La sfârșitul lunii octombrie, Camera De Comerț, Industrie și Agricultură Timișoara a organizat o nouă ediție a Topului Firmelor. Conform unei metodologii unice şi unitare pe plan naţional, clasamentul realizat de CCIAT reunește 8.554 de firme care au îndeplinit criteriile de eligibilitate, din cele 28.567 de firme care au depus bilanţul contabil pentru exerciţiul financiar trecut. Dintre aceste 8.554 de firme, au fost evidenţiate 1.743 de societăți comerciale care au reuşit să se claseze pe locurile I, II şi III, în șase domenii de activitate, 251 grupe şi cinci clase de mărime.
După ce s-au consumat masa, dansul și felicitările, reprezentanții celor 1.743 de societăți comerciale premiante au mai avut parte de o surpriză. De data aceasta, în căsuța de e-mail.
Surpriza din e-mail
Surpriza era un mesaj venit de la CCIAT. Doar că nu era un mesaj al CCIAT, ci al primarului Timișoarei. Și care sună așa:
„Stimate domnule / Stimată doamnă Director General,
Mai întâi, vreau să vă felicit pentru rezultatele economice excelente obținute de societatea pe care o conduceți. A fost o mare bucurie pentru mine, ca Primar al Timișoarei, să văd, la Topul Firmelor 2016, ce firme puternice are Timișoara și județul Timiș în ansamblul său.
Datorită dv. și celorlalți performeri prezenți la eveniment, în primul și în primul rând, Timișoara nu are, practic, șomaj și, pe cale de consecință, nici probleme sociale semnificative. Și vreau să vă mulțumesc pentru asta, ca și pentru contribuțiile dv. la bugetul local prin taxele și impozitele pe care le plătiți cu conștiinciozitate.”
Bun, până aici totul este bine și frumos. Dar stați, că nu s-a terminat. Scrisoarea continuă astfel:
„După cum știți, în 2012, după desființarea echipei de fotbal Politehnica Timișoara organizată ca societate comercială, cu acționar Marian Iancu, co-finanțată, o vreme și de autoritățile publice locale, subsemnatul, proaspăt devenit Primar, din dorința de a asigura Timișoarei, Timișului și Banatului continuitate în fotbalul de performanță cu atât de frumoase tradiții începând din 1920, am înființat un nou Club, numit ACS Poli, fără nicio legătură cu precedentul, de data aceasta organizat ca ONG, non profit, drept asociere între Consiliul Local Timișoara, Consiliul Județean Timiș și Universitatea Politehnica Timișoara.
Am finanțat acest club, până în vara lui 2015, prin cotizație plătită de Consiliul Local Timișoara și Consiliul Județean Timiș, exact la fel cum am finanțat și asociația similară, Timișoara Capitală Culturală Europeană. La un audit al Curții de Conturi din vara lui 2015, s-a afirmat că cele două autorități publice nu ar avea voie să plătească cotizații, nici pentru fotbal - ca de altfel nici pentru baschet, handbal și rugby -, nici pentru susținerea candidaturii la titlul de Capitală Culturală Europeană. Contestația noastră a fost admisă vis-a-vis de susținerea candidaturii la titlul de Capitală Culturală Europeană - rezoluționarea ei s-a făcut după 6 luni (!!!), timp în care numai eu știu cum am reușit să ne facem treaba pentru a nu rata competiția -, dar nu a fost admisă vis-a-vis de susținerea sportului. Drept urmare, în ediția de campionat național de Liga I 2015/2016 și în partea de până acum a ediției 2016/2017, noua Poli, organizată ca ONG non profit cu asociați exclusiv publici, repet, nu a mai primit niciun ban de la Consiliul Local Timișoara și Consiliul Județean Timiș, fiind singura echipă de Liga I care funcționează doar bazat pe drepturile TV, mici sponsorizări și venituri din publicitate și vânzarea de abonamente și bilete.
Aceste surse se dovedesc, însă, insuficiente și, deși echipa joacă spectaculos, făcând partide mai mult decât onorante cu toate echipele din top 6 (pe două dintre ele învingându-le, cu două făcând egal și doar cu Steaua și Dinamo pierzând la limită), incapacitatea achitării la timp a tuturor obligațiilor de plată conduce la depunctări (deja s-au strâns 14 puncte de penalizare!) și risc major de retrogradare.
