Grija administrației orașului de pe Bega față de spațiile verzi centrale e sublimă, dar pe alocuri, prin punctele esențiale, lipsește cu desăvârșire. Rondourile din Piața Victoriei, care ar trebui să fie mândria urbei și cartea ei de vizită, sunt pline de uscături de la fostele lalele, a căror vreme a trecut demult, iar în apropiere de Operă se pare că s-a renunțat la decorarea cu flori sau plante colorate. Mai bine așa, la mâna naturii, cu polenizare și alte detalii comode pentru buget, dar incompatibile cu un obraz subțire.
Mai încolo puțin, tot prin centru, s-a mai tăiat un copac, pe strada Paris, și acesta încurcând, probabil. Dacă s-ar planta un altul în loc ar fi ceva, dar, așa cum se mai poate vedea pe aceeași stradă (ultracentrală, să ne înțelegem), doar rădăcinile mai povestesc despre arborii de odinioară. Nu mai pomenim decât în treacăt de locul gol de pe o altă stradă ultracentrală, acolo unde e interzis să se mai planteze vreun copac. Nu-i nimic, se plantează pe alte bulevarde, pe câte trei rânduri, după noul concept administrativ „la unii mumă, la alții ciumă”.
