De câteva zile la Spitalul CFR din Timișoara se efectuează testări covid-19 la cerere. Lucru îmbucurător, dat fiind numărul mare de solicitări din ultima perioadă și dificultatea clinicilor și spitalelor de a face față acestora. La telefon ni se spune că rezultatele se eliberează în aceeași zi, un mare plus comparativ cu alte centre de testare, unde poate dura până la patru zile eliberarea rezultatului. Prețul unui test este de 280 de lei, din nou un mic avantaj față de clinicile private, unde prețul depășește 300 de lei. A doua zi dimineață am descoperit însă și marele minus - organizarea, aproape inexistentă.
Încă de la prima oră, peste 20 de oameni stăteau grămadă la poarta spitalului, unii fără mască, așteptând să fie testați. Probabil o simplă formalitate pentru mulți dintre cei prezenți, dar fără îndoială nu pentru toți. Distanțarea socială se restrângea vizibil între persoanele care stăteau efectiv lipite de gard, să poată surprinde un mic semn de la cadrele medicale sau administrative din curtea spitalului.
Mult după ora la care s-au făcut primele programări, au fost rugați să poftească înăuntru „primii trei!”. Desigur, era vorba de primii trei care se înghesuiau mai tare.
Nimeni nu a răspuns la întrebarea, adresată de la distanță, de ce lasă oamenii să se înghesuie tocmai pentru testări covid-19. Și ar fi atâția alți „de ce”. Poate cel mai important dintre ei e "de ce încă nu reușim să facem lucrurile cum trebuie?"
O simplă împărțire a intervalului de timp în care se realizează recoltarea probelor, în intervale de 10 - 15 minute, cât poate dura o recoltare, ar fi suficientă. Pentru a evita aglomerațiile în locuri cu risc crescut de contaminare, pentru a crea un mediu civilizat, pentru a scuti aceiași nervi întinși la maximum la fiecare contact cu instituțiile medicale românești. Un sistem încă atât de defect și disfuncțional, spre care însă se îndreaptă 25% din lefurile tuturor. (I.N.)
