De când un „brav și bun” conducător de țară a dat „liber” românilor și le-a spus că pot să plece unde văd cu ochii și asta nu oamenilor de rând, ci tocmai medicilor, școliți vreo șase ani pe spesele poporului român, peste tot prin lume auzi de compatrioți de-ai noștri, când de bune, când de rele. Pentru că și prin alte locuri, ca și la noi, cele bune sunt mai greu promovate, nefiind vandabile, sau nefăcând rating, auzim de cele rele din ce în ce mai des, pentru că, la acest capitol, Creangă cu ale lui „Cele rele să se spele/ Cele bune să se-adune!” nu este valabil deloc. Pentru că, în știrile de astăzi, relele se adună și nu altceva.
Dar, se pare că românii au un dor ancestral „de ducă”, pornind de la patriarhala trans­humanță și continuând cu perioada comunistă când „încercau” granițele din Vest chiar cu prețul vieții, pentru că mai mult decât pe libertate nu puneau preț pe nimic. Astfel, mulți români au pierit încercând să treacă Dunărea înot ori orbecăind în nopțile fără lună pe granița sârbă.
Astăzi s-au mai simplificat lucrurile, vorba vine. De când cu clasa conducătoare care a spoliat țara și ne-au lăsat fără nicio nădeje, omorându-ne orice brumă de speranță, de la romul cu coviltir și până la școlitul medic, toți avem mirajul occidentului pentru orice fel de viață, dar ca la noi, nu! Trăind în țara cu cele mai mici salarii și cele mai mari prețuri, cu combustibil la preț de esență de parfum și cu o propagandă mai mincinoasă și mai oneroasă ca oricând, majoritatea românilor s-au blazat sau, cei care mai au un dram de speranță, și-au căutat un rost în occident. Aici nu mai pot trăi decât politrucii și acoliții lor, lacheii care îi servesc, beizadelele școlite pe aiurea și revenite în țară în vile de lux și limuzine cu prețuri exorbitante, aici nu mai pot trăi decât cei care învârt afaceri cu statul, cei care iau sau, dimpotrivă, dau ceva, aici omul de rând nu mai poate trăi ca omul, cel mult, poate să moară liniștit. Mă scuzați, nici să moară liniștit, dacă te gândești la prețul pentru o înmormântare, la șpaga pentru locul de veci ori la mafia cimitirelor… Nu mai vorbesc de colivă! Dacă vreți un exemplu cras de mafie din țara în care trăim, vă spun că celui care trudește timp de un an în lanul de grâu, acum, la scadențe, i se oferă 0,50 lei pentru un kilogram de grâu, pe care dacă îl cumperi din raftul magazinului plătești nu mai puțin de 3-4 lei… Înțelegeți dumneavoastră!?
Astfel că românii pleacă peste tot, unde văd cu ochii și unde cred că pot să scape de coșmarul din țară. Astfel de la locul unde să trăiască, de la locul de muncă ori pur și simplu de la un concediu, românii vor să plece oriunde, numai să plece…
Poate și din aceste motive, aproape în fiecare zi auzim de români plecