Timişoara, oraşul „verde”, după cum se laudă reprezenţanţii municipalităţii, nu mai are nici atâţia copaci, nici centură pe unde să circule maşinile mari fără a îngreuna traficul în oraş şi nici condiţii decente pentru cei care aleg să meargă pe două roţi. Acesta este un fapt dovedit sistematic şi repetat de către aleşii noştri. Ultima izbândă o reprezintă şi ultima pistă de biciclete, care are o lăţime nu mai mare de... 35 de centimetri.
Timişorenii par că şi-au dat seama de importanţa pe care o are bicicleta în oraş. Dacă până nu demult, conceptul de a merge pe două roţi era aproape inexistent, valabil numai pentru cei care nu-şi permiteau o maşină, în ultimii 3-4 ani situaţia s-a schimbat radical. Şi nu pentru că au fost create piste pentru biciclete sau condiţii de siguranţă pentru biciclişti. Timişorenii au preluat modelul oraşelor dezvoltate din Europa şi au înţeles că bicicleta, una dintre cele mai nobile invenţii, are multiple beneficii. Aşadar, reducem emisiile de carbon, facem exerciţiu fizic şi putem admira părţie frumoase care au mai rămas din oraş. Dar cu toate că numărul persoanelor care folosesc bicicleta este constant în creştere, municipalitatea nu îi încurajează, nu le crează condiţii şi, mai la propriu, mai la figurat, le pun beţe în roate.
O sumă de 170.000 de euro a investit Primăria Timişoara pentru asfaltarea a aproape 350 de metri de stradă, lucrare încheiată în noiembrie anul trecut, dar încă nerecepţionată. Potrivit specialiştilor din primărie, str. Gheorghe Cotoşman are 354 de metri, iar pentru amenajarea carosabilului, a trotuarelor şi a pistei pentru biciclete, lucrările au fost atribuite firmei contractante, Corporate Management Solutions SRL. Bicicliştii reclamă faptul că spre capătul dinspre strada Musicescu, pista ajunge să măsoare 35 de centimetri. Nicolae Robu a precizat că pista „este o lucrare care nu e recepţionată. Dacă o veţi vedea la sfârşit aşa, atunci să discutăm. Aparatul primăriei ştie şi a cerut firmei să facă remedierile necesare”.
Impresia pe care o lasă astfel de afirmaţii repetate, mereu remedieri, întârzieri, lucru făcut de mântuială, bani în plus, incompetenţă, supără timişorenii care şi aşa aşteaptă de multă vreme condiţii decente pentru a circula cu maşina, pentru parcări şi pentru piste de biciclete.
Mai trebuie precizat că la majoritatea pistelor care au fost realizate până acum se găsesc nereguli: obstacole pe mijlocul pistei, gen stâlpi, locuri unde pistele înconjoară stâlpii, pavaj incomod, marcaje şi delimitări care trec pe zona verde, curbe periculoase şi incomode, gropi şi, mai ales, piste prea scurte amplasate pe trotuar. Conform modelului european, pistele nu ar trebui să fie la acelaşi nivel cu trotuarul, situaţie foarte incomodă şi periculoasă atât pentru trecători cât şi pentru pietoni. Şi lista poate continua.
Înainte de a se bate cu pumnul în piept pentru „realizările” extraordinare de până acum, primarul mai bine ar sta cu gura închisă şi ar rezolva toate situaţiile de importanţă majoră pentru Timişoara. După ce sunt rezolvate şi bine făcute, doar atunci conducerea are voie să-şi etaleze reuşitele. Aceasta este greşeala Primăriei, ne obligă să ne mulţumim cu frustrantul concept de „bine că se face ceva”.
Andreea VASILESCU
