Trăim într-o ţară în care valorile au fost radical inversate, în care ne conduc cei care ne mint şi ne fură, cei care spoliază ţara fără nici un discernământ, acea mână de geambaşi în care multimilionarii în euro huzuresc deasupra unui popor sărăcit şi flămând, deasupra unei ţări în paragină...
O parte dintre elite, care ar mai fi o geană de speranţă, ne sunt batjocorite, o altă parte a elitelor s-a înregimentat slugă la satana şi cântă şi joacă tontoroiul împreună cu ea pe neputinţa noastră...
Suntem ţara în care se nasc tot mai puţini copii şi o parte dintre cei care se nasc mor, având cea mai mare mortalitate infantilă din Europa...
Suntem campioni europeni la analfabetism şi abandon şcolar...
Ne-au fost sistematic distruse sistemul de Educaţie şi Sănătate, tinerii şi maturii au luat drumul altor ţări pentru o coajă de pâine pe care, aici, le-au furat-o acei care ne conduc...
Petre Roman, cel care „a câştigat pariul cu agricultura!”, vă mai aduceţi aminte de el?, apare seară de seară la tv şi ne dă lecţii despre ce şi cum, când el a spulberat întreaga agricultură românească, distrugând CAP-uri şi IAS-uri, fărâmiţând pământul țării în milioane de jumătăţi de hectar pe care acum continuatorii aceleiaşi şlehte de politicieni distrugători de țară şi neam le vând străinilor care refac holdele la vechile mii de hectare...
Toţi cei care au fost şi ne-au condus un sfert de veac sunt şi acum tot la cârma ţării... Iliescu ne zâmbeşte larg cu toată „liniştea” pe care ne-a dat-o, liniştea de mormânt a unei ţări sărăcite, umilită, vândută şi învrăjbită de Băsescu şi ai lui...
N-am scăpat până acum decât de cei care au răposat! Restul, cei care ne-au condus, ne conduc şi astăzi, şi rudele lor, şi acoliţii lor, şi prietenii lor, şi slugile lor sunt toţi aici, ne conduc şi răspund „prezent” partidului unic transformat din PCR în alt partid unic: psdpnlpnţcdaldepdudmrunprpvpnrpmp etc... Acest partid unic victorios şi înavuţit, pentru că membrii lui, deşi au „lucrat”, vorba vine, o viaţă întreagă ca bugetari, sunt cu toţii milionarii de astăzi, ne-au fărămiţat şi vândut industria pe nimic şi acum se vaietă, cât tupeu!, tot ei că nu avem industrie şi de aceea nu avem locuri de muncă, au vândut avuţiile solului şi subsolului, au masacrat şi vândut pe nimic pădurile neamului, crescute în sute şi sute de ani, au furat şi vândut energia ţării sub toate formele, au devalizat bănci şi-au dat privilegii şi drepturi princiare, şi-au dat legi bune pentru a-şi pune la adăpost pielea şi câte n-au făcut nelegiuiţii!? Numai pentru ţară n-au făcut nimic. Totul pentru ei, nimic pentru ţară! Asta, se pare, le-a fost deviza un sfert de veac, timp în care noi am avut „marea cinste” de a-i vota când pe unii, când pe alţii, hotărând pe care dintre ei să-i punem la robinetul cu lapte ori la borcanul cu miere pentru încă patru ani...
Şi tot aşa, rotaţia „cadrelor” de nădejde a continuat prin votul şi naivitatea noastră, averile lor crescând direct proporţional cu prostia românilor. Au înfiinţat structuri de securitate peste structuri de securitate şi procuraturi peste procuraturi... Au făcut DNA şi DIICOT ca să ne demonstreze cum, pentru ei, procurorii pot să vină cu dosare
„uitate” câte 5-10 ani la mucegăială, tocmai în preajma alegerilor...
