Odinioară, nu foarte demult, era o plăcere să pătrunzi în Parcul Botanic dinspre strada Sfântul Ioan și să admiri revărsarea de flori viu colorate. Nu mai departe de 2024, după ce a fost finalizată instalarea iluminatului public, rondourile de la intrare arătau impecabil (că tot era și an electoral), iar Horticultura se lăuda că a pus 40.000 de plante noi (după cum se poate observa în ultima imagine a galeriei foto). Nu mai vorbim despre micile iazuri și cascade zglobii de prin anii 80-90 ai secolului trecut, acestea par prea greu de întreținut încât depășesc puterile administrației locale. Ne referim doar la banala întreținere a unor spații verzi.
Se pare, însă, că în 2026, sub semnul zgârceniei, Parcul Botanic beneficiază doar de tunsul ierbii. Așa se face că vizitatorii sunt întâmpinați de niște tufe bizare și scaieți care sufocă trandafirii supraviețuitori, oricum lăsați în voia arșiței. Vechile rondouri au doar iarbă uscată, iar betonul li s-a cam spart. Din bănci mai lipsește câte o scândură dar, mulțumită noilor concepte de amenajare, e plin de trunchiurile copacilor tăiați.
Vizitatorul are astfel șansa de a se așeza la umbră și eventual de a medita la stilurile de întreținere a spațiilor verzi și la evoluția acestora. S-ar mai putea gândi oamenii și la cât de mult pot unii să urască Timișoara încât să o urâțească în asemenea hal, considerând-o un simplu mijloc de a obține putere, bani, notorietate și alte lucruri trecătoare.
