Studiu de caz: ce s-a întâmplat după lansarea de carte a securiștilor Aurel Rogojan și Iulian Vlad de la Timișoara
Săptămâna trecută, în mare secret, Aula Academiei Române – filiala Timișoara a găzduit un eveniment care pune o pată serioasă pe obrazul unei instituții respectabile, taman în anul când se aniversează un secol și jumătate de la întemeierea Academiei. Este vorba de lansarea de carte a securiștilor Iulian Vlad (fostul șef al Securității de până în 1989) și Aurel Rogojan (asistentul acestuia).
Cu toate că evenimentul nu a fost mediatizat decât în mediul securist, pe lângă foștii colegi de „serviciu” ai celor doi securiști, la Timișoara lansarea a avut parte și de participare unor revoluționari, reprezentanți ai societății civile, suporteri ai Politehnicii Timișoara – persoane care s-au mobilizat pentru a le arăta celor care ne țineau într-un regim de teroare până în 1989 că lucrurile nu sunt chiar așa cum vor ei să le prezinte. Și că independent de cum și-au organizat lansarea de carte la Oradea și la Arad, în Timișoara încă există răni deschise după decembrie 1989 și nu suntem dispuși să acceptăm încercarea de spălare a imaginii unor criminali.
Deranjați, deranjați...
În urma relatărilor din mass-media despre ce s-a întâmplat la lansarea de la Timișoara, nu au întârziat reacțiile. Nu le știu și nu am cum să le comentez pe toate. Voi vorbi doar de cele care mi-au venit mie personal - și care, cred, sunt reprezentative și pentru cei care au fost deranjați de faptul că la Timișoara nu a fost o lansare numai cu aplauze, felicitări, strângeri de mână și pupături, și pentru calitatea umană a acestor indivizi.
Primul dintre cei care au comentat este Radu Tinu – fost prim-adjunct la Securitatea din Timișoara, individ care, de altfel, a și participat la lansarea de carte. Acolo el era cel care încerca să ne miștocărească pe cei care ne-am dus să protestăm și chiar să ne intimideze, spunând că Iulian Vlad și Aurel Rogojan ne pot da în judecată pentru mesajele pe care le afișam pe pancardele pe care le aveam cu noi.
Iată ce scrie maestrul Radu Tinu, post-eveniment, pe pagina proprie de facebook:
„Postez aberațiile unor fătuci / băiețași din presa timișoreană... cu un gust amar, pentru că în aulă au fost prezenți (sic!) peste 100 de persoane, în mare majoritate universitari, profesori, scriitori, artiști... și 5 circari... care insinuează legitimări, jandarmi... Am discutat cu un reprezentant de frunte al participanților la evenimentele de atunci... nu doresc să-i dezvălui numele... doar că mi-a relatat despre protestatari: unii își fac pedigreeu de revoluționar mințind, la un dascăl nu mă așteptam la manifestări becalizate...iar la alți doi... de unde nu este nici Dumnezeu nu cere, zic românii”.
Ei, aici Radu Tinu minte. Minte ordinar, cu acea nesimțire care probabil îi caracterizează pe toți cei care au deținut funcții de răspundere în aparatul represiv de până în decembrie 1989. Și asta pentru că majoritatea de universitari, profesori, scriitori și artiști era de fapt o majoritate de securiști, cei cinci „circari” erau de vreo șase ori mai mulți și nici cu ei cu tot nu cred că se ajunge la o sută, jandarmii chair au existat acolo și i-au legitimat pe protestatari, ba au mai fost și niște civili care aveau grijă ca lucrurile să nu escaledeze. Persoane pe care, în mod normal, nu le prea vezi la lansări de carte, sau la evenimente de cultură. Iar atunci când le vezi se întâmplă ce s-a întâmplat la Iași cu trupa de teatru Auăleu!: vin să amendeze actorii pentru că nu au înțeles nimic din actul artistic. Și nu, nu-mi spuneți că alea erau înjurături, nu act artistic – deocamdată, jandarmii nu sunt critici de teatru ca să emită judecăți de valoare în acest sens.
Bun, să mergem mai departe. Cu o mică precizare: în preziua evenimentului, atunci când am aflat de ceea ce se organizează la Academia din Timișoara, cuprins de revoltă, am scris și eu pe facebook că sunt turbat de furie de furie și de nervi la gândul că Aula Academiei le-a fost pusă la dispoziție unor securiști pentru o lansare de carte. Și îmi răspunde, ulterior, un domn. Bochiș Borșanu Alexandru Silviu. Care zice așa:
„Citez: «Sunt turbat de revoltă și de nervi la aflare veștii că miercuri, 5 octombrie,...» Asta cred! Omul e turbat, așa cum zice! Nu mai sunt injecții antirabice la Timișoara? E acolo Facultatea de Medicină veterinară! Nu se poate să nu fie ceva medicamente contra turbării!... Am auzit că e contaminantă, se ia, adică, se dă și la alții! Eu zic să trimiteți hingherii, să-l izolați, în cușcă și legat cu lanțuri!...”.
Dacă numele acestui postac nu vă zice nimic, vă spun eu despre cine este vorba: Alexandru Bochiș, fost comandant al Inspectoratului de Securitate din Arad. După 1990 reciclat prin Vatra Românească. Deci nimic mai prejos decât Radu Tinu. Care Radu Tinu ține neapărat să-și continue tirada așa (și vă rog din suflet să scuzați limbajul securist, dar expresiile nu îmi aparțin, sunt în integralitatea lor ale fostului conducător – adjunct – al Securității timișorene):
„Am distribuit link-ul pentru a vă dumiri ce ticăloși țin pixul în mână... au mințit, au dezinformat... s-au dat talibani ai dreptății... fără temei... mai abitir ca bolșevicii... dixit. Oricum... voi suna la 112 și voi achita un vaccin antirabic pentru grobianul Flavius Borcea... suflător în duda Margaretei”.
