„Zece Mai ne-a fi de-a pururi / Sfântă zi, căci ea ne-a dat / Domn puternic ţării noastre / Libertate şi Regat. / Ridicaţi cu toţii glasul / De prin şesuri, de prin plai, / Să trăiască România / Ura! Pentru 10 Mai!” („10 Mai”, de Vasile Alecsandri)

La fel cum a fost în vremea străbunilor noştri, falnica zi a reînvierii României Regale, 10 Mai, este vestită pretutindeni de la un capăt la altul al României, de pe înverzitele câmpii ale patriei şi până în vârful falnicilor munţi Carpaţi, vestea acestei măreţe sărbători naţionale ducându-se în întreaga Europă, până la malurile Oceanului Atlantic şi chiar dincolo de apele acestuia, în întregul mapamond.

Serbăm aşadar, din nou, 10 Mai, la 150 de ani de la primul pas al Principelui domnitor Carol de Hohenzollern-Sigmaringen pe pământul Patriei strămoşeşti, acest moment seminificând şi punerea temeliei unei noi Dinastii suverane peste România, Dinastie suverană care va conduce ţara spre modernizare. 

Strâns legată de inima unităţii naţionale a României, data de 10 Mai a intrat în conştiinţa naţională ca fiind cea mai măreaţă sărbătoare a Patriei, contopind în sine o întreagă serie de momente glorioase şi strălucite, fără de care dezideratul de veacuri al strămoşilor noştri, înfătuirea Regatului Unit al României, nu s-ar fi putut realiza. Măreţia acestei sărbători, trecând peste manifestările de glorificare ale istoriei seculare, este dată, mai presus de toate, de multitudinea sentimentelor ce se deşteaptă sau se nasc în inimile celor care se simt ataşaţi de adevăratele valori ale României, simţind, în această zi din luna florilor, chemarea dragostei de Patrie şi de Coroană, de la cel mai fraged locuitor al spaţiului carpato-danubiano-pontic-nistrean, până la maturul ce urmează să ia calea cerului pentru a ruga Divinul să întindă protecţia sa Dumnezeiască pentru propăşirea naţiunii de care trupeşte, asemeni unei cărămizi dintr-un templu, a fost legat.

Sărbătorind această zi, ne întoarcem în cărţile istoriei şi ne amintim vremurile în care Principatele româneşti de la gurile Dunării au fost tributare marilor imperii ce le socoteau doar un pământ ce nu merită să dea altceva decât pâine pentru a le alimenta maşina de război, astfel încât ele să cotropească cât mai multe naţiuni lăsate de Dumnezeu pe Planeta Albastră. Răsfoind cărţile de istorie, ne revine în memorie imaginea unei Românii stinse şi restrânse, lipsită de organizare economică, lipsită de căi de comunicaţie, cu şcoli rudimentare pentru acele vremuri şi cu o cultură de împrumut, superficială. 

A venit ziua de 10 Mai a anului 1866 de la naşterea lui Hristos, atunci când, prin Binecuvântarea Divinului şi cu voinţa Marilor Puteri de la acea vreme, prin referendum naţional, micile Principate Române au primit Lumina evoluţiei lor spre civilizaţie, primind începutul unei noi ere în viaţa Patriei. La 10 Mai 1866, Principele domnitor Carol de Hohenzollern-Sigmaringen a păşit pe pământul Patriei, făcând primul pas pentru întemeierea Dinastiei suverane a României.

Odată ce Principatele Române Unite (România) au votat un domnitor dintr-o dinastie europeană, tronul Patriei nu a mai fost bătut de vânturile răsăritului pravoslavnic sau ale sudului mahomedan, nemaiînclinându-se capriciilor atâtor pretendenţi care doreau să-l încalece doar pentru a stoarce din solul şi subsolul Principatelor bogăţiile nesfârşite.

A urmat 10 Mai 1877, momentul în care Patria, sprijinită de oastea sa bine organizată de noul Principe domnitor, merge pe câmpul de luptă proclamându-şi Independenţa.

Proclamarea Independenţei nu fost un act uşor atât timp cât imperiile cotropitoare, bune cunoscătoare ale acestui pământ, nutreau interesul de a ţine în lanţurile lor locuitorii acestor bogate ţări. Având în Principele domnitor Carol, un punct de reazem în biruinţă, dorobanţii Patriei au reuşit să smulgă de la grumazul ţării lanţurile Imperiilor şi, în războiul de biruinţă din 1877-1878, au trezit adormitele virtuţi ale neamului de odinioară, destinat prin originea sa istorică, prin calităţile sale intelectuale, să fie un sprijin pentru ordinea şi propăşirea civilizatoare a Europei. 

Ca urmare firească a cuceririi Independenţei, a urmat 10 Mai 1881, dată la care România a fost ridicată la rang de falnic Regat, viteazul ei Domnitor primind Coroana de Oţel, Coroană ce a fost confecţionată din ţeava unui tun otoman capturat în timpul Războiului de Independenţă din 1877-1878.

