De curând, la Galeria „Helios” din Timişoara a avut loc vernisajul unei expoziţii de grup, intitulată „Noi 5”, lucrările aparţinând celor mai noi membre admise în U.A.P. Timişoara: Silvia Moldovan, Larisa Kiuş, Alisa Radeş, Ecaterina Schiwago şi Reghina Tîrnoveanu.
Prezentarea expoziţiei a fost realizată de preşedintele U.A.P. Timişoara, criticul de artă János Szekernyés, şi dr. Gabriel Kelemen.
Expoziţia poate fi vizitată la Galeria „Helios” până miercuri, 17 august.
Despre această expoziţie, şi nu numai, am discutat cu autoarele lucrărilor prezente pe simezele de la
„Helios”.
Pentru această ediţie publicăm interviurile realizate cu Larisa Kiuş şi Silvia Moldovan.
Larisa Kiuş: „«Noi 5» reprezintă numărul celor cinci artişti acceptaţi anul acesta în Uniune”
- Într-o scurtă prezentare a ta, ce ar fi de prezentat mai în detaliu?
- Am început clasa a V-a la Liceu de Artă „Hariclea Darclée” din Brăila, unde mi-am dezvoltat şi aplicat aptitudinile. Am continuat
Liceul de Artă cu acelaşi entuziasm la secţia „Scenografie”, fiind singura în acel moment care avea legătură cu industria modei. Visând la o carieră în domeniu, mi-am deschis aripile şi am venit la Timişoara unde am urmat Facultatea de Arte şi Design din cadrul Universităţii de Vest, secţia „Textile-Modă”, între 2004-2008. Aici am descoperit tehnici noi, dar, în acelaşi timp, mi-am dezvoltat şi creativitatea. Am cunoscut oameni cu aceleaşi îndeletniciri, cu care am colaborat mai târziu. În 2008 am terminat Facultatea de Artă, obţinând Licenţa cu 10, lucru care m-a încurajat spre a urma şi Masterul în cadrul aceleiaşi facultăţi (2008-2010).
După terminarea facultăţii au urmat o serie de prezentări de modă cu vânzare, iar mai târziu, angajarea mea în cadrul unei firme de profil în funcţia de designer vestimentar. În cadrul acestei companii am colaborat cu mari case de modă din Italia şi nu numai (Armani, GAS, Hugo Boss, Marc Cain etc.).
Anul 2016 mi-a adus multe schimbări pozitive în viaţă, încurajându-mă astfel să mă înscriu în cadrul Uninuii Artiştilor Plastici, unde, de altfel, am fost şi acceptată.
- De unde pasiunea ta pentru artă?
- Pasiunea mea pentru artă îşi are rădăcinile în copilărie. Încă de mică am fost fascinată de lumea modei, de culori şi combinaţiile de materiale.
- Despre expoziția „Noi 5” ne poți spune câteva cuvinte?
- „Noi 5” reprezintă numărul celor cinci artişti acceptaţi anul acesta în Uniune. Şi, dat fiind faptul că lucrările noastre, provenite din cinci domenii ale artei, total diferite, se împleteau şi spuneau împreună o poveste, am hotărât să facem această expoziţie.
- Care este tema creaţiilor tale din expoziția „Noi 5”?
- Tema lucrărilor mele o reprezintă Marilyn Monroe, cunoscuta actriţă şi cântăreaţă a secolului XX, una din legendarele figuri ale tuturor timpurilor. Sex-appeal-ul şi feminitatea, nelipsitul zâmbet şi faima au promovat-o pe Marilyn pentru a fi iubită de o lume întreagă.
- Care consideri că este piesa ta forte din această expoziției?
- Piesa forte din cele expuse de mine o reprezintă lucrarea textilă sub forma unei hărţi stilizate, unde chipul de neuitat al legendarei cântăreţe, imprimat manual pe piele, sparge globul de aur în care a fost ţinută şi îşi împrăştie sclipirea pe toate continentele. Celelalte piese expuse de mine în expoziţiei sunt efectiv piese vestimentare în care am construit, prin tehnica patchwork şi diferite combinaţii de material, stilul inconfundabil al lui Marilyn. Genţile sunt în totalitate din piele, lucrate manual şi imprimate.
- Ați gândit un mesaj anume când ați realizat expoziția?
- Mesajul nostru se întrevede încă din titlu. „Noi 5” am reuşit să fim acceptate oficial printre artişti. Şi, chiar dacă arta are atât de multe şi vaste domenii, şi de multe ori atât de diferite, există totuşi o legătură în toate.
- Ce planuri de viitor ai?
- După această expoziţie va urma deschiderea primului meu magazin. Vernisajul va avea loc sâmbătă, 27 august, ora 18, Calea Aradului nr. 20, ap. 4.
Silvia Moldovan: „Lucrările mele au cam mereu mesaj, pentru că nu vreau să lucrez doar de dragul de a lucra, nu am timp pentru asta, deşi mi-ar plăcea.”
Silvia Moldovan s-a născut în anul 1983, în oraşul Sânnicolau Mare, este artist plastic, absolventă a masterului de pictură de la Facultatea de Arte şi Design a Universităţii de Vest din Timişoara (coordonator: prof. univ. dr. Daniela Constantin), din vara anului 2013. Silvia are o prodigioasă activitate artistică, participând la câteva expoziţii de grup, între care: Atelierul de pictură - promoţia 2011, Facultatea de Arte Plastice şi Design, Halele Timco, Timişoara; expoziția studenților specializării Pictură, Galeria Piața Victoriei Nr. 5, Timișoara; 2012 Salonul anual al artelor vizuale, Muzeul de Artă, Timișoara; 2013 Junge Kunst , Galeria Herrenhof Mussbach, Neustadt an der Weinstrasse, Germania; Ce pieritor e omul, gândea albatrosul!, Atelier DIY, Timişoara etc.
