alături de Ioachim Miloia, Marius Moga şi Florin Medeleţ. Cel care a avut o contribuţie esenţială în dezvoltarea Muzeului
Banatului a fost Marius Moga, care a convins autorităţile vremii să transfere Castelul Huniade în administrarea MB, trecut, la rândul său, prin mai multe prefaceri şi restructurări. La începutul secolului trecut s-au făcut lucrări la aripa de Nord, iar în anii ’50 s-a lucrat, timp de opt ani, la consolidarea fundaţiilor din aceeaşi aripă şi în acest fel s-a oferit un sediu MB, demn de colecţiile sale.
Şi tot prin demersul lui Marius Moga Muzeul şi-a îmbogăţit zestrea cu Bastionul Theresia (secţia de Etnografie), vila Kimmel (secţia de artă) şi terenul de la Pădurea Verde (Muzeul Satului). În 2000 din MB s-a desprins Muzeul Satului Bănăţean, iar în 2006 Muzeul de Artă, mutat în Palatul Baroc.
Gaura neagră a Golgotei
În 2006, Muzeul Naţional al Banatului, aflat sub patronajul Consiliului judeţean, a intrat în lucrări de consolidare a aceleiaşi aripi de Nord şi restaurarea clădirii, estimate la 10 milioane euro. S-a început cu un Proiect de injectare pe exteriorul clădirii, până la etajul doi, au existat două Proiecte pentru intervenţie de urgenţă şi încă un Proiect pentru punerea în siguranţă a etajului doi, executat din aproape în aproape. Din pricina lucrărilor, angajaţii Muzeului şi o parte din patrimoniu s-au mutat în Bastionul Therezia, însă grosul exponatelor au rămas în Castel. Dar, ca în filmele cu proşti, Proiectul tehnic a fost ratat, încât zidurile au continuat să se fisureze. A fost nevoie de refacerea documentaţiei, lucrările au fost sistate în 2010, iar Castelul şi exponatele rămase au continuat să se degradeze. În aceste condiţii, constructorul a cerut mai mulţi bani
, conducerea Consiliului judeţean a refuzat şi de aici au apărut o serie de probleme.
În 2012, între MB şi „Constructim” s-a încheiat un contract pentru consolidare şi reparaţii, de 12 milioane lei. Lucrările au fost reluate, apoi s-au oprit, în 2013, au continuat în 2014, pe baza unei Autorizaţii de urgenţă şi s-au realizat lucrări de consolidare prioritară a părţii de Nord, grav avariată. La sfârşitul lui 2014, când în postul de manager al Muzeului se afla, din 1 septembrie, Claudiu Ilaş, şeful CJ Timiş, Titu Bojin, anunţa că trebuia să renunţe la Proiectul pe fonduri europene, de 52,5 milioane euro, alocate de ministrul Elena Udrea, întrucât nu era bine întocmit. Trebuia demarat un nou Proiect, pe Programul 2014 – 2020, prin care Bojin spera să obţină finanţarea prin Axa proiecte de patrimoniu cultural, cu valoare maximă de 5 milioane de euro.
În 2015 s-a lucrat din nou, iar Titu Bojin anunţa, în februarie, că era mulţumit de lucrări şi că acestea se vor finaliza la sfârşitul lui iunie, adică la termen. Pentru ca pe 16 iunie din acelaşi an, să anunţe „am primit aprobare de la Monumente, de la Cultură, ca să putem demola şi reface bucata aceea de zid, care a fost crăpată şi din cauza căreia s-au blocat lucrările”. Dar şi că se lucrează la un Proiect european de 5 milioane euro, iar lucrările la Muzeul Banatului nu vor fi terminate până în 2016.
Ploaia torenţială sau dinamita din Castel
În 2016 situaţia a devenit scandalos-explozivă. Ziarele timişoerene online, renaşterea.ro, debanat.ro, evz.ro, banatulmeu.ro şi tion.ro au scris despre situaţia deplorabilă în care se afla Muzeul proaspăt consolidat, încercând să trezească atât conducerea Muzeului, cât pe cea a Consiliului judeţean. Semnalul de alarmă l-a tras arheologul Florin Draşovean, care, scandalizat de dimensiunea posibilă a prăpădului, afirma: „După lucrările de consolidare, în interior plouă ca afară. Frumoasele coloane din Sala Cavalerilor sunt îmbibate cu apă, iar bolţile sunt susţinute, simbolic, cu popi.... cărămizile sunt fragilizate”.
S-a constatat că ploua torenţial în sala Cavalerilor, iar imaginile din Muzeu, ajunse pe reţelele de socializare, au scandalizat timişorenii. Obiectele de patrimoniu s-au umplut de mucegai şi tot felul de ciuperci, vestigiile din Neolitic erau ţinute pe holuri, în condiţii improprii. Toate acestea au fost prezentate în presă şi au fost confirmate în urma unui control al Direcţiei pentru Cultură şi Patrimoniu. Această instituţie s-a autosesizat – e drept cam târziu – a amendat Muzeul Banatului cu 10.000 lei şi a avertizat că, în caz de neremediere amenzile vor continua. Cu adevărat, situaţia era critică, ploile au pătruns în clădire şi obiectele de patrimoniu erau în pericol.