În acest fel, regalitatea a ţesut acea indisolubilă legătură între Dinastia din zilele noastre şi Patrie, permiţându-ne să glorificăm de-a pururea pe cei care au fost, sunt şi vor rămâne figurile nemuritoare ale Regatului României: Regele suveran care a modernizat România, evitând pieirea ei, Carol de Hohenzollern-Sigmaringen (Principe domnitor între 1866-1881, Rege între 1881-1914), Regele suveran care a întregit Regatul României, Ferdinand I Întregitorul, Regele suveran care a opus rezistenţă ciumei roşii comuniste şi a menţinut speranţa reinstaurării istoriei în Patrie, Mihai I al României. 

Ca urmare a celor trei evenimente ce au avut loc în 10 Mai (1866, 1877 şi 1881) Patria şi-a dobândit liniştea de care avea nevoie, libertatea dorită şi aureola pe care şi-o merita, aceea a unui stat Independent într-o mare de zbucium, stat făuritor de civilizaţie într-o Europă aflată în continuă evoluţie. 

Sărbătoarea naţională a zilei de 10 Mai sintetizează unirea tuturor sufletelor care sunt pătrunse de conştiinţa datoriei, de conştiinţa faptului că au de îndeplinit imperativul strămoşilor, acela de a readuce România în Regalitate, acela de a recreea o Patrie în care naţiunea civică să fie condusă pe căile culturii, ale devenirii ei spirituale şi materiale spre ceea ce a fost odată „şi chiar mai mult decât atât”. Sărbătoarea de astăzi este şi o sărbătoare militară, asta pentru că, fără luptele şi jertfele Armatei Regale Române pe câmpurile de bătălie, dezideratele strămoşeşti nu s-ar fi putut duce la bun sfârşit.

Credinţa în Dumnezeu şi răbdarea au fost pilonii care au însoţit permanent naţiunea română, împrumutându-i superioritate faţă de ocupanţii imperiali. De aceea, ziua de 10 Mai reprezintă şi un moment pentru reculegere sufletească, o zi de meditaţie pentru viitor, astfel încât să începem un nou drum pentru revigorarea faptelor străbunilor.  Nu este suficient să ne sprijinim pe faptele strămoşilor, ci este imperios necesar să dobândim înţelegere şi putere de unitate, astfel încât să păstrăm şi să consolidăm faptele înaintaşilor noştri.

Fiecare generaţie are câte o mare datorie faţă de generaţiile viitoare. Datoria generaţiei de astăzi este aceea de a arăta generaţiilor ce vor veni cum pot rezista unui sistem alambicat cu tot felul de rămăşiţe ale unui regim instaurat peste ţară prin voinţa unor ocupanţi vremelnici, generaţia de astăzi constituindu-se într-o adevărată avangardă a rezistenţei culturii şi civilizaţiei latine de la gurile Dunării. 

Străbunii noştri din antichitate numeau acest pământ „Dacia Felix”, noi, cei de astăzi, suntem datori să ne amintim despre „Dacia Felix” şi să reînviem, pe tărâmul unei lumi creştine, Regatul Unit al României, fiind strâns uniţi în înţelegere şi credinţă în jurul istoriei aducătoare de libertate, democraţie, prosperitate, dragoste şi pace. 

Aşa să ne ajute Dumnezeu!

 

Scurtă privire asupra zilei de 10 Mai 1866

 

10/22 Mai 1866, o dată cu semnificaţii deosebite în istoria naţiunii române. În acea zi, însufleţit de credinţa neclintită în ajutorul Divin, Principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a intrat în capitala României, Bucureşti.

Cu mult înainte de a intra în capitală, noul şef al statului a fost întâmpinat de numeroşi locuitori ai României, edilul şef al Bucureştiului înmânâdu-i, pe pernă de catifea, cheia oraşului şi adresându-i salutul de bun venit. Principele a răspuns prin a mulţumi cordial Primarului capitalei, exprimându-şi speranţa că va avea puterea să ducă la bun sfârşit misiunea grea pe care şi-a asumat-o.

Pe Dealul Mitropoliei, mitropolitul primat şi ceilalţi preoţi l-au primit bucuroşi pe noul şef al statului şi i-au oferit să sărute Crucea şi Evanghelia, apoi l-au condus în biserică, unde s-a ţinut un Te Deum solemn. A urmat intrarea în forul legislativ, Parlamentul României, aici Principele fiind primit cu ovaţii furtunoase, îndelung prelungite. Pe o masă, în faţa tronului, au fost aşezate Crucea şi Evanghelia, la îndemnul Mitropolitului Primat, noul şef al statului naţional român a depus jurământul pe legile ţării. Unul dintre membrii Guvernului provizoriu a dat citire formulei româneşti a jurământului: „Jur de a fi credincios legilor ţării, de a păzi religiunea României, precum şi integritatea teritoriului ei şi de a domni ca domn constituţional”. Cu mâna dreaptă pe Evanghelie, Principele Carol I de Hohenzollern-Sigmaringen a rostit în limba română: „Jur!”.

