În urmă cu patru ani, în încercarea de a-și respecta măcar una dintre promisiunile electorale (respectiv, dispariția Acvariului din centru) primarul Nicolae Robu a propus un schimb de terenuri între proprietarii Acvariului și municipalitatea timișoreană. În urma mai multor discuții și negocieri și a unor evaluări cel puțin discutabile, Municipiul Timișoara a cedat trei terenuri extrem de valoroase (pe unele dintre ele aflându-se chiar și investiții) în schimbul subpasajului din fața Operei - o construcție care, de la începuturile ei, a fost mai mult inundată decât funcțională. Schimbul a fost justificat însă printr-un așa-zis „interes public” – acela de a închide inelul I de circulație, prin crearea unui subpasaj rutier în zonă.
Nu au contat nici un fel de argumente, începând de la cele de ordin moral (schimbul nefiind deloc unul echitabil), continuând cu cele de ordin tehnic (întrucât este practic imposibilă realizarea lucrării fără a afecta clădirile din jur), juridic (firma care a făcut evaluările nu avea dreptul, la momentul respectiv, să facă evaluări), de oportunitate (în condițiile în care toate orașele traficul rutier este îndepărtat cât mai mult de centrele istorice, noi l-am fi adus în miezul orașului) sau patrimonial (existând un risc uriaș de a afecta în rău patrimoniul existent şi de distrugere definitivă a spaţiului public din zonă). Proiectul părea că merge înainte - și asta doar din dorința de a avea o justificare pentru acel schimb cu numeroase semne de întrebare.
Iată, însă, că, după patru ani de la acel moment, ideea cu subpasajul este moartă și îngropată, chiar dacă la modul oficial ni se anunță că investiția este, deocamdată, doar amânată până după momentul Timișoara Capitală Culturală Europeană 2021. Ieșirea (elegantă, trebuie să o recunoaștem) din dilema „ce ne facem cu subpasajul?” a venit cu motivarea... descărcărilor arheologice. „Nu riscăm cu deschiderea acestui şantier, pentru că ar fi posibil să ne trezim cu şantiere arheologice care să ţină deschisă lucrarea, ceea ce ar fi total nepotrivit acum. Ne pregătim pentru 2021 cu Capitala Culturală Europeană şi nu riscăm să nu se încheie şantierul”, a declarat primarul Nicolae Robu, care crede, însă, în continuare că ideea cu subpasajul este una excelentă.
În contradicție cu ceea ce crede primarul, Ordinul Arhitecţilor a arătat încă din 2013 că, deoarece în temă nu se face referire la semnificaţia culturală a amplasamentului (între altele, la Ansamblul urban Corso, monument istoric de valoare naţională ), la situaţia posibilă a descoperirii unor vestigii arheologice şi deoarece nu există un PUZ referitor la proiect există „riscul de a afecta negativ patrimoniul construit” şi de alterare „pe termen lung a spaţiului public şi a elementelor sale constitutive”. De asemenea, studiul tocmit de Primărie în urma căruia a fost aleasă varianta subpasaj prin fața Operei spune, despre ambele variante puse în discuție, același lucru:
Concluziile studiului:
„c) Nici una dintre cele două variante nu suplineşte lipsa Inelului II de circulaţie;
d) Nici una dintre cele două variante nu atrage trafic suplimentar faţă de cel actual pe Inelul I de circulaţie (din contra, simulările de trafic evidentiază o scădere a valorilor de trafic, cu excepţia celei de pe str. Hector);
e) În ambele variante creşte presiunea pe Inelul II de circulaţie (incomplet), cu valori semnificative (în special) pe pasajul «Jiul»;
f) În ambele variante indicatorul global «parcurs total» al reţelei propuse este mai slab decît cel actual (per global oraş, creşte parcursul total);
g) În ambele variante se prevede realizarea circuitului de T.P. pe traseul cel mai nefavorabil (singura variantă agreată de beneficiar, dintre cele trei propuse de proiectant);
h) Ambele variante implică o intervenţie importantă aspra aspectului general urban şi calităţii mediului urban”.
Din fericire pentru oraș, proiectul acesta este în moarte clinică. Și va fi așa cel puțin până în 2022. Iar atunci s-ar putea să se reconsidere ideea, întrucât va fi trecut suficient de mult timp încât să nu mai aducă nimeni în discuție interesul public folosit ca justificare pentru achiziționarea subpasajului.
Flavius BONCEA
