Asociația Foștilor Deținuți Politic din România (A.F.D.P.R.) în colaborare cu Secția Parchetelor Militare din cadrul Parchetului General au desfăşurat în perioada 31 august - 4 septembrie 2020 o nouă campanie de cercetări arheologice în localitatea Periprava, com. C.A. Rosetti, jud. Tulcea. În urma acestei acțiuni de căutare, descoperire și recuperare a rămășițelor pământești ale deținuților politic din fosta colonie penitenciară de la Periprava, arheologii au scos la iveală noi dovezi ale represiunii regimului comunist din România.
Această cercetare a fost cea de-a șaptea campanie desfășurată în localitatea Periprava, com. C.A. Rosetti, jud. Tulcea, loc în care, în perioada anilor 1959-1964, au fost înhumaţi un mare număr de deţinuţi politic decedați în colonia de muncă de la Periprava. Zona din cadrul cimitirului unde se află mormintele deţinuţilor a fost stabilită pe baza informaţiilor obţinute de la localnicii mai în vârstă ai satului, precum şi de la câțiva foşti angajaţi ai coloniei penitenciare. La suprafaţa solului nu au fost puse niciodată semne distinctive care să indice prezenţa acestor morminte.
La finalul acestei a șaptea campanii au fost identificate și cercetate un număr de cinci morminte, dintre care patru sunt ale unor deținuți, rămășițele pământești ale acestora fiind extrase și recuperate. Unul dintre morminte, nemarcat la suprafața solului, aparținea unui localnic, iar în acest caz osemintele au fost lăsate nederanjate in situ, fiind doar înregistrate în lista mormintelor depistate.
Începând din acest an, investigațiile arheologice care privesc crimele regimului comunist din România se desfășoară sub patronajul A.F.D.P.R.. În cursul anilor 2013 și 2015-2019, sub egida Institutului de Investigare a Crimelor Comunismului și Memoria Exilului Românesc (I.I.C.C.M.E.R.), în perimetrul cimitirului lipovenesc din Periprava s-au organizat și desfăşurat șase campanii de cercetări arheologice.
În urma celor șapte campanii de săpături arheologice desfășurate până acum s-au executat și cercetat un număr de 19 secţiuni sau suprafețe arheologice, în cadrul cărora au fost descoperite 59 de morminte. Dintre acestea, un număr de 55 de morminte, prin caracteristicile de înhumare, aparțin unor deținuți. Patru morminte, care nu erau marcate la suprafața solului, aparțin însă unor localnici decedați în ultimele decenii. Dintre mormintele deținuților au fost recuperate rămășițele pământești a 54 de persoane, într-unul din sicriele descoperite constatându-se lipsa scheletului, păstrându-se doar capul. Momentan, această situație este explicată astfel de către arheologi „familia defunctului a avut cândva posibilitatea să afle locul precis al mormântului, să-l deshumeze și să-i recupereze osemintele”.
Potrivit informațiilor documentare existente și mărturiilor depuse de foștii deținuți politic rămași în viață din colonia penitenciară de la Periprava, reiese că „decesele din acest lagăr de muncă forţată au fost cauzate de înfometare și frig, de lipsa apei potabile şi a asistenţei medicale, de accidentele intervenite pe fondul condiţiilor de muncă istovitoare şi de regimul de detenţie pe care mulţi l-au îndurat în lagărele şi închisorile unde au fost încarceraţi anterior. Unii dintre deţinuţi au fost ucişi şi prin împuşcare, mai ales în cursul unor tentative de evadare. Toate acestea au fost potenţate de condiţiile de viaţă existente în Deltă şi de comportamentul abuziv şi violent al personalului coloniei”.
În perioada în care unitatea a funcţionat ca formaţiune independentă, din documentele oficiale rezultă că la Periprava au murit cel puţin 124 de deţinuţi, identificaţi nominal, în majoritate deținuți pe motiv politic, dar şi de drept comun. Conform mărturiilor, nu toți deținuții morți în lagăr au fost înhumați în cimitirul lipovenesc din Periprava. De aceea, după terminarea intervenției arheologice, o parte din echipa de cercetare a mai rămas câteva zile în zonă pentru a explora, prin perieghieză de teren, alte posibile locuri de înhumare ale deținuților.
Majoritatea celor decedați în colonia penitenciară de la Periprava au fost depuşi în sicrie, dezbrăcați, pentru înmormântare, sicriele fiind confecționate din lemn ori stufit, în unele cazuri, trupurile fiind înfășurate în rogojini de stuf și legate cu sârmă. Starea generală de conservare a scheletelor recuperate este una precară, asupra celor mai multe nefiind descoperite obiecte de inventar funerar. Există însă și câteva cazuri la care au fost descoperite câteva accesorii vestimentare, de regulă nasturi, lucru care presupune că trupurile acelor defuncți au posedat anumite articole sumare de îmbrăcăminte la momentul înhumării.
Cercetările au fost efectuate de către aceeași echipă de arheologi care, începând din anul 2015, în cadrul I.I.C.C.M.E.R. și sub mandatul președintelui executiv Radu Preda, au început verificarea și investigarea reală și sistematică a acestui sit funerar contemporan pentru căutarea și recuperarea efectivă a rămășițelor pământești ale deținuților morți în lagărul comunist. La cercetări a participat și domnul Octav Bjoza, președintele Asociației Foștilor Deținuți Politic din România și Subsecretar de Stat, care a fost el însuși încarcerat la Periprava în timpul detenției petrecute prin mai multe închisori și lagăre de muncă.
Finanțarea campaniei arheologice din acest an a fost asigurată integral, prin intermediul Fundației „Doina Cornea” din Cluj, din contribuțiile unor donatori, persoane fizice, însă majoritatea fondurilor necesare au fost primite de la Asociația „Ad Caritas” din Bistrița.
La începutul anilor ’50 Periprava a funcţionat ca secţie a Formaţiunii Chilia, devenind la 1 iulie 1957 o unitate penitenciară de sine stătătoare (Formaţiunea 0830). Scopul oficial al înfiinţării coloniei a fost construirea unui dig pe o lungime de 16,5 km între localităţile Periprava şi Sfiştofca pentru a proteja de inundaţii terenurile care urmau să fie defrişate de stuf şi apoi desţelenite în vederea utilizării lor ca suprafeţe agricole. De asemenea, se avea în vedere şi înălţarea şoselei din comuna Periprava pe o distanţă de mai mulţi kilometri. Astfel, începând cu 1959, în zonă au fost aduşi inclusiv mii de deţinuţii politic care au devenit majoritari în colonie până în 1964, când au fost aplicate graţierile colective. Scopul nedeclarat şi subînţeles al transferurilor de deţinuţi a fost exploatarea brutală a muncii acestora şi supunerea lor la un regim cu valenţe de exterminare.
A.F.D.P.R. face apel către rudele și urmașii victimelor care au decedat în lagărul de la Periprava precum și către toți cei care au cunoștință despre astfel de persoane, pentru a-l contacta direct pe responsabilul cercetărilor arheologice, domnul Gheorghe Petrov (tel. 0721400396), în vederea îndrumării acestora către autoritățile care au în sarcină identificarea osemintelor recuperate.
Cornel Seracin
