Prima formă de credință din Europa
În anul în care Timișoara celebrează titlul onorific de Capitală Culturală, prin marca oficială de comunicare Ținutul Momârlanilor, marca adoptată prin hotărâri de consilii locale în 7 primării din Hunedoara, Valea Jiului (Banița, Petrila, Petroșani, Aninoasa, Vulcan, Lupeni și Uricani), se lansează conceptul Vechii Europe - Geneza Europei - Europe Genesys.
Suntem în epoca în care oamenii din preistorie migrează de la obiceiurile de vânătoare spre agricultură și comunități proto-urbane și mai departe spre artă. Analizând spațiul geografic din prisma barierelor naturale formate la sud de Dunăre, semnele lăsate de strămoși întipărite în osul de la Cuina Turcului, cu 5000 de ani mai vechi decât relicvele din Lepenski Vir o să înțelegem cum au trăit oamenii din Carpați, în prima epocă a pietrei, și cum au construit un sistem unic de comunicare cu Cerul, folosind simboluri chibzuite cu grijă https://povestea-locurilor.ro/2023/05/23/timisoara-capitala-culturala-2023/
Când frigul s-a mai îmblânzit, ei au coborât din munți, au populat câmpiile și luncile, s-au așezat în apropierea apelor, au început să practice agricultură, au domesticit animale și au devenit sedentari. Turdaș Vinča, Cucuteni, Gumelnița, Hamangia, Petrești, Vădastra – au înflorit, s-au dezvoltat împreună, au comunicat; iar unitatea lor nu a putut fi zdruncinată.
Oamenii au fost fericiți pe atunci: au trăit în echilibru, au avut parte de belșug și au dorit să-și exprime recunoștință pentru tot ce-au primit de la Cer și de la Pământ. Femeia, fostul șef de trib, a respectat calendarul arhaic al datinilor și al practicilor religioase. A menținut cromografia, raportul între Cer și Pământ, respectul față de înaintași, practica ofrandelor, cultul Vetrei, al Apei și al Soarelui și, bineînțeles, țesutul și brodatul ritual. Femeile au păstrat mesajele și puterile primelor semne; le-au țesut, le-au cusut și le-au purtat.
Sacrificiul primordial
Asezarea neolitică de la Parța se află situată în partea de vest a României, la cca 15 km. sud de orasul Timișoara, județul Timiș. În centrul acesteia a fost cercetat un edificiu de cult de mari dimensiuni. Sanctuarul este de formă rectangulară, de 11,6 m lungime şi 6 m lăţime şi este împărţit în două încăperi: încăperea A situată la est şi B, aflată în partea de vest a sanctuarului. În centrul acestuia, pe ambele părţi ale zidului despărţitor dintre cele două încăperi, era o masă altar pe care au fost descoperite o serie de obiecte care ne oferă o imagine despre rirualurile care erau practicate aici. Încăperea A adăposteşte statuia monumentală aflată pe un soclu de lut decorat la capete cu motive meandrice. La extremităţile soclului sunt modelate două tăvi de ofrande. Statuia este dublă şi redă două personaje, unul feminin, care are pântecul reliefat şi un altul care are un cap de taur modelat realist. Pe masa altar se afla o vatră portativă iar lângă peretele despărţitor o cupă de lut de mari dimensiuni. Masa-altar din această încăpere a fost ulterior împărţită de un zid în două părţi. În cadrul ceremonialelor sângele rezultat din sacrificarea animalelor era depus în cupa de pe masa-altar. Aceste sacrificii aveau drept scop menţinerea bunăvoinţei divinităţii şi au la origine ideea sacrificiului primordial, al omorului primar.