După rostirea cuvintelor de salut, venite din partea preşedintelui Camerei Reprezentanţilor, Principele a rostit următorul discurs în limba franceză: „Ales spontan de naţiune ca principe al României, am părăsit fără şovăire patria şi familia mea ca să răspund la chemarea acestui popor, care mi-a încredinţat soarta sa. Punând piciorul pe acest pământ sfânt, am devenit român. Primirea plebiscitului îmi impune, ştiu, mari datorii şi nădăjduiesc că-mi va fi dat să le îndeplinesc. Vă aduc o inimă sinceră, gânduri curate, voinţa de a face bine, un devotament nemărginit către noua mea ţară şi acel respect neclitit către legi, pe care l–am moştenit de la strămoşii mei. Cetăţean azi, mâine, dacă trebuie – soldat, voi împărtăşi cu voi şi soarta bună şi soarta rea. Din acest moment, totul este obştesc între noi, credeţi în mine, precum şi eu cred în voi! Singur Dumnezeu ştie ce viitor este menit ţării noastre! Din partea noastră să ne mulţumim a ne face datoria. Să ne întărim prin înţelegere, să ne unim puterile ca să fim la înălţimea întâmplărilor! Dumnezeu, care a condus pe alesul vostru până aici şi care a înlăturat toate piedicile din drumul său, nu va lăsa nesăvârşită opera Sa! Trăiască România!”. La finalul discursului, cei prezenţi au izbucnit în urale, strigând cu entuziasm: „Trăiască Carol I!”.

 

10 Mai 2016 – eveniment pregătit pentru întreaga Românie

 

Casa Majestății Sale a început organizarea evenimentelor jubiliare începând cu 1 decembrie 2015. Sărbătoririle se vor încheia la 31 decembrie 2016. Sperăm ca ele să cuprindă o mare parte a societății românești și să atingă multe comunități locale din România.

La 1 decembrie 2015, sărbătoarea anuală „Trenul Regal de 1 Decembrie” a început la Turnu Severin, locul unde a pășit pe pământ românesc Principele Suveran Carol, la 8 mai 1866. De Ziua Națională, „Trenul Aducerii Aminte” a pornit din gara Turnu Severin și s-a oprit în gările Filiași, Craiova, Slatina, Titu și la Gara Regală Băneasa. Mii de români au venit să întâmpine Familia Regală.

Sărbătoarea națională de 10 Mai va fi evenimentul central al jubileului și se va desfășura printr-un Garden Party la Castelul Peleș. Mii de invitați vor veni din România, Republica Moldova și din țări ale lumii unde trăiesc români. Garden Party va fi urmat de un concert de gală pe terasa Castelului Peleș, unde intrarea va fi liberă pentru toți cei care doresc să fie prezenți la sărbătoare.

Cu ocazia sărbătorii naționale de 10 Mai, cu ajutorul societății Romfilatelia, se va pune în circulație o emisiune de mărci poștale care va face un arc peste un secol și jumătate de istorie regală. 

De-a lungul anului 2016, Romfilatelia va sărbători alături de Familia Regală aniversările Dinastiei și prin întreguri poștale și alte produse filatelice cu temă regală.

La 1 decembrie 2016, va avea loc o nouă călătorie a Trenului Regal, de Ziua Națională. Traseul va fi anunțat din vreme.

Jubileul de 150 de ani al Coroanei Române se va încheia la Săvârșin, odată cu sărbătorile de Crăciun. 

 

10 Mai 2016, sărbătorit la Timişoara

 

Cu ocazia împlinirii celor 150 de ani de la sosirea Principelui domnitor Carol de Hohenzollern-Sigmaringen în Principatele 

Române Unite, 10 Mai 1866, festivitatea acestei aniversări se va întinde şi la Timişoara. Astfel, marţi, 10 Mai 2016, ora 16:30, în organizarea Mişcării pentru Regatul României, filiala Timişoara, şi a Societăţii „Amicii Regelui Mihai” pentru Independenţă şi Suveranitate, filiala Timişoara, prin preşedintele celor două organizaţii monarhice, Ştefan Şiacovici, se va desfăşura la Catedrala Mitropolitană din Timişoara un Te Deum, urmat de momentul depunerii  coroanelor la bustul Regelui Ferdinand I Întregitorul (Piaţa Victoriei). Sunt invitaţi să participle la acest eveniment toţi cei care împărtăşesc credinţa unei revigorări a României prin revenirea ţării la Regaliate. 

Cornel SERACIN