Hibele managerului Claudiu Ilaş
Însă toate aceste grozăvii nu îi dădeau frisoane şi nici insomnii lui Claudiu Ilaş, managerul Muzeului. Acest domn, fiul lui Alger Ilaş, fost primar PSD al Buziaşului, a avut o carieră fulminantă! După absolvirea facultăţii, a fost angajat de tăticul personal la instituţia pe care o păstorea (a vorbit cineva de vreun conflict de interese?!), dar, se pare că această slujbă nu l-a satisfăcut şi a fost promovat director executiv la Reciclarea deşeurilor din cadrul CJT. Şi de aici, peste numai doi ani, după zicala păguboasă „de la Deşeu la Muzeu” a ajuns manager la Muzeul Satului Bănăţean.
Revenind la dezastrul de la Castel, presupunem că nu avea cum să aibă asemenea frisoane şi insomnii şi să trepideze în faţa prăpădului, la care asista cu indolenţă, câtă vreme, înainte de a părăsi Muzeul Satului Bănăţean şi motiva, în presa vremii, că dorea respectiva rocadă doar pentru bani mai mulţi. A câştigat la salariu 700 de lei pe lună, dar nu a înţeles, nicio clipă, că în calitate de manager la MB, care se afla în reparaţii din 2006, deci cu foarte mari probleme, avea infinit mai multe şi mai dificile responsabilităţi. L-a durut în şpiţ şi şi-a vâzut în continuare de-ale lui, adică de bani.La Banat Gold, unde îl regăsim asociat cu 50%, în 2014 şi la ILBC Construct, la care, deoarece nu a depus Bilanţul financiar contabil pe 2008, 2009 şi 2010, s-a ales cu Cazier fiscal. Culmea este că, înainte de a fi manager la Muzeul Banatului, Claudiu Ilaş a ocupat, timp de trei ani şi şapte luni aceeaşi funcţie la Muzeul Satului Bănăţean. Dar nu s-a sinchisit să respecte legea şi să se retragă din funcţia de administrator, ceea ce l-a plasat în situaţia de incompatibilitate, fără, însă, ca ANI să aibă vreo reacţie. Deşi a ajuns managerul MB, domnişorul Ilaş este asociat cu 33% la „Curtea Berarilor”, din lei încasaţi de la Muzeu, dar şi la „Akiri Alfish”, cu 50%, din 2019. 2014, de unde în 2015, 2018 şi 2019 a câştigat 301.998 lei, faţă de numai 137.265.
Sigur că în condiţiile în care câştigă mai mult decât dublu la firmele în care este asociat, inima şi mai ales mintea managerului Ilaş nu poate sta la problemele fierbinţi cu care se confruntă instituţia pe care ar trebui să o conducă. După felul în care îşi face treaba demonstrează că este paralel cu statutul de manager, despre care nu ştie mare lucru şi- după cum se vede – nici nu se străduieşete să onoreze responsabilitatea cu care a fost investit. O demonstrează, de altfel, şi modul în care a câştigat concursul pentru ocuparea postului de la Muzeul Satului şi, gurile rele spun, şi cel de la Muzeul Banatului. Dar mai ales acuzaţia de plagiat, formulată de profesorul Miodrag Milin, membru al Comisiei de evaluare a managementului. După Milin, Planul de management pe 2014 – 2018 al MB propus de Ilaş avea părţi copiate din Planul de la Muzeul Astra Sibiu pe 2011-2014, motiv pentru care l-a notat cu 4,75.
S-a cerut Consiliului Judeţean poziţia faţă de acuzaţia de plagiat, însă preşedintele Bojin a transmis că respectiva comisie nu avea competenţă să ia măsuri în această situaţie. Deşi, potrivit Regulamentului de evaluare a managementului la MB, dacă se înregistrează diferenţe mai mari de două puncte între notele acordate de mebrii comisiei, aşa cum s-a întâmplat, este obligatorie reluarea notării. Dar notarea nu s-a reluat, Ilaş a fost bătut în cuie ca manager la MB. Cu alte cuvinte, preşedinţii din CJ au tolerat că funcţia ar fi fost obţinută prin furt intelectual. Şi mai are managerul Ilaş o bilă neagră, pe care şi-a acordat-o singur. Cu afirmaţia „a plouat şi apa s-a scurs pe pereţi. Normal că a intrat în zid, în tencuială. Sunt infiltraţii, nu sunt probleme mari” şi-a dovedit inconştienţa, că la rea credinţă chiar nu ne putem gândi.
