„Comunitatea a propus și am acționat. Prin programul de bugetare participativă, am implementat un proiect-pilot pentru instalarea de cititoare de viteză în apropierea școlilor și a zonelor pietonale intens circulate. Este o idee venită din comunitate, pe care am pus-o în practică. Am montat două dispozitive de monitorizare a vitezei: unul pe strada Tata Oancea, în apropierea Școlii Gimnaziale nr. 4 din zona Plopi, și unul pe strada Lunei, în fața noului parc. Echipamentele sunt autonome, alimentate cu panouri solare, și pot fi relocate ușor în alte zone ale orașului. Rolul lor este de prevenție și conștientizare, nu de sancționare. Șoferii își adaptează viteza acolo unde este cel mai important: lângă copii, lângă familii, în zone aglomerate. Prevenția rămâne cea mai eficientă formă de protecție. Împreună cu comunitatea, facem Timișoara un oraș mai sigur”, a anunțat Primăria Timișoara.
Deși anunțat ca un proiect-pilot, se vede treaba că dacă nu ar fi fost cerut de comunitate, municipalitatea ar fi rămas tot cu capul între urechi și s-ar fi rezumat la limitatoare de viteză, bolovani sau cine mai știe ce. Așa cum au remarcat câțiva timișoreni, această modalitate de atragere a atenției șoferilor că se află în preajma unei școli sau a unei zone pietonale este utilizată pe scară largă, de mulți ani, în comunele din Serbia, precum și în unele zone din Germania, în Bavaria, de exemplu. Unii locuitori din oraș consideră că astfel de dispozitive de monitorizare a vitezei ar fi binevenite la toate școlile, în timp ce alții sunt de părere că e nevoie de amenzi și că Poliția Rutieră nu există.
