Român şi vlah, doi termeni care în România au aceeaşi semnificație, în Serbia stârnesc mari dispute şi lupte pentru recunoaşterea apartenenţei lor. Conform legilor din ţara vecină, vlahii şi românii sunt două minorităţi deosebite, diferenţă care a dus la scindarea etnicilor români din Valea Timocului de cei din Voivodina.
Această separare de identitate a luat amploare în urma ultimului recensământ, când în Voivodina peste 25.000 de locuitori s-au declarat români, pe când în Timocul Sârbesc, cei mai mulţi s-au declarat vlahi, adică peste 30.000 şi mult mai puţini români, circa 2.000. În faţa acestor date statistice, totul pare o chestiune de alegere. Adevărul e însă altul. Etnicii români din Valea Timocului, care s-au declarat vlahi şi cu toate acestea declară că limba vorbită de ei e tot româna, au fost induşi în eroare de asocierea care s-a făcut între termenii vlah-român. În viziunea lor, la fel ca în viziunea oricărui alt român din ţara mamă, România, vlahii şi românii sunt unul şi acelaşi neam. Singura diferenţiere e făcută de poporul sârb, care se încăpăţânează să nu recunoască existenţa unei minorităţi româneşti în Valea Timocului. Doar românii din Voivodina sunt recunoscuţi de statul sârb drept minoritate.
Istoricii sârbi şi bulgari, la fel ca şi ceilalţi din peninsula Balcanică, în marea lor majoritate neagă vreo relaţie între vlahii balcanici şi români. Ei consideră că vlahii sunt păstori sârbi sau bulgari, orice, numai români nu. Deşi uită să facă o simplă comparaţie între limba încă vorbită de vlahii timoceni şi românii nord-dunăreni. Identitatea este evidentă, doar surzii nu o înţeleg. Este de fapt o surzenie dictată de ideologia politică a unei naţiuni sârbeşti compacte, probabil după modelul francez, fără minorităţi. Deşi niciodată vlahii timoceni nu au manifestat idei de secesiune şi au fost cetăţeni fideli ai statului sârb.
Cert e că toată această situaţie a trezit în vlahii din Timoc nevoia de recuperare a identităţii româneşti. În sprijinul acestui ţel, s-a înfiinţat Iniţiativa Românilor din Serbia, o asociație culturală, de tip ONG, ce îşi propune să adune laolaltă toţi factorii activi în domeniul drepturilor fundamentale ale românilor din Serbia şi să acţioneze împreună în acest sens. Obiectivul lor este să creeze o alianţă între locuitorii celor două regiuni, astfel încât, pentru prima oară, românii din Timoc şi Voivodina să participe la alegerile pentru Consiliul Naţional al Minorităţii Naţionale Române (CNMNR) din Serbia, pe liste comune. Până acum, organismul de reprezentare şi apărare a intereselor minorităţilor din Serbia nu a avut nici un membru român din Timoc. Alegerile se vor desfăşura în toamna acestui an.
Demersurile prin care să se afirme clar existenţa românilor în Serbia de nord-est, care să înlăture ambiguităţile create de numeroasele asociaţii vlaho-sârbeşti sau vlaho-româneşti şi care să folosească termenul de „român” pentru toţi cei ce au ca limbă maternă româna, au început în urmă cu un an şi jumătate. De-a lungul acestei perioade, au fost organizate numeroase întruniri cu diverse organizaţii şi asociaţii reprezentante ale românilor din Timoc, în încercarea de a coagula interesele acestora într-un scop comun, acela de a obţine reprezentarea minorităţii româneşti în Consiliul Naţional al Minorităţilor. Pentru românii din Timoc, această reprezentare înseamnă mult mai multe drepturi, dar şi un alt statut în relaţia cu statul sârb.
Cea mai recentă întâlnire a avut loc sâmbătă la Pancevo, la care au luat parte Boian Bărbuţă, preşedintele Iniţiativei Românilor din Serbia (IRS), precum şi alţi membrii ai acestei iniţiative, printre care Svetlana Nikolin, Nikola Vucinici şi Biljana Bugarinovici. S-au discutat demersurile făcute până acum, în sensul că au început să se strângă semnături ale vlahilor din Valea Timocului. Ei sunt chemaţi la primăriile din zonă pentru a corecta „eroarea”. Mai exact, trebuie să completeze formularul prin care se declară membrii ai minorităţii române. Tododată, s-a menţionat faptul că sunt tot mai aproape să întocmească o listă proprie de candidaţi care să participe la alegerile din toamnă.
Tot în cadrul aceste întâlniri au fost readuse în atenţia opiniei publice principalele puncte care se doresc atinse în programul acestei mişcări: păstrarea identităţii naţionale; biserica în limba maternă; educaţie în limba maternă; şcoli în limba maternă; păstrarea culturii şi identităţii culturale; obţinerea cetăţeniei duble; implicarea în dezvoltarea economică a zonei şi, cel mai important, restabilirea legăturii cu patria mamă, pe al cărei sprijin speră să se poată baza.
Acestea sunt doar câteva din doleanţele minorităţii din Timoc, care se luptă de atât timp să îşi dobândească nişte drepturi ce i se cuvin. Discriminările, lipsa de drepturi şi piedicile cu care se confruntă locuitorii din Timoc se fac simţite în orice încercare a lor de a-şi păstra identitatea românească. Un exemplu concret este legat de proiectul-pilot introdus în 2012, de predare a limbii române în şcoli, cu toate că aceasta figura ca materie opţională. Pe atunci au fost înscriși circa 800 de copii la aceste clase cu predare în limba română. Astăzi, au mai rămas doar 200. De ce? Nu ştie nimeni. Boian Bărbuţă, preşedintele ISR, cel care a avut iniţiativa de a scoate la suprafaţă românismul… românilor timoceni, îndrăzneşte să se lanseze în declaraţii potrivit cărora, de fapt, părinţii copiilor au fost ameninţaţi că îşi vor pierde locul de muncă dacă nu îşi retrag copiii de la aceste cursuri. Ba mai mult, s-a introdus chiar şi limba chineza, totul ca să nu mai rămână loc în programa şcolară pentru orele de limba română. Şi nedreptatea nu se opreşte aici. În două sate din Timoc, în şcoli, se învaţă vorbirea vlahă. „O prostie!”, după cum susţine domnul Boian Bărbuţă, referitor la această măsură de standardizare a limbii vlahe şi a alfabetului vlah.
Nici libertatea la informare în limba română nu le este îngăduită acestora, dacă e să luăm în considerare că toată mass-media, fie ea scrisă, radiofonică sau audio-vizuală, este în limba sârbă. De construirea unor biserici româneşti nici nu se pune problema, căci asta ar isca cu siguranţă un război civil.
Şi, astfel, se naşte întrebarea: „Cât trebuie să mai lupte minoritatea vlaho-română din Timoc cu această manipulare istorică, aceea că, de zeci de ani, românii şi vlahii sunt consideraţi popoare diferite în Serbia, deşi pentru toată lumea este evident că e vorba de unul şi acelaşi neam?”. Răspunsul nu îl ştie nimeni, dar cert e că în curând Republica Serbia va bate la porţile Uniunii Europene. Dacă minorităţile nu vor fi respectate, vor fi probleme. Căci instituţiile europene vor fi cu siguranță alături de românii din Serbia şi îi vor sprijini pentru a-și recăpăta drepturile consfinţite de Constituţia ţării căreia îi vor rămâne fideli, România.
Alexandra Dorina BUŞTEAN