Dincolo de limbaj, vedem aici un fel „hoțul strigă hoții”. Și dincolo de faptul că, dacă nu ar fi existat Revoluția, probabil că tovarășii Tinu și Bochiș chiar ar fi ajuns să-și pună în aplicare amenințările cu antirabicul, hingherii și lanțurile, oricum este înduioșător cum s-au găsit cei doi securiști de frunte din Timișoara și Arad să sară în apărarea șefului lor de la București. Dar ce i-o fi deranjat atât de tare?
Minciuna
Cei care au fost la lansarea de carte a securiștilor Rogojanu și Vlad de la Timișoara cu siguranță își aduc aminte care a fost punctul principal pe care s-a marșat acolo: în decembrie 1989 Securitatea nu a tras. Singurii care au tras au fost cei de la Armată. Iulian Vlad chiar a „recunoscut” că Securitatea a fost învinsă de Armată în 1989. Armata a fost cu represaliile, Securitatea a fost compusă din eroi care au luptat pentru a salva integritatea țării. Mai mult, același Iulian Vlad își afirmă eroismul spunând că el a dat ordinul ca tot armamentul trupelor de Securitate să fie închis în depozite și în magazii. Să nu se tragă în popor.
Oricum am lua aceste afirmații, însă, ele sunt mincinoase. Nimeni nu neagă că Armata a tras în 1989. Dar să spui că Securitatea a fost cuminte, că nici măcar nu a avut armament... e prea de tot. Mai ales că afirmația este extrem de ușor de demontat. Spre exemplu, iată ca dovadă două fotografii, distribuite de revoluționarul timișorean Adrian Kali (profesorul de istorie pe care radu Tinu îl acuză de atitudine becalizată), și în care apar niște băieți cu uniforme de Securitate și sunt înarmați bine-mersi.
Mergem mai departe. La începutul anilor 90, în posesia regretatului Iosif Costinaș, a ajuns o copie după filele din agenda de lucru a lui Radu Tinu din perioada 16-20 decembrie 1989, file care au fost publicate la vremea respectivă în ziarul „Timișoara”. Nu le voi transcrie integral aici. Dar, ca idee, iată câteva dintre lucrurile pe care și le nota, cu liniuță, Radu Tinu atunci:
„- dispozitiv secret – o situație deosebită în caz – nu avem certitudinea că situația nu se va repeta – 250 de reținuți – număr mare de persoane, să fie luate – loc de comunicare: stat major – forțe de intervenție: dispunere – structura celor arestați: selecție pentru a-i lucra la noi în arest – uniforme: forțe (6 plutoane, 30 de oameni) – instigatorii CID (centrul de informare și documentare al Securității - n.r.) – control de Securitate la ofițerii M.Ap.N. – Armata nu a răspuns așa cum trebuie, în timp optim – informații care să permită să circule zvonuri – să fie revăzută rețeaua informativă – ”.
Două concluzii trase de Iosif Costinaș: deși în proces securiștii au susținut că nu au avut arest, însemnările lui Radu Tinu dovedesc altceva; și cu uniformele este o altă poveste: acestea, ridicate de la două unități ale armatei din Timișoara, au fost folosite de unii securiști care s-au îmbrăcat în ele pentru a părea ofițeri ai Armatei. Și pentru a putea să împuște în numele Armatei.
Tentative de manipulare și de mistificare
Nimeni nu zice că Iulian Vlad, Radu Tinu și restul companiei trebuie să tacă din gură. Cu siguranță, ei sunt deținători ai unor adevăruri care este important să fie știute. Dar adevărurile trebuie spuse, fără tentative de manipulare și de mistificare. Poveștile cu „să fim uniți în fața pericolelor din afară” sunt baliverne. Dar sunt folosite pentru un scop mult mai grav: acela de reabilitare a Securității și a securiștilor și de transformare a acestora din criminali în eroi ai Revoluției.
Profitând de faptul că au trecut deja aproape 27 de ani de la revoluție, profitând de apatia societății civile, profitând de faptul că societatea românească este prea ocupată să urmărească jocurile din perioada de pre-campanie electorală, securiștii ies încetul cu încetul în față și încearcă să inducă în opinia publică un adevăr care nu are legătură cu realitatea, dar care este menit să reabiliteze instituția Securității. Printre certuri politice, candidați, investigații DNA și scandaluri de plagiat, prin presă mai răzbate câte o informație legată de o lansare de carte „care dovedește că Securitatea în 1989 a apărat integritatea teritorială a României”. O zice Iulian Vlad, „omul care a dat ordin ca armele Securității să fie închise în depozit, riscându-și astfel viața pentru a fi de partea poporului”. Și îi are alături pe aghiotantul său – Aurel Rogojan, pe șefii Securității din Arad și din Timiș. Ba chiar și oameni din structurile actuale ale serviciilor, care vin să se asigure că la lansări totul merge așa cum trebuie. Altfel spus, oamenii aceștia au rămas extrem de bine organizați și, în lipsa unei contrareacții, în timp ar putea chiar să-și impună punctul de vedere.
Noroc cu Timișoara. Aici nu le-a mers.
Flavius BONCEA
