Cândva, anul trecut, undeva, într-o zonă centrală din Timișoara, s-au făcut niscaiva lucrări. S-a săpat, s-a amenajat, s-au implantat câteva containere - probabil importante -, s-au astupat șanțurile și gropile, după care muncitorilor li s-a spus că pot pleca liniștiți spre alte înfăptuiri mărețe.
Nici vorbă de refacerea trotuarului pe care trec, zilnic, sute de timișoreni. Praf când e cald, noroi când plouă, o mizerie pe orice vreme. Strada se numește Coriolan Brediceanu și este una centrală, foarte circulată, iar situația menționată persistă de mai multe luni în porțiunea dinspre Calea Circumvalațiunii.
Bătaia de joc față de cetățean pare să nu se mai sfârșească, iar acestuia îi sunt mereu servite lozinci despre strategii pentru un mediu curat, verificarea șantierelor poluante și alte gogoși elaborate în liniște, de la birouri confortabile. Tuturor acestor vorbăreți le-ar prinde bine câte o excursie prin Timișoara reală, măcar o dată pe săptămână, ca să iasă din bula ultracentrală și să vadă cum trăiește lumea în orașul pe care îl păstoresc.
