A absolvit Facultatea de Sociologie și Psihologie și Facultatea de Drept la Universitatea de Vest Timișoara, a fost Director în Direcția de Intervenție Psihosocială în Administrația Națională a Penitenciarelor, Director la Penitenciarul Timișoara și Director general adjunct în Administrația Națională a Penitenciarelor.
Centrul de Reeducare Buziaş a fost înfiinţat în anul 2003 prin ordin al ministrului Justiţiei asigurând executarea măsurii educative a internării într-un centru de reeducare pentru 11 judeţe din jumătatea vestică a ţării. În luna mai 2004 a fost dat în folosință Centrul de Reeducare Buziaș, iar primii minori custodiați au fost depuși în 29 iunie 2004, fiind transferați din cele două instituții similare din țară, respectiv Centrul de Reeducare Găești și Centrul de Reeducare Tg. Ocna.
Începând cu 03 octombrie 2013, Centrul de Reeducare Buziaş a devenit unitate mixtă deservind, în prezent 22 de judeţe pentru minori și toate judeţele țării pentru minore, ca urmare a transformării Centrului de Reeducare Găești în Penitenciarul Găești. Odată cu intrarea în vigoare a Noului Cod de Procedură Penală, de la 1 februarie 2014, titulatura centrului a fost modificată în Centrul Educativ Buziaș, fiind destinat minorilor /minorelor și tinerilor/ tinerelor ce au săvârșit fapte penale în perioada minoratului și pentru care instanțele de judecată au dispus o măsură educativă privativă de libertate.
În cei 11 ani de activitate Centrul de Reeducare Buziaş a gestionat situaţia juridică, şcolară și educaţională pentru aproximativ 700 de personae sancționate ca urmare a comiterii unor fapte penale, la ora actuală fiind internate 123 de persoane cu vârste cuprinse între 14-23 de ani, dintre care 13 sunt de sex feminin.
Cu o structură arhitectonică unică în peisajul penitenciar românesc, centrul este format din 19 pavilioane, astfel: destinate cazării persoanelor internate (patru pavilioane), activităților de școlarizare, calificare, sală de mese și bucătărie, bibliotecă, cluburi, săli și terenuri de sport, un pavilion pentru cazarea părinților care vin în vizită, clădiri administrative și alte spații utilitare. Cele patru pavilioane de cazare sunt tip duplex, fiecare având cinci camere cu trei sau patru locuri, grup sanitar propriu, asigurând un spațiu de viață de tip familial, în care individualitatea și intimitatea minorilor sunt respectate.
Centrul Educativ Buziaș este o instituție semi-deschisă mixtă a cărei organizare permite persoanelor internate să desfășoare activități atât într-un mediu închis (în interiorul instituției), cât și într-unul deschis (în comunitate), alături de tineri de aceeași vârstă, asigurându-li-se astfel o reintegrare treptată în comunitate.
Centrul acordă asistență educațională și psihosocială minorilor și tinerilor delincvenți din 22 de județe ale țării (Alba, Arad, Argeș, Bihor, Bistrița Năsăud, Caraș Severin, Cluj, Dolj, Giurgiu, Gorj, Hunedoara, Maramureș, Mureș, Olt, Teleorman, Timiș, Mehedinți, Satu Mare, Sălaj, Sibiu, Vâlcea) și minorelor sancționate cu măsura educativă a internării într-un centru de reeducare din toate cele 41 de județe ale țării și municipiul București.
Instituția de la Buziaș este destinată resocializării persoanelor ce au săvârșit fapte penale în perioada minoratului și cărora li s-a aplicat măsura educativă a internării într-un centru educativ. Centrul are ca scop principal asigurarea educației și asistenței minorilor și tinerilor, în vederea dezvoltării unor deprinderi și atitudini necesare reintegrării sociale.
- Care este specificul Centrului Educativ Buziaș?
- Sistemul penitenciar românesc are trei tipuri de instituții privative de libertate: penitenciare (pentru femei, pentru adulți, în regim semideschis, cu regim închis, cu regim deschis și de maximă siguranță), centre de detenție (în care își execută pedeapsa persoane care au comis o infracțiune în perioada cât au fost minori) și centre educative (în care sunt internați minori și tineri care au comis o infracțiune mai ușoară în perioada în care au fost minori). La nivel național, funcționează două centre educative: la Târgu Ocna și la Buziaș.