Iată de ce, cu scuzele de rigoare pentru timpul răpit cu detaliile de mai sus - din respect pentru dv., m-am simțit dator să vă informez cu tot ce e relevant în speță -, vă rog, stimate domnule / stimată doamnă Director General, să sprijiniți această echipă fanion a Timișoarei, Timișului și Banatului, prin sponsorizare, donație, contractare de publicitate sau cumpărare de abonamente la meciurile de pe teren propriu, cu orice sumă apreciată de dv. ca oportună, începând de la 1000 euro pe an.
Ne străduim să menținem această frumoasă echipă, bazată pe jucători români și care dă 12 juniori loturilor naționale ale României, CA ECHIPĂ A COMUNITĂȚII, ținând seamă că fotbalul colcăie de aventurieri - și folosesc o exprimare eufemistică -, după cum s-a văzut în tristele experiențe Politehnica cu Marian Iancu și Rapid cu Vasile Muraru.
Contez pe civismul dv. și îmi ofer disponibilitatea să vă vizitez personal, împreună cu președintele Clubului, dl. Sorin Drăgoi, fost city manager al Timișoarei până de curând, dacă veți considera de cuviință. Aștept feedback la telefonul personal, 0722 xxx xxx sau pe e-mail Această adresă de email este protejată contra spambots. Trebuie să activați JavaScript pentru a o vedea., cu CC la (xxxxxxxxxxx)@yahoo.com .
Cu deosebită stimă,
Prof.univ. Nicolae Robu
Primarul Timișoarei”.
Ei, în a doua parte a mesajului sunt deja mici probleme. Le detaliem. Dar prima dată să vedem care este legătura dintre Nicolae Robu și Marian Iancu
Legătura Robu-Iancu
De câte ori vine vorba, primarul Timișoarei ține să sublinieze că între el și Marian Iancu nu există nici o legătură. Ba mai mult decât atât, Nicolae Robu s-a și constituit parte civilă în procesul privind finanțarea echipei de fotbal în perioada Marian Iancu – o constituire 100% imorală dar, am putea să spunem, și ușor ilegală. Și nu doar ușor, deoarece Nicolae Robu a anunțat constituirea Consiliului Local ca parte civilă, fără să întrebe consiliul dacă dorește sau nu să facă acest lucru.
Dar oare chiar nu există legătură între Nicolae Robu și Marian Iancu? Hai să mergem la momentul 2008 – semnarea contractului de asociere în vederea finanțării dintre societatea lui Marian Iancu, Consiliul Județean, Consiliul Local, Universitatea Politehnica. Da, era și Universitatea parte a acestei înțelegeri, o universitate care pe atunci îl avea ca rector pe... Nicolae Robu. Iar contractele au fost semnate chiar în biroul acestuia, la rectoratul Politehnicii.
Totul a fost bine și frumos până în 2011, când echipa de fotbal a fost retrogradată iar autoritățile publice nu au mai avut cum să continue finanțarea. Atunci singura voce publică pe care o auzeam clamând cu insistență să se finanțeze echipa de fotbal era... da, ați ghicit, Nicolae Robu. Căutați prin arhive și o să vedeți cum, de exemplu, în 17 martie 2012, Nicolae Robu insista, în perioada de precampanie, că Poli trebuie susținută. Domnia sa a avut și o propunere: cumpărarea de către autoritățile publice locale și județene a acțiunilor lui Marian Iancu. Acțiuni la societate comercială cu datorii enorme la acea oră. „Aceasta este poziția mea, aceasta este poziția PNL Timiș!”, zicea, însă, Nicolae Robu. Care în 26 martie 2012 revine și cu un comunicat din partea Universității Politehnica: „Senatul Universității Politehnica din Timișoara a aprobat joi, 22.03.2012, implicarea UPT, alături de Consiliul Local Timisoara și Consiliul Județean Timiș, în preluarea integrală a acțiunilor clubului de fotbal Politehnica Timișoara (organizat ca SC de tip SA), cu o cotă de participare proprie de 1%. (...) Senatul Universității Politehnica din Timișoara solicită respectuos Consiliului Local Timișoara și Consiliului Județean Timiș să supună spre dezbatere și decizie, în regim de urgență, proiecte de hotărâri similare (...)”.
