Serbăm acest eveniment sub semnul unei sărbători a memoriei și recunoștinței, pentru a înălța un gând de lumină către începuturile unei istorii care ne definește și ne onorează: centenarul de la așezarea, în anul 1926, a celor șaisprezece familii de români de credință greco-catolică în comuna Liebling, în partea sa nordică, spre Jebel.
Privind în adâncul vremurilor, descoperim că acest pământ, binecuvântat de trudă și istorie, a fost locuit încă din secolul al XVIII-lea de vredinicii șvabi, veniți aici în jurul anilor 1700, purtând cu ei rânduiala, hărnicia și temeinicia spiritului german. Ei au întemeiat, au clădit au rodit acest loc, transformându-l într-o vatră de civilizație și ordine. În această țesătură istorică, ca într-un covor al destinului, aveau să se adauge, peste două veacuri, firele românești ale celor șaisprezece familii, venite cu credință și nădejde să-și afle un nou început.
Acești oameni, veniți din Gârbovița, nu au adus cu ei bogății materiale, ci o comoară mult mai de preț: credința în Dumnezeu, iubirea de neam și neclintita voință de a zidi. Au primit locuri de casă, au primit pământ, dar mai presus de toate au primit șansa de a renaște prin muncă și solidaritate. Și așa cum spune Scriptura: „Prin sudoarea feței tale îți vei câștiga pâinea” – iar ei au transformat această poruncă într-o binecuvântare.
Au început de la zero, cu mâinile lor trudite și inimile pline de speranță, ridicând case, gospodării și, mai presus de toate, o biserică. La început smerită, fără turn, dar plină de spirit și credință, biserica lor a fost inima comunității. Aici s-au adunat, aici au plâns și s-au bucurat, aici au înălțat rugăciuni și au întărit legături.
În anul 1930, această biserică a fost desăvârșită prin ridicarea turnului și sfințirea ei, la praznicul Adormirii Maicii Domnului, primind astfel hramul ce avea să le ocrotească pașii: Adormirea Maicii Domnului. Slujba de sfințire, săvârșită de părintele Sfercociu, venit din Parohia Jebel, împreună cu cantorul Bagiu și cu credincioșii locului – Dan Todor, Stâncel, Boteiu și alții – a fost un moment de înălțare sufletească, o pecetluire a unei comunități unite în credință.
„Unde sunt doi sau trei adunați în numele Meu, acolo sunt și Eu în mijlocul lor” – spune Domnul. Iar acești oameni au fost mai mult decât doi sau trei: au fost o obște întreagă, legată prin credință și jertfă.
Din 1926 până în 1932, au fost filie a parohiei din Jebel, sub păstorirea părintelui Sfercociu. Din 1932 până în 1945 au devenit parohie de sine stătătoare, avându-i ca păstori pe părintele Botici, trimis de la Episcopia de Lugoj, și apoi pe părintele Soran, care le-a fost alături până în vremurile tulburi ale anului 1945.
A venit însă întunericul istoriei. Regimul comunist a interzis Biserica Greco-Catolică, iar comunitatea noastră a fost silită să se despartă de credința sa vizibilă, de păstorii săi, de altarul său. Dar credința nu poate fi interzisă. Ea a rămas vie, ascunsă în inimile oamenilor, transmisă din generație în generație.
Și iată-ne ajunși în al doilea fir al acestei istorii: generația a doua. Cei care au purtat mai departe memoria, cei care au făcut legătura între începuturi și prezent. Ei sunt cei care ne-au povestit, cu emoție și fidelitate, despre venirea înaintașilor, despre greutăți și biruințe, despre credință și unitate. Lor le datorăm cunoașterea acestor taine, lor le datorăm continuitatea.
După anul 1989, când libertatea credinței a fost redobândită, o parte dintre acești urmași au revenit la Biserică, contribuind la renașterea ei aici, în Liebling. Numele lor merită rostite cu respect și recunoștință, ca punți vii între trecut și prezent.
Cu inimile pline de mândrie și recunoștință, pomenim cele șaisprezece familii întemeietoare: Țon Mihai cu familia, văduva Stâncel Lucreția cu familia, Cobliș Vian cu familia, Țarcă Traian cu familia, Cobliș Amos cu familia, Dan Gherasim cu familia, Stâncel Izidor cu familia, Ciungan Nicodin cu familia, Tric Adrian cu familia, Cobliș Vasile cu familia, Cobliș Samson cu familia, Dan Teodor cu familia, Țarcă Victor cu familia, Dan Andrei cu familia, Boteiu Ioan cu familia și Dan Amos cu familia.
Fiecare nume este o poveste. Fiecare familie este o temelie. Fiecare generație este o flacără dusă mai departe. S-a format aici, la marginea comunei Liebling, în Colonie, o comunitate românească de o frumusețe rară: unită, harnică, credincioasă. Oameni care au lucrat pământul cu dragoste, și-au crescut copiii în spiritul valorilor creștine și au trăit cu demnitate.
„Lupta cea bună am luptat, credința am păzit” – cuvintele Sfântului Apostol Pavel par scrise pentru ei.
Acum, la ceas aniversar, nu facem doar un exercițiu de memorie, ci unul de identitate. Ne regăsim în ei. Ne continuăm prin ei.
Dumnezeu să-i binecuvânteze pe toți: pe cei trecuți la cele veșnice și pe cei care, cu aceeași demnitate și mândrie, le-au urmat pașii.
Veșnică pomenire înaintașilor noștri și cinste urmașilor lor.
Pr. Vasile Dragoș, parohul Bisericii Greco-Catolice Liebling