Vă mai amintiţi de unul Bivolaru care a furat vreo 2.000 de miliarde? Da, două mii de miliarde! A stat vreo doi ani la răcoare şi acum îşi toacă banii în linişte pe când noi am rămas cu praful de pe tobă...
Acum procurori, şi judecători, şi Parlament cu super imunităţi îi tot poartă pe drumuri pe Udrea şi Videanu, pe Vâlcov ori Ghiţă, pe Bica şi Băsescu (Mircea, deocamdată) etc, etc până vom mai uita de ei, iar infracţiunile se vor prescrie, condamnările de doi-trei ani vor fi ispășite prin „puşcăria” făcută la vilă de lux, iar sutele de milioane vor fi împărţite, de data aceasta, cu domnii procurori şi judecători... Până nu va fi dată legea ca tot bănuţul furat să se întoarcă acolo de unde a fost luat, adică de la ţară, de la poporul român, nu se va face nimic.
Şi pentru ca blestemul abătut pe capul românilor să fie complet, sindicatele, ultimul bastion în care au sperat să-şi găsească dreptatea, nu au fost altceva decât o masă de manevră inutilă. Câteodată pusă în mişcare tot pentru a sluji politicul. Prin cozile de topor care au ajuns la conducerea sindicatelor, aceştia, de cele mai multe ori vânzându-se pe un pumn de arginţi ori pe un blid de linte, n-au făcut altceva decât să se înregimenteze slugi la aceiaşi politicieni. Vă mai aduceţi aminte de bravii lideri de sindicat Miron Mitrea, Marius Petcu, Liviu Luca şi, de ce nu?, Victor Ciorbea? Cum au ştiu ei, „drăguţii” de lideri de sindicat, să scoată în stradă, rând pe rând, când profesorii, când medicii, când lucrătorii de la fisc, când pe cei de la interne, dar aşa, pe rând, niciodată împreună, să reprezinte o forţă...
Când Consiliul Economic şi Social, când Federaţia Naţională a Sindicatelor din Agricultură, când Agrostar, când Blocul Naţional Sindical, când CNS „Cartel Alfa”, când CNSLR-Frăţia, când Confederaţia Sindicală Naţională Meridian, când Confederaţia Sindicatelor Democratice din România, când SNFP, când FNSA, când „SED LEX”, când Federaţia Naţională Sindicală Alma Mater, când Federaţia Sindicatelor Libere din Învăţământ, când Federaţia Educaţiei Naţionale, când Federaţia SANITAS, când FSAB, când Federaţia Mecanicilor de Locomotivă, când Federaţia Naţională a Sindicatelor Portuare, când Federaţia Petrom, când Liga Sindicatelor Miniere Valea Jiului, când Sindicatul Naţional al Poliţiştilor şi Personalului Contractual – SNPPC, când Uniunea Sindicatelor Libere din Metrou, când Confederaţia Sindicatelor Miniere din România etc. De fiecare dată au ieşit în stradă divizaţi, după scenarii bine puse la punct tocmai de liderii lor, de comun acord cu conducerea putredă a acestei ţări... Cert este că mai toţi liderii de sindicat, aidoma politicienilor noştri, s-au căpătuit, iar sindicaliştii au pierdut din salariu şi din sănătate stând pe străzi şi demonstrând. Vă imaginaţi cum ar fi arătat toată suflarea sindicală ieşită la unison în stradă doar câteva zile? Nu are rost să vorbim. Acum putem doar să enumerăm „n” politicieni putred de bogaţi şi „n” lideri de sindicate căpătuiţi pe toată viaţa. Acum, şi dintr-o tabără, şi din cealaltă, unii au mai ajuns să dea cu subsemnatul, să fie anchetaţi şi chiar „priponiţi” vreo câţiva... Dar se poate compara? Tu munceşti o viaţă întreaga şi nu ai nimic, iar ei odihnesc vreo câţiva ani la răcoare şi pot cheltui averi care le ajung pentru sute de vieţi...
Petru Vasile TOMOIAGĂ
