Ioan Băla s-a născut în anul 1962 în judeţul Mureş şi este absolvent a trei instituţii de învăţământ superior: Academia de Poliţie din Bucureşti, Facultatea de Drept din Cluj şi Facultatea de Sociologie din Timişoara.
- Vă rog să îmi faceţi o scurtă prezentare a istoricului Penitenciarului Timişoara.
- Actualul sediu al penitenciarului a fost construit în urma demolării zidurilor Cetăţii Timişoara, iar primele atestări
documentare despre existenţa unui loc unde erau ţinuţi arestaţii sunt consemnate în „Analele Regatului Ungariei” din anul 1514. În 1728, contele Mercy Claudius, comandant al Timişoarei şi guvernator al Banatului, construieşte clădirea destinată Tribunalului Provincial, arestaţii fiind mutaţi în beciurile clădirii. În anul 1807, împăratul Francisc dispune întemniţarea acestora în cazemata numărul 10 din Bastionul numărul 1, iar de la terminarea noii construcţii, în 1810, se află aici toţi deţinuţii, până în 1907, când aceasta este demolată. Tot atunci se termină şi construcţia Palatului Curţii Marţiale (actualul Tribunal şi Parchet Militar) şi a închisorii militare (actualul sediu al Penitenciarului Timişoara) unde sunt mutaţi toţi deţinuţii.
Prin Decizia Ministerului Justiţiei din 1 februarie 1937, se hotărăşte profilarea penitenciarelor şi, astfel, în Penitenciarul Timişoara îşi execută pedeapsa privativă de libertate deţinuţi majori de drept comun şi condamnaţii la închisoare contravenţională de până la doi ani inclusiv.
Astăzi Penitenciarul Timişoara este o unitate profilată pe deţinerea de condamnaţi cu pedepse de până la trei ani, clasificaţi în regim deschis, semi-deschis şi arestaţi preventiv şi este situat în centrul municipiului Timişoara.
- Când şi cum a început modernizarea penitenciarului?
- În anul 1995 a început construcţia de noi pavilioane de deţinere şi spaţii auxiliare. Şi lucrurile au evoluat în mai multe direcţii. În prezent, administraţia Penitenciarului Timişoara se preocupă de îmbunătăţirea condiţiilor atât pentru personalul angajat, cât şi pentru deţinuţii aflaţi în custodie. Astfel, s-au avut în vedere investiţii în pavilionul administrativ, centrala termică, în noul punct de primire deţinuţi şi pavilionul „vizite”, aflat încă în construcţie, toate acestea aliniindu-se la standarde moderne în materie penitenciară.
Custodia deţinuţilor se realizează în zece secţii de deţinere dotate cu opt curţi de plimbare, prevăzute cu şase săli de fitness şi două terenuri de sport. De asemenea, biblioteca unităţii este dotată cu peste 12.000 de volume.
Dar adevărata modernizare se datorează în primul rând echipei tot mai performante pe care o conduc, numeroşilor prieteni pe care îi avem în comunitatea locală, naţională şi internaţională, care ne inspiră şi ne sunt alături, şi dorinţei de a stabiliza un climat de normalitate într-o instituţie unde primau alte considerente.
Profesionalismul, cred eu, în această zonă socială, este dat tocmai de aplicarea cu fermitate a legii, de creativitatea manifestată în descoperirea şi folosirea potenţialului constructiv al echipei, de stârnirea curiozităţii deţinutilor pentru a-şi dori să participe la proiectele noastre şi de motivarea comunităţii locale să accepte că şi infractorii sunt produşii lor şi absolut toată lumea are dreptul la o nouă şansă.
Dacă deţinuţii vor pleca din închisori mai frustraţi, mai agresivi, mai dezamăgiţi, oricare dintre noi poate deveni victima lor viitoare. Tratarea cu respect a acestora, oferirea de modele de succes, adoptarea unei atitudini ferme dar constructive, întelegere şi sprijin în soluţionarea frământărilor care le grevează existenţa sunt câteva din modalităţile noastre de lucru uzuale.
- Aţi vorbit despre activităţile sportive şi culturale... Cum staţi cu activităţile productive?
- Folosirea la activităţi productive a deţinuţilor este o preocupare primordială a administraţiei Penitenciarului Timişoara, acesta fiind fruntaş la veniturile obţinute din aceste activităţi în ultimul deceniu, la activităţi de voluntariat şi campanii umanitare derulate cu persoanele private de libertate. O evoluţie marcantă a sistemului de reintegrare socială a persoanelor private de libertate a avut loc atât la nivelul resurselor umane, cât şi la cel al activităţilor derulate.
- Care este relaţia Penitenciar Timişoara comunitatea oraşului?
- Relaţia excelentă cu comunitatea s-a concretizat de-a lungul timpului într-un număr impresionant de activităţi inedite derulate în interiorul sau exteriorul penitenciarului, cu sprijinul partenerilor externi şi cu vizibilitate în mass-media. În acest context, Penitenciarul Timişoara a găzduit premiere teatrale şi reprezentaţii sub îndrumarea de excepţie a unor regizori locali, vernisaje şi expoziţii de artă, concerte ale Filarmonicii Banatul, lansări de carte şi alte evenimente artistice, campionate sportive etc.
- Enumeraţi câteva repere esenţiale din viaţa penitenciarului.
- În anul 2000 se sfinţeşte capela Penitenciarului şi se inaugurează Camera Muzeu amenajată în memoria foştilor deţinuţi politici care au luptat împotriva opresiunii regimului comunist, comemorările având loc anual.
În anul 2002 se inaugurează postul TV cu circuit închis Canal 7 Popa Şapcă, iar în anul 2013 cel de radio, ambele dedicate informării şi recreerii constructive a persoanelor private de libertate.