În anul 2012, Silvia Moldovan a câştigat premiul special al Fundaţiei „Triade”, constând în organizarea unei expoziţii personale la Galeria „Jecza”, expoziţie care se înscrie în politica de promovare a tinerilor artişti asumată de către fundație în cadrul programului „Juventus”. Expoziţia deschisă la Galeria „Jecza” în iarna anului 2014, intitulată „Trup cu peşti”, a fost prima expoziţie personală a tinerei artiste plastice Silvia Moldovan.
În 2013 a obţinut „Premiul pentru tineret” al Salonului de arte vizuale Timişoara, iar de joi, 4 august, în expoziţia intitulată „Noi 5”, la Galeria „Helios” din Timişoara, Silvia Moldovan s-a prezentat cu câteva lucrări.
- De când pasiunea ta pentru pictură?
- De mic copil desenam, pictam, ca mai toţi copiii, de altfel, şi am fost oarecum remarcată de către profesoara de desen, care i-a spus mamei că am „talent”. Mi-am descoperit această pasiune de când eram mică, deşi pictam şi desenam doar în orele de curs. N-am avut în plan să merg la pictură. Era ceva de timp liber şi asta foarte, foarte rar, nici nu ştiu cum am decis până la urmă să urmez pictura. Din momentul în care am început însă, nu m-am mai putut lăsa şi am dorit să o fac cât mai bine şi am evoluat foarte mult în timpul facultăţii. Practic, am mers de la un pic peste zero la facultate.
- Care a fost prima ta lucrare apreciată în cercul artiştilor plastici?
- Probabil, „Trup cu peşti”. A fost o lucrare pentru „Juventus” (concursul organizat de doamna Jecza) şi am câştigat premiul Triade, ce consta într-o personală. A urmat astfel o serie intitulată „Trup cu peşti”. Aceste lucrări au fost parte integrantă a dizertaţiei mele, „Extincţia imaginară a peştilor”.
- Despre expoziţia recent deschisă la galeria Helios, „Noi 5”, ce ne poţi spune? Ce lucrări ai acolo şi ce mesaj ai dorit să transmiţi prin aceste lucrări?
- Sunt picturi mai vechi. Sunt lucrări premergătoare „Extincţiei imaginare a peştilor” şi se numesc „Ape gri”, „Fundal pentru extincţie” şi „Peştele Lună”. Despre ce e vorba: am imaginat un viitor în care peştii nu mai există, au dispărut din cauza lăcomiei şi nepăsării oamenilor, din cauza exceselor, în general. În „Ape gri” m-am legat de poluare; după dispariţia peştilor, bineînţeles că au început şi oamenii să dispară; am reprezentat oameni ce se îneacă în propria mizerie, iar Primul şi Ultimul Peşte, un fel de peşte zeu, îi priveşte fără părere de rău, fără părere de bine, cum se cufundă în acele ape gri, poluate. Lucrările mele au cam mereu mesaj, pentru că nu vreau să lucrez doar de dragul de a lucra, nu am timp pentru asta, deşi mi-ar plăcea. E frumos să pictezi de dragul artei, dar eu nu-mi permit acest lucru, mai e lucrul cu păsările, ce deocamdată îmi consumă tot timpul, şi oricum, când creez ceva prefer să şi aduc o contribuţie nu doar estetică, ci şi ecologică. 
- De unde pasiunea ta pentru păsări?
- Nu e chiar o pasiune. De mică am trăit cu păsări şi le adoram, dormeam şi în coteţul găinilor, mai ţin minte cum îmi luam ciocuri, fiind înghesuială fiecare se lupta pentru spaţiu. Încercam mereu să ajut, de trebuia, vrăbii, porumbei, şi şoareci, şi şerpi etc. Acum am un adăpost improvizat, într-un spaţiu cam dezafectat şi deja cam neîncăpător, pentru păsările din oraş, păsări accidentate, bolnave, pe care oamenii mi le aduc (la început le găseam eu). Odată cu facultatea, cu pictura, a început treaba asta, în 2008.
- Ce planuri de viitor ai?
- Vreau să fac un parc cu şi pentru păsări. Va fi un parc nu doar cu scopul de a salva păsările din oraş (păsările care au nevoie de ajutor), ci are şi scop terapeutic, educativ şi cultural, pentru că vreau să fac ore de creaţie, de exemplu, cu copiii din şcoli, ore de educaţie în privinţa păsărilor (să lupt împotriva prejudecăţilor legate de ciori, porumbei şi altele); apoi ore de terapie pentru persoane cu dizabilităţi şi nu numai. De asemenea, pot crea spaţii expoziţionale ce vor servi scopurilor Parcului.
- După această expoziţie deschisă la Helios, ce va mai urma, în domeniul picturii?
- Voi merge mai mult pe lucrul cu păsările. Vreau să promovez conceptul, vreau să promovez acest parc pentru păsări fiindcă voi lucra cu proiecte şi atunci am nevoie de sponsorizări şi sprijin.
Interviuri realizate de Cornel Seracin
