„Pe Cel ce n-a cunoscut nici un păcat, El L-a făcut păcat pentru noi, ca noi să fim neprihănirea lui Dumnezeu în El.” ( 2 Cor. 5,21)
Generația noastră nu a mai trăit un Paște ca acesta. E atâta tristețe în jur, suferință, durere și moarte... Nu eram obișnuiți cu așa ceva, ne pregăteam pentru bucurie. Da, dar poate că Dumnezeu îngăduie o asemenea criză în viața noastră tocmai acum, fiindcă aveam nevoie să înțelegem mai mult din ceea ce a însemnat prețul salvării noastre. Înainte de bucurie, Golgota a însemnat o teribilă durere, un infinit necaz, o terifiantă moarte, și peste toate acestea noi am trecut idiferenți an după an.
Asupra Domnului Hristos, ca înlocuitor și garant al nostru, a fost așezată nelegiuirea noastră, a tuturor. El a fost așezat în rândul celor fărădelege, ca să ne poată răscumpăra de sub condamnarea legii. Vinovăția fiecărui urmaș al lui Adam a apăsat asupra inimii Sale. Mânia lui Dumnezeu asupra păcatului, manifestarea teribilă a neplăcerii Sale față de nelegiuire au umplut inima Fiului Său de groază. În toată viața Sa, Domnul Hristos vestise unei lumi căzute vestea cea bună a îndurării și iubirii iertătoare a Tatălui. Tema Sa era mântuirea pentru păcătosul cel mai mare. Dar acolo la cruce, sub povara teribilă a vinovăției noastre ce apăsa asupra Sa, n-a mai putut vedea fața dătătoare de pace a Tatălui. Retragerea privirii dumnezeiești de la Mântuitorul în acea oră a supremei dureri a străpuns inima Sa cu o întristare ce nu va putea niciodată să fie înțeleasă de către om. Atât de mare a fost chinul acesta, încât durerea fizică de-abia mai era simțită... Strigătul ”Dumnezeul meu, Dumnezeul meu, pentru ce m-ai părăsit?” e dovada de necontestat a unei frământări sufletești teribile pe care a îndurat-o în locul nostru. Abia după ce vom înțelege dimensiunea aceasta a durerii ne vom putea bucura cu adevărat de partea luminoasă a jertfei mântuitoare.
Privind la Răscumpărătorul răstignit, înţelegem mai bine măreţia şi însemnătatea jertfei aduse de Maiestatea cerului. Planul salvării noastre este slăvit înaintea noastră şi gândul despre Golgota deşteaptă în inima noastră emoţii vii şi sfinte. În minţile şi pe buzele noastre vor fi laude la adresa lui Dumnezeu şi a Mielului; mândria şi adorarea de sine nu pot să crească în sufletul care păstrează o vie amintire a celor petrecute la Golgota. Acela care priveşte iubirea inegalabilă a Mântuitorului va fi învăţat în gând, curăţit în inimă şi transformat în caracter. El va merge în lume spre a fi lumină, reflectând această tainică iubire. Cu cât contemplăm mai mult crucea lui Christos, cu atât mai mult ne vom însuşi declaraţia apostolului, când a zis: „Departe de mine gândul să mă laud cu altceva decât cu crucea Domnului nostru Isus Christos, prin care lumea este răstignită faţă de mine şi eu faţă de lume!” ( Gal. 6,14).
Moartea Domnului pe crucea Calvarului este marea noastră nădejde de iertare şi transformare în această lume şi va fi tema noastră de meditaţie în lumea viitoare.
Biserica Adventistă de Ziua a Şaptea urează tuturor cititorilor un Paşte binecuvântat, plin de solemnitate dar şi de bucurie.
Hristos a înviat!
Mihai Maur
preşedintele Conferinţei Banat a Bisericii Adventiste de Ziua a Şaptea
Dragi creştini,
Oare cine şi-ar fi imaginat la începutul lunii martie că în acest an vom celebra Sărbătoarea Învierii Domnului doar în casa noastră, nu şi în Casa Domnului?
Pandemia de coronavirus a îngenuncheat întreaga planetă, dar nu a distrus credința noastră. Spectrul morții a îngrozit rasa umană, dar nu a alungat din inimile noastre speranța învierii. Panica şi restricțiile militare impuse au închis uşile bisericilor, dar nu au stins pasiunea şi dragostea noastră pentru Hristos.