Măgăria nu a ieșit, dar în toată campania electorală Nicolae Robu a avut un susținător extrem de vocal în persoana lui Marian Iancu. Același Iancu de care se spală astăzi pe mâini dar cu care a tot avut discuții și contacte, culminând cu cea anunțată în 31 mai 2013: „VESTE BUNĂ - Completare la postarea Suntem în Liga 1 !!!: Astăzi am avut o discuţie telefonică cu dl. Marian Iancu şi dânsul mi-a reiterat promisiunea că vom face cât de curând şi pasul 2 -ultimul !- legat de aducerea palmaresului şi culorilor la noua Poli (ACS, evident), fundamentat pe acordul tripartit în acest sens semnat în decembrie între noi reprezentanţii ACS Poli Timişoara, reprezentantul SC Politehnica Timişoara SA (dl. Marian Iancu) şi reprezentantul AFC Politehnica Timişoara (dl. Viorel Boiţ).”
Aceste lucruri nu au mare legătură cu ceea ce Nicolae Robu cere acum de la câștigătorii topului firmelor. Ele vin, mai mult, ca o precizare a unei situații și de punere a lucrurilor la punct. Problema din scrisoare este mult mai gravă.
Trafic de influență
Da, așa se numește ceea ce face primarul Nicolae Robu. Pentru că nu este normal să te adresezi tuturor societăților comerciale merituoase din județul Timiș cerându-le să dea niște bani, acolo, de la 1000 de euro în sus, unei chipe de fotbal.
Care este logica din spatele acestei gândiri? Sunt firme cu rezultate bune, o mie – două – trei mii de euro nu ar trebui să fie o mare problemă pentru ele. Le trimitem scrisoarea din partea mea, poate se vor gândi că merită să dea o sumă, acolo, pentru a avea o relație bună cu primăria și cu primarul. Și ca să vadă că se pot baza pe mine, le dau numărul meu personal de telefon și adresa de e-mail personală, urmând să și vin personal la întâlnire.
Dar ce treabă are primarul cu căutatul de sponsorizări pentru o echipă de fotbal? De ce trebuie să meargă el personal acolo? Adevărat, nu are nici o treabă, nici nu trebuie să meargă. Și așa ajungem la afirmația din intertitlu: Nicolae Robu își folosește influența de primar pentru a atrage foloase către o echipă de fotbal. Nu e frumos, nu e moral, nu e legal.
Ce a mai „uitat” Nicolae Robu să amintească
Deși în scrisoarea adresată investitorilor Nicolae Robu se plânge despre situația ingrată în care a ajuns clubul din cauza Camerei de Conturi, care a înțeles să blocheze finanțarea din bani publici (lucru cu care, trebuie să recunosc, nu sunt de acord nici eu – pentru că nu Camera de Conturi este cea care decide oportunitatea sau modalitatea în care se acordă finanțările de la bugetul local), domnia sa uită să precizeze un lucru. Și anume faptul că a existat și un proces cu aceeași Cameră de Conturi care a fost de curând pierdut definitiv în instanță. Drept pentru care trebuie recuperat un prejudiciu de vreo 35 de milioane de lei – bani acordați diverselor cluburi sportive, din care cam 80% tocmai echipei de fotbal. Și ce garanție are un sponsor că banii lui nu vor fi pierduți în cazul în care clubul va trebui să plătească prejudiciul respectiv, lucru care ar însemna automat falimentul său? Asta ca să nu aducem aminte de faptul că, dincolo de problemele financiare, la echipa de fotbal există și problemă de altă natură: situația din clasament (ultimul loc, cu șanse minime de salvare de la retrogradare) și lipsa publicului (la ultimul meci de pe teren propriu, cu Dinamo București, s-a înregistrat cel mai mic număr de spectatori din istoria confruntărilor Timișoara-Dinamo).
Dar, cine vrea să dea bani la echipa lui Nicolae Robu este, totuși, liber să o facă. Pentru că despre asta vorbim, de fapt: ACS Poli nu funcționează, în momentul de față, ca o echipă a comunității, ci strict de parcă ar fi proprietatea privată a primarului. Poate de aceea și merge atât de prost.
Flavius BONCEA
