Institutul Intercultural din Timişoara este implicat activ în crearea unui mediu intercultural adecvat pentru facilitarea integrării străinilor în România, de ani buni. Încercarea institutului de a diminua distanţa socială dintre instituţiile statului şi migranţi şi de a civiliza România, totodată, a avut câteva rezultate vizibile. Institutul pune la dispoziţia migranţilor o reţea de mediatori interculturali pentru a-şi soluţiona problemele mai uşor şi a obţine informaţii curente, oportunutăţi de promovare a specificului cultural al comunităţilor respective, un cadru organizat şi eficient pentru comunicare cu statul român. De asemenea, un alt demers important este acela în care se încearcă combaterea stereotipurilor negative din media. Într-o lume civilizată, orice cetăţean care respectă normele statului şi aduce bogăţie culturală, diversitate şi renume statului, cum este cazul multor oameni de succes veniţi in România de peste hotare, ar trebui încurajat. În media românească vocea lor este aproape mută.
Într-un interviu acordat ziarului nostru, directorul Institutului Intercultural din Timişoara, domnul Călin Rus, ne explică cum funcţionează sistemul românesc la capitolul integrarea străinilor.
- Cum funcţionează sistemul de dobândire al cetăţeniei?
- Una dintre primele probleme semnalate de când Institutul Intercultural Timișoara a început, în 2009, organizarea de acțiuni sistematice de consultare a imigranților a fost legată de procedura utilizată pentru obținerea cetățeniei.
Trebuie să recunoaștem că de atunci multe aspecte s-au schimbat în bine. Pe atunci aveau mari probleme atât cetățenii Republicii Moldova, care aveau dreptul să redobândească cetățenia luată abuziv părinților sau bunicilor lor, cât și cetățenii altor țări care îndeplineau condițiile pentru a solicita acordarea cetățeniei române. Se vorbea mult de corupție, de intermediari care cereau sume mari pentru a „rezolva dosarul”, dar și de numeroase situații în care solicitanții erau obligați să meargă personal de mai multe ori la București și să stea la coadă doar pentru a afla de la un funcționar plictisit că le lipsește un document sau că dosarul lor nu e bun, uneori fără multe explicații. Ne-au fost semnalate cazuri de persoane care au încercat fără succes timp de mai multe zile să solicite telefonic informații, sunând în continuu la un număr de telefon la care nu răspundea nimeni. Cel puțin în privința accesului la informații și al transparenței activității, actuala Autoritate pentru Cetățenie a progresat mult față de anii anteriori.
A rămas însă impredictibilitatea examenului pe care trebuie să îl treacă cei al căror dosar este acceptat, pentru a fi declarați demni de a fi cetățeni ai României.
- Cât de relevant este examenul de cetăţenie?
- Un caz celebru este cel al jurnalistei Mbela Nzuzi, gazdă a unui show de televiziune, unde dovedea în fiecare zi o cunoaștere excelentă a realității românești, discutând cu politicieni și cu specialiști în diferite domenii. Ei bine, Mbela, care era și foarte activă în promovarea integrării femeilor refugiate, a fost respinsă de mai multe ori la examenul de cetățenie. Un alt caz interesant este cel semnalat în revista „Migrant în România” (accesibilă online la www.migrant.ro) de colegul nostru Marcel Bajka, care s-a temut să nu rateze examenul datorită performanței modeste la intonarea în imnului național în fața comisiei de examinare. Am întâlnit însă și numeroase situații în care solicitanții au trecut cu succes examenul, în general considerând că „au avut noroc”.
Cu siguranță, este util pentru un străin să acumuleze cunoștințe despre istoria și geografia României și despre alte aspecte ale societății românești actuale. Acum câteva zile, la conferința națională „Migrant în România Interculturală”, un medic de origine egipteană, care a obținut recent cetățenia, se declara și mai mândru de a fi român după ce a aflat multe lucruri pe care nu le știa despre România, pregătindu-se pentru examenul de cetățenie.
Memorarea de cunoștințe disparate, fără a fi asociate cu o reală înțelegere, nu folosește însă, evident, la nimic. Nici nu este în spiritul legii cetățeniei transmiterea ideii că primirea acestui statut depinde de memorare și de noroc.
- S-au făcut demersuri pentru îmbunătăţirea situaţiei?
- În aceste condiții, Institutul Intercultural Timișoara a inițiat mai multe demersuri pentru îmbunătățirea situației. Astfel, am elaborat materiale de formare care să-i ajute pe cei interesați să înțeleagă aspectele de bază ale istoriei, geografiei, tradițiilor și realității actuale a României, în general încurajând comparația cu elemente similare din țările de origine. Am solicitat de asemenea revederea cerințelor și procedurilor utilizate în cadrul examenului pentru ca acesta să permită obținerea cetățeniei de către persoanele care dovedesc o bună integrare. Demersurile noastre continuă de câțiva ani și cu sprijinul rețelei de mediatori interculturali pe care am constituit-o și susținut-o atât pentru a asigura o mai bună informare a membrilor comunității, cât și pentru a susține implicarea civică a imigranților, inclusiv prin propunerea de schimbări la nivelul legislației și al procedurilor utilizate de diferite instituții”.
„Cum se numea calul lui Ştefan cel Mare?”
Câţi dintre noi cunosc oare răspunsul la întrebarea de mai sus? sau „Ce putem să găsim la Dunăre?”, desigur o biodiversitate întreagă, dar răspunsul acceptat de statul român este unul singur, Delta Dunării. În cazul în care nu ştiţi răspunsurile la aceste întrebări, nu aveţi dreptul la cetăţenia română. Acesta a fost şi cazul recent a lui Kariha Kahis Klaw, care şi-a părăsit ţara de origine în 2007 împreună cu mama şi cu fratele său şi a ajuns la Timişoara cu statut de refugiat. Tânăra, cu studii superioare efectuate aici, la Facultatea de Economie, este angajată pe post de contabil la Asociaţia Generaţie Tânără, de mai bine de cinci ani şi a depus eforturi mari pentru a se acomoda şi a face parte din comunitatea românească ca un cetăţean respectabil. Vorbeşte limba foarte bine şi are o atitudine pozitivă, ceea ce nu putem spune despre mulţi dintre noi.
„Asociația Generația Tânără m-a ajutat foarte mult. Doamna Mariana Petersel, președintele asociației, m-a încurajat să fac un curs de calificare profesională în cosmetică, pe care l-am terminat, astfel că mi-am schimbat locul de muncă, m-am angajat la un salon de cosmetică. Acum sunt contabil la Asociația Generație Tânără. În România am găsit oameni foarte prietenoși, niciodată nu m-am simțit ca o străină, ca un refugiat, am fost ajutată. Mă bucur că sunt în România și îmi doresc să fiu în continuare aici”, spune Kariha Kahis Klaw, într-o română aproape perfectă.
A urmat examenul de cetăţenie. Întrebările de la test însă au lăsat de dorit, aşa că tânăra a căzut examenul. Evaluatorii au invocat motivul că nu vorbeşte limba suficient de bine. „În final, nu am primit cetățenia română pentru că mi s-a spus că nu vorbesc limba română suficient de bine, ceea ce nu este adevărat”. Ea încearcă încă din 2012 să obţină cetăţenia română.
Ca să nu vă lăsăm curioşi, la prima întrebare răspunsul este „Catalan”. Ne întrebăm cine gândeşte aceste întrebări...
Andreea VASILESCU
