Eenumită, printre altele, pentru celebrul Rosarium din perioada interbelică, pe când în actualul Parc al Rozelor se găseau 1.200 de specii de trandafiri, Timișoara pare să se afle la cheremul bunului plac al diverselor administrații. Șefii cei vremelnici - oameni suntem cu toții - au, desigur, gusturi și opinii diferite, în general, și asupra spațiilor verzi, în particular.
Dacă unora le-a plăcut în vreo exotică excursie cum arată palmierii, alții nu se pot desprinde de nostalgia pajiștilor alpine pe care au crescut. Excentrici palmierii, dar restul orașului avea plante frumoase și colorate, nu uscături. Acum ne-am umplut de așa-zise plante perene prin mai toate sensurile giratorii și în jardiniere. Arată minunat, ca la munte, de zici că imediat vor apărea Heidi cântând iodlere și Peter cu o turmă de capre la păscut. E perfect, doar că Timișoara avea tradiții de centru urban important, nu de sătuc de munte.
Cât despre trandafiri - odinioară un brand turistic al Timișoarei -, mai supraviețuiesc, în Parcul Rozelor (cam vai de ei), în unele sensuri giratorii mai către marginea orașului și e cam gata vremea lor. Unii se luptă să supraviețuiască în Parcul Civic, dar bălăriile sunt mai înalte ca ei, iar doamnele de la Horticultura au instrucțiuni să planteze în jurul lor levănțică și doar de ea să aibă grijă. O minunăție de evoluție a orașului, într-adevăr. Timișorenii care țin la orașul lor se întreabă, doar pe jumătate amuzați, ce îi mai așteaptă în peisajul urban din 2028 încolo, când va apărea viitoarea administrație. Orhidee? Dune de nisip? Plantații de cucuruz? Nimic nu e imposibil.
