Un loc de muncă în sistemul penitenciarelor din România a devenit tot mai atractiv pentru tinerii care încearcă să-și facă un rost. Salarizarea peste medie, stabilitatea locului de muncă, pensionarea mai rapidă, dar și alte privilegii sunt aspecte care îi fac pe mulți să încerce să se angajeze pentru a veghea asupra deținuților.
Anul acesta a adus multe oportunități pentru cei care doresc o carieră de ofițer sau agent. Au fost scoase la concurs sute de locuri de muncă din sursă externă, adică nu trebuie neapărat să fi angajat în sistem sau să fi urmat o școală de profil. Pur și simplu, depui dosarul de candidatură, te prezinți la concurs și, dacă ești pregătit, poți deveni angajat militar la penitenciarul pentru care ai optat.
Totul pare limpede, până la organizarea concursurilor cu pricina, care au avut anul acesta o particularitate nemaiîntâlnită, făcând să planeze multe semne de întrebare asupra corectitudinii organizării acestora. Astfel, în lunile iulie și august au fost scoase la concurs nu mai puțin de 123 de posturi, care au generat un interes uriaș, concurența fiind ca pe vremuri la „Medicină”. Cine credeți că a câștigat? Răspunsul este halucinant: nu se știe, pentru că examenele nu s-au definitivat!
Procedura organizării acestor concursuri este de o absurditate nemaiauzită. Practic, tinerii au depus dosarele, acestea au fost verificate, s-au afișat rezultatele cu cei care au trecut de proba dosarului, urmând să se organizeze celelalte probe. Stupoare, însă! Au urmat trei luni în care nu s-a anunțat nimic pe site-urile unităților din Timișoara și Arad, concurenții rămânând într-o nesfârșită așteptare. „Urmăriți site-ul” li se spunea celor care încercau să afle telefonic informații privind data următoarei probe, respectiv testarea psihologică. În final, după trei luni de așteptare, testarea psihologică a fost anunțată, la sfârșitul lunii noiembrie, însă doar cu patru zile înainte de desfășurarea propriu-zisă. Rezultatul acestor amânări la infinit a fost firesc: aproape jumătate dintre candidați nu s-au mai prezentat, pentru că nu au mai rezistat rutinei de a urmări zilnic, timp de trei luni, când se dă testarea psihologică. Examenul final nu s-a încheiat nici acum, pentru că se mai pun la încercare nervii concurenților, care trebuie să aștepte timp îndelungat până a afla o informație necesară și cât se poate de firească: când se dă examenul.
Ceea ce s-a întâmplat în vară nu este chiar o noutate. În primăvară, mai exact în 5 aprilie, au mai fost scoase la concurs o serie de posturi la cele două penitenciare, al căror deznodământ a avut loc la sfârșitul lunii septembrie. Așadar, au trecut cinci luni și jumătate de la momentul anunțului și până la finalizarea concursurilor. Toate aceste amânări la nesfârșit au darul de a-i face pe mulți să renunțe la examen, astfel încât se vor prezenta doar cei care au aflat „pe surse” data concursului, având astfel și timp pentru a se pregăti. Concluzia este tragicomică: tare greu se intră la penitenciar!
