Ediția a XXIII-a a manifestării „Zilele Schimbării la Față a Sârbilor din România” are loc în aceste zile în Timișoara și întregul Banat românesc. Manifestarea este organizată cu sprijinul Departamentului pentru relații interetnice din cadrul Guvernului României, în colaborare cu Consulatul General al Republicii Serbia la Timișoara și cu mai multe comunități locale din zona Clisurii Dunării. Și anul acesta, la eveniment participă sârbi din România, Serbia, Republica Srpska, SUA, Canada, Europa, dar și din comunitatea lujicienilor care trăiesc la granița dintre Cehia și Germania.
Cel mai important moment al evenimentului s-a petrecut ieri, la Mănăstirea de la Baziaș, ctitorie a Sfântului Sava, ocrotitorul sârbilor de pretutindeni, și a constat în conferirea Marii Diplome de la Baziaș poetului Adam Puslojić, la ceremonie participând și Preasfințitul Lukian, episcopul orthodox al sârbilor din Budapesta și Timișoara. Manifestarea va continua cu o serie de alte întâlniri, la Belobreșca și Socol.
Adam Puslojić, laureatul Marii Diplome de la Baziaș, membru de onoare al Academiei Române, a tradus sute de cărți din limba română în limba sârbă.
„Mă bucur că am primit de trei ori acest premiu. Prima dată l-am ridicat pentru Miodrag Pavlovici, personalitate a poeziei și literaturii sârbe, care nu a putut veni la Timișoara din motive de sănătate. A doua oară l-am ridicat când premiul i-a fost acordat poetului Srba Ignijatović. De fiecare dată m-am prezentat cu numele celor doi laureați.
Astăzi, iată, pot să spun că mă numesc Adam Puslojić. Eu nu sunt numai sârb din Serbia, ci și sârb din România, pentru că de 50 de ani scriu poezie în limba sârbă, iar de 30 de ani scriu și în limba română. De-a lungul vremii i-am cunoscut pe cei mai importanți poeți, cvartetul acela important, poate cel mai important al poeziei postbelice românești: Nichita Stănescu, Marin Sorescu, Anghel Dumbrăveanu și Petre Stoica și de atunci legătura cu România este una de suflet”.
La finalul întâlnirii, poetul Adam Puslojić a recitat o poezie, „Imnul poetic al poporului sârb”, așa cum a denumit această poezie Raša Livada. Este vorba despre poezia marelui poet român Nichita Stănescu, care în ambele limbi sună la fel:
Sârbii
Să-l ia dracu pe ăla care se culcă
pe o inimă de sârb.
N-o să doarmă nici o secundă.
O să strige către pasărea cea mare
care ține loc de cer
în Serbia:
Mă sufoc, mă sufoc!
De ce-mi respiri tu, pasăre, aerul meu?
Iar pasărea va răspunde:
Acesta nu este un aer pentru respirare
Este un aer care se cântă.
Participanții la „Zilele Schimbării la Față a Sârbilor din România” au vizitat Timișoara și au depus flori la monumentul lui Dositei Obradovici, pe aleea marilor personalități. Seara, la sediul din Timișoara a Uniunii Sârbilor din România a avut loc o întâlnire de suflet și literatură în care poeții prezenți, atât sârbi, cât și români, au recitat din poeziile lor, în limba română și în limba sârbă.