Începând cu anul 2006, Penitenciarul Timişoara devine partener în organizarea Festivalului Internaţional „Plai” care are loc anual în incinta Muzeului Satului Bănăţean.
O componentă însemnată a evoluţiei Penitenciarului Timişoara o constituie implicarea, din anul 2007, ca aplicant în proiecte cu finanţare externă şi consolidarea unei echipe de accesare şi implementare programe axate pe dezvoltarea abilităţilor şi competenţelor profesionale atât ale deţinuţilor, cât şi ale personalului şi dezvoltarea infrastructurii unităţii.
În anul 2008 se organizează prima Bursă a locurilor de muncă pentru deţinuţi, care a devenit un eveniment constant, derulat în parteneriat cu instituţii locale.
Din februarie 2014 o echipă multidisciplinară din Penitenciarul Timişoara, A.N.P., alte unităţi, precum şi numeroşi experţi străini au susţinut înfiinţarea Centrului Român de Studii Penitenciare din cadrul Universităţii de Vest in Timişoara, dedicat perfecţionării personalului de penitenciar prin studierea unor fenomene specifice şi dezvoltarea colaborării cu sisteme străine similare.
- Cu o lună în urmă am sărbătorit Sfinţii Apostoli Petru şi Pavel, ocrotitorii penitenciarelor. Ce activităţi specifice aţi derulat cu acest prilej?
- Au fost organizate competiţii sportive: şah, tenis de câmp, tenis de masă, fotbal şi altele. Au fost organizate şi concursuri culinare, iar în data de 26 iunie echipa Bucătarii de la Popa Şapcă au obţinut locul I la concursul culinar „Poliţistul bucătar” aflat la cea de-a VIII-a ediţie, organizat la Băile Herculane.
- Care este gradul de ocupare la Penitenciarul Timişoara?
- La începutul lunii august se înregistra un efectiv de 938 persoane private de libertate. Capacitatea de cazare la 6 metri cubi de aer este de 1.188 locuri, iar numărul de paturi instalate, de 1.140.
- Care sunt, la nivelul administraţiei instituţiei, măsurile privind reintegrarea în societate a deţinuţilor?
- Concret, au loc în mod curent cursuri de şcolarizare până la nivel universitar, cursuri de calificare în diverse meserii, programe-activităţi de educaţie şi asistenţă psiho-socială, evenimente organizate cu partenerii noştri din comunitatea locală de exemplu, Bursa locurilor de muncă, la care participăm în medie de patru ori pe an.
Eforturile susţinute, buna relaţie cu comunitatea şi reputaţia dobândită printre beneficiarii forţei de muncă a deţinuţilor a dus la o creştere a veniturilor realizate ca urmare a acestei activităţi.
Totodată, Penitenciarul Timişoara a organizat evenimente cu participare internaţională – „Expoziţia internaţională de artă”, alături de parteneri din comunitate sau de cei din proiecte finanţate din fonduri europene. De asemenea, deţinuţii au fost sprijiniţi şi încurajaţi să-şi dezvolte aptitudinile artistice şi sportive în contextul unor evenimente de impact regional – „Plai fest” – sau naţional, concursuri organizate între penitenciare sau după formatul unor emisiuni cunoscute – „Deţinuţii au talent”.
Aşa cum arată bilanţul anului trecut, activităţile de reintegrare socială au fost organizate în baza analizei de nevoi efectuate la începutul lui 2014, deţinuţii fiind incluşi cu prioritate în activităţi şi programe conform nevoilor identificate.Datorită specificului Penitenciarului Timişoara – deţinuţi clasificaţi în regimurile deschis şi semideschis, cu perioade scurte de timp până la liberarea condiţionată, cu o mare folosire la activităţi lucrative, nevoile identificate pe linie de reintegrare socială au fost preponderent orientate spre activităţi semistructurate, de scurtă durată, scăzând astfel numărul programelor de lungă durată.
Pentru îndeplinirea acestui obiectiv, Serviciul de Educaţie şi Asistenţă Psihosocială a colaborat cu Serviciul Regim şi Siguranţa Deţinerii şi s-a bucurat de suportul logistic asigurat cu sprijinul Serviciului Economico-Administrativ.
În 2014, participarea deţinuţilor în programe şi activităţi de reintegrare socială a fost în număr de 6.820 cu menţiune că un deţinut poate participa la mai multe activităţi în timpul unui an. Comparativ cu anul 2013 când numărul participărilor a fost de 5.393 s-a înregistrat o creştere de 21%.
- Ce îmi puteţi spune despre activităţile cu scop caritabil?
- Activităţile cu scop umanitar sau caritabil au constat, anul trecut, în organizarea a trei campanii: una la copiii aflaţi la Spitalul de Copii „Louis Țurcanu”; la două familii cu probleme materiale şi financiare cu prilejul Sfintelor Sărbători de Paşti şi la alte două familii nevoiaşe în perioada sărbătorilor de iarnă, campanii în cadrul cărora persoanele private de libertate au donat produse. Prin activități de voluntariat, Penitenciarul Timişoara s-a implicat activ în sprijinirea unor fundații sau ONG-uri care se preocupă de diverse categorii vulnerabile.Dezvoltarea la deținuți a sentimentelor de compasiune pentru alți semeni mult mai nefericiți decât ei, accentul pus pe identificarea si potenţarea generozității lor în raport cu copiii sau bătrânii instituţionalizați, sprijinirea familiilor monoparentale aflate în impas existențial major sunt linii de forță pe care le urmăm cu consecvenţă în programele pe care le oferim deținuților.
A consemnat, Petru Vasile TOMOIAGĂ