Deşi nu ne vom putem exprima bucuria învierii în bisericile noastre, alături de prietenii şi frații noştri de credință, nu vom înceta să proclamăm biruința vieții asupra morții în casele noastre. Chiar dacă suntem întristați şi descurajați să celebrăm şi în acest an Învierea lui Hristos cu evlavie, bucurie şi speranță.
Să le spunem tuturor că Dumnezeu este pe tronul istoriei, iar în curând vom putea revedea „lumina Soarelui din spatele norilor”.
Şi să nu uităm, în această perioadă dificilă, să fim alături de cei care s-au despărțit de cei dragi, să-i încurajăm pe cei descurajați, să-i ajutăm pe cei săraci, să ne rugăm pentru cei care trudesc pentru salvarea celor bolnavi, dar mai ales să le spunem celor îndoielnici că există nădejde în Isus Hristos.
Pacea pe care Hristos a dăruit-o ucenicilor Săi în ziua învierii să vă însoțească pe toți în aceste zile de sfântă sărbătoare.
Hristos a înviat! El este învierea şi viața!
Ionel Tuțac
Preşedintele Comunității Bisericilor Creştine Baptiste Timişoara
În fața Celui înviat!
Iubiți frați și surori în Domnul Isus Cristos, sărbătorim și în acest an Sfintele Sărbători de Paști, mai precis Învierea Domnului nostru Isus Cristos, într-un mod diferit față de alți ani, din cauza situației prin care trece întreaga omenire. Dar valoarea și importanța acestei sărbători rămâne aceeași și cred că, mai mult ca în alți ani, vom dori să-L avem în casele și familiile noastre pe Cel pe care Îl sărbătorim, pe Cel înviat dintre morți, pe Fiul lui Dumnezeu și Mântuitorul sufletelor noastre. Trebuie să fim recunoscători lui Dumnezeu pentru fiecare prilej pe care îl avem să vestim moartea și învierea lui Isus Cristos. Aceasta va fi o slujbă duhovnicească până va veni El. Atunci vom sta în fața Lui, a Celui înviat.
Iubiți frați creștini, Apostolul Ioan a avut deja această experiență atunci când aproape de sfârșitul vieții sale, în insula Patmos, s-a întâlnit față în față cu Domnul pe care îl slujea. Iată cum a decurs întâlnirea lor: „Când L-am văzut, am căzut la picioarele Lui, ca mort. El și-a pus mâna Lui dreaptă peste mine și a zis: Nu te teme, Eu sunt cel dintâi și cel de pe urmă, cel viu. Am fost mort și iată că sunt viu în vecii vecilor!” (Apocalipsa 1, versetele 17 și 18).
Ioan îl cunoștea pe Domnul mai bine poate decât oricare dintre ceilalți ucenici. Nu s-a sfiit să se plece la pieptul Lui, nu s-a temut să-L urmeze în curtea marelui preot și nici să stea lângă cruce în timp ce Isus murea, purtând păcatele întregii omeniri. Nu a pregetat să alerge la mormânt și să intre să se convingă că mormântul este gol. Ioan L-a văzut pe Isus după ce a înviat, și a scris despre El că este mijlocitorul dintre Dumnezeu și oameni.
Și totuși, acum când îl întâlnește în Patmos, când vede adevărata glorie a lui Isus, Ioan se teme și are nevoie încă odată de asigurarea Sa că este viu în vecii vecilor.
Și eu, și dumneavoastră, frați și surori, știm că Isus a fost mort și a înviat. Dar avem nevoie în fiecare an să ne reamintim aceste cuvinte: „Sunt viu în vecii vecilor!”.
Astăzi ne bucurăm în fața Mântuitorului nostru, care este viu. Dar ne bucurăm și în nădejdea că vom rămâne credincioși până la capăt Lui, care a înviat dintre cei morți. Vom trăi împreună cu El în vecii vecilor.
Fie ca această nădejde să vă dea suficientă putere să depășiți orice obstacole care vă stau în cale și să rămâneți credincioși până la capăt lui Isus, pentru că într-o zi vom sta fiecare în fața Celui înviat. Doresc ca El să facă aceste sărbători fericite și să își reverse belșugul de binecuvântări cerești și pământești asupra dumneavoastră și asupra tuturor celor dragi din familiile dumneavoastră. Cu aceeași dragoste părintească și creștinească vă adresez creștinescul salut
Cristos a înviat!
Pastor Constantin LEONTIUC,
Comunitatea Penticostală Timiș