În ceea ce privește Centrul Educativ Buziaș, în prezent aici sunt internate 123 persoane – 13 de sex feminin și 110 băieți –, dintre care 47 au depășit vârsta de 18 ani, iar restul de 76 sunt minori. În ceea ce privește infracțiunile comise de aceste persoane, 30% sunt furturi, 30% tâlhării, restul fiind alte infracțiuni: viol, omor din culpă, infracțiuni la regimul circulației.
Pe timpul internării la Buziaș, beneficiază de asistență medicală primară și de asistență medicală specializată, la spitalul din comunitate, în funcție de gravitatea cazurilor de sănătate.
Avem personal specializat în paza și supravegherea internaților, personal de educație, asistență socială și psihologică, personal care asigură funcționarea instituției, îngrijitori și bucătari.
- Concret, care sunt activitățile pe care persoanele internate la au în Centrul Educativ?
- Privațiunile de libertate ale celor internați la noi sunt între unu și trei ani. După ce execută o jumătate din măsura educativă, ei pot fi eliberați anticipat sau condiționat, dacă au un comportament bun, urmează cursurile de școlarizare și calificare profesională și dacă nu mai sunt condamnați în alte dosares. Eliberarea se face cu aprobarea judecătorului, în urma propunerii comisiei de eliberare condiționată.
Revenind la întrebarea dumneavoastră, toți cei internați urmează cursurile învățământului obligatoriu de zece clase. Avem o școală la fel ca toate instituțiile de învățământ din comunitate, instituția funcționând sub tutela Inspectoratului Școlar Județean Timiș. Este un învățământ special pentru persoane cu deficiențe de comportament. Ei mai pot urma cursuri de calificare profesională în meseria de tâmplar. La două clase avem activități împreună cu Școala de Arte și Meserii „Gheorghe Atanasiu” din Timișoara, ai cărei reprezentanți vin și fac cursuri de pregătire cu cei care au terminat opt clase. Pentru aceștia mai există și un atelier de tâmplărie, în cadrul căruia cursanții pot deprinde tainele acestei meserii.
Avem, de asemenea, o formă de calificare prin cursuri de scurtă durată, derulate prin Agenția Județeană pentru Ocuparea Forței de Muncă (AJOFM): legumicultură, împletituri din răchită, lucrători în zootehnie.
- Minorii și tinerii participă și la alte activități, să le numim extrașcolare...
- Desigur, și punem accent pe activitățile care le dezvoltă abilitățile practice și sociale. Avem programe prin care încercăm să le dezvoltăm abilitățile antreprenoriale, avem activități cultural-artistice, sportive și recreative. Îi mai învățăm, de asemenea, să-și gestioneze conflictele interioare, să-și controleze furia și emoțiile. Dezvoltăm programe sociale care vizează legăturile lor cu familia, anturajul, grupul de prieteni.
Cel mai important aspect pe care îl vizăm este însă reintegrarea în societate a celor internați, să-și continue școala, să-și găsească un loc de muncă și o locuință.
- Faptul că acești tineri învață altceva aici se vede cu ochiul liber...
- Într-adevăr. Putem spune că ne autogospodărim. Avem o grădină a centrului, creștem animale, cei internați aici ajută la bucătărie, fac curățenie. Încercăm să ne autoadministrăm. În plus, cei care au depășit vârsta de 18 ani pot să lucreze, iar cu acordul părinților pot desfășura diferite activități și cei cu vârsta cuprinsă între 16 și 18 ani. Pot să lucrează în comunitate, pe bază de contract de prestări-servicii. Până acum, de anul acesta vorbesc, am avut venituri proprii de peste 40.000 de lei din astfel de ctivități și, până la sfârșitul anului, vom depăși 50.000 de lei.
- Așadar, un regim care crează premisele integrării în societate a celor internați.
- Cei internați aici pot fi vizitați de familie, iar dacă nu sunt sancționați disciplinar pot participa, în afara centrului, sub supraveghere, la activități care se derulează la Casa de Cultură din Buziaș, pot vizita muzeele sau grădina zoologică. Prin centrul „Caritas” Timișoara, desfășurăm activități de voluntariat la Căminul de bătrâni din Bacova, prin Fundația VivArt, la Timișoara, cu copiii cu dizabilități. Nu dorim să-i ținem, să spun așa, sub un clopot de sticlă. O relație importantă avem cu Biserica Ortodoxă Română din Buziaș, prin vizitele făcute la lăcașul de cult internații noștri dezvoltându-și simțurile de responsabiltate, utilitate și compasiune.
- Dezvoltați relații și cu alți parteneri?