Claudiu Ilaş şi-a permis toate astea fiind protejatul conducerilor pesediste din CJT. Acestea au numit Comisiile care, la toate evaluările anuale, l-au apreciat cu note peste 9! De unde deducem că menţinerea unui fidel politic în acest post era mai importantă decât consolidarea, reabilitarea şi redarea timişorenilor şi Banatului a unui monument istoric emblematic.
Expertiza. Drobul de sare sau Nodul Gordian?
La sfârşitul lui 2016 trebuia făcută ultima recepţie a lucrărilor, însă a fost amânată în ianuariue 2017 pentru ca nici până acum, în 2021 să nu ştim nimc despre ea. După ce, în 2016, constructorul anunţa terminarea lucrărilor şi majoritatea membrilor comisiei au decis semnarea unui Proces verbal de amânare a recepţiei, în aprilie 2017, CJ Timiş anunţa că se va face o expertiză tehnică a lucrărilor făcute în cei 11 ani. Din care se va putea afla valoarea lucrărilor real executate şi măsurile de conservare. În iulie 2017, CJ Timiş nu contactase nicio firmă de expertizare. „Experitza este scoasă la licitaţie, dar nu prea vrea nimeni să se înhame, întrucât presupune o muncă foarte amănunţită”, preciza Călin Dobra, preşedintele CJT.
Dar şi că va face demersuri la Ministerul Culturii pentru a găsi altă soluţie. În 16 august 2017, CjT semnează contractul cu „Crist Proiect” SRL, câştigătoarea licitaţiei pentru expertiza ce trebuia terminată până la începutul lui noiembrie, contra sumei de 155 mii lei. S-a cerut, însă, o prelungire, până la începutul lui decembrie 2017. După expertiză urma ultima recepţie, care permitea încheierea lucrărilor de reabilitare şi prevederea sumelor din 2018. Culmea este că expertiza a ajuns la CJT, însă nici până acum nu a fost făcută publică. Răspunsul vine de la sine dacă ne reamintim care era obiectul său şi la ce trebuia să răspundă.
Poate că cea mai gravă problemă este că, la sfârşitul lui 2014, onor CJT a pierdut proiectul de finanţare europeană de 10 milioane de euro. Şi asta deoarece acest Proiect nu putea fi eligibil, întrucât lucrările de consolidare şi reabilitare ale castelului Huniade au făcut parte dintr-un proiect, început, însă nefinalizat fizic, şi a beneficiat, la vreme, de finanţare publică în ultimii cinci ani. Dar despre acest Proiect sinucigaş CJT a aflat în decembrie 2016 de la şeful ADR Timiş, care avertiza că lucrările nu se puteau plăti decât dintr-o resursă locală sau naţională. Ca urmare, trebuia încercată atragerea de fonduri europene, dar asta nu se putea face decât după recepţia în discuţie. După consolidare urmează modernizarea, punerea în funcţiune şi deschiderea Muzeului pentru public. Estimată, de acelaşi preşedinte Dobra, la doi-trei ani, ajungându-se astfel în 2021.
Castelul Huniade şi Muzeul Banatului, pe care îl găzduieşte, îşi vor putea căpăta strălucirea de altă dată şi vizitatorii, români şi străini, cărora li s-au lungit urechile, de când aşteaptă redeschidrea sa. Altfel zis, blestemul care a lovit Muzeul Banatului, în 2006, aşteaptă să piară de 15 ani. Dar pentru asta este nevoie de poziţia fermă a lui Alin Nica, preşedintele CJ Timiş, care, dacă vrea să demonstreze că este Bărbat de Încredere, va trebui să taie răul din rădăcină.
Nu ştiu de ce, dar Castelul Huniade, care se tot repară de 15 ani, îmi aduce aminte de Mănăstirea Argeşului şi de tragicul meşter Manole. Ca zidurile mănăstirii să nu se mai surupe, nefericitul şi-a jertfit soaţa, zidind-o! La Castel, „jertfiţii” îi vom putea afla după apariţia Expertizei şi, aşa cum bănuiţi, „zidirea” dumnealor intră în sarcina DNA.
Ultima oră: Prin adresa nr. 544, din 2 februarie ac, managerul Claudiu Ilaş cerea CJT să analizeze posibilitatea sistării lucrărilor de restaurare a ruinelor din timpul lui Carol Robert (adică a lucrărilor care se mai derulau la Castel!), deoarece, în contextul noilor lucrări preconizate, soluţiile de restaurare a acestora „nu mai sunt viabile”. Cu alte cuvinte, dăm cioara din mână pe vrabia din gard sau, mai exact, sistăm lucrările de restaurare, aprobate de Comisia Naţională a Monumentelor Istorice, până când vom putea finaliza noul proiect, aflat în faza DALI. Şi care, în această fază, a fost returnat, recent, de către Comisia Zonală a Monumentelor Istorice spre completare... Noaptea minţii!
George LÂNĂ