- O parte dintre internații de la noi au fost într-o tabără de zece zile la Sarmizegetusa, s-au făcut vizite la Palatul Național al Copiilor, am participat la Cupa Palatului Copiilor. Avem legături cu ONG-uri și au desfășurat diferite activități în colaborare cu acestea. Tinerii de aici au ecologizat anumite zone montane și au contribuit la refacerea marcajelor. Luna viitoare, la Surduc, vom fi prezenți la invitația Percept Ministries pentru Europa de Răsărit, pentru o serie de activități educative, moral-religioase și de ecologizare a zonei lacului.
- Dincolo de relațiile cu parteneri locali, regionali și naționali, ați reușit să accesați și fonduri din programe europene?
- În ultimii patru-cinci ani am dezvoltat proiecte cu finanțare europeană destinate dezvoltării unor abilități profesionale ale angajaților unității. De asemenea, am derulat programe de asistență psihosocială pentru persoanele internate. Am implementat unele cursuri pentru minorii și tinerii aflați în Centrul Educativ. Un proiect interesant a fost cel prin care tineri de la noi au mers la Liceul „Nikolaus Lenau” pentru a vedea cum se dezvoltă o lecție altfel decât în centru, astfel încât să se poată adapta după eliberare.
Am avut ca invitați la Buziaș copii care proveneau dintr-un centru din Franța, cu care s-a vorbit despre discriminare, pentru că în grupul francez erau câțiva tineri de culoare.
Avem semnat un protocol de colaborare cu un ONG din Spania, „Meridianos”, care ne-a amenajat și dotat un atelier foto și unul video. Au detașat și un profesionist care i-a învățat pe angajații centrului să lucreze cu aparatura, astfel încât aceștia să-i poată învăța ulterior pe cei internați aici.
Urmează, la Palatul Parlamentului, să se organizeze o conferință internațională pe tema delincvenței juvenile, care va fi precedată de vernisarea unei expoziții cu fotografiile realizate de către persoanele internate în Centrul Educativ Buziaș.
- Este problematică reintegrarea în societate?
Orice persoană care se reîntoarce în comunitatea de proveniență și nu mai are adăpost ori locuință, nu își găsește un loc de muncă, nu are posibilități de subzistență și nu are un grup social care să o susțină are șanse destul de mari de recidivă.
Din păcate, tot mai multe familii au probleme de natură economică, tot mai mulți copii sunt lăsați singuri de către părinții care pleacă să lucreze în străinătate. Sunt foarte multe situațiile în care infracțiunea se comite pe fondul consumului de alcool, droguri sau etnobotanice, al nivelului educațional scăzut, care duce și la escaladarea abandonului școlar.
Se constată, în ultima vreme, că scade, din ce în ce mai mult, vârsta comiterii primei infracțiuni și că au crescut fenomenele predelincvență, cum sunt cerșetoria și vagabondajul.
Pe de altă parte, nu există un sistem prea bine pus la punct pentru a-i ajuta pe tinerii eliberați din centrele de minori sau centrele de detenție. Există sistemul de probațiune, care ar putea să îi ajute, însă personalul e insuficient, iar dotarea – precară. Statul nu acordă nici o facilitate pentru cei care se întorc din detenție. Iar în aceste condiții, unii dintre ei recidivează.
- Ce s-ar putea face pentru ameliorarea acestei stări?
- Ar trebui să se dezvolte cât mai mult latura pratică, aplicată, să iasă ceva din mâna celui care a fost eliberat, cum ar fi manufacturi, desene, ceramică, pentru ca acea persoană să-și câștige încrederea în ce ar putea face. Ar putea să cultive pomi sau legume, să învețe să crească un animal, să întrețină o gospodărie pentru propriul uz. Trebuie să aibă, pentru aceasta, nu doar dorință, ci și abilități.
Trebuie să găsim variante în care familia să le fie cât mai aproape, să-i viziteze, să-i încurajeze și să-i ajute să treacă prin această perioadă, cu scopul de a fi pregătiți pentru momentul în care se vor întoarce acasă. Ar trebui să existe o mai bună comunicare între familie și cel internat. Cu toate acestea, în unele cazuri este greu, pentru că noi deservim 22 de județe, iar din Maramureș, de exemplu, este mai greu de ajuns la Buziaș.
Avem un proiect-pilot care încurajează comunicarea online între cei care se află internați în Centru și rudele lor de gradul I care sunt închise în diferite penitenciare. Pasul următor este cel al realizării conexiunilor de comunicare între copii și părinții care lucrează în străinătate și facilitarea vizitelor pentru cei care au părinți în alte penitenciare. Totul cu scopul de a-i motiva să-și depășească condiția în care se află.
Petru Vasile TOMOIAGĂ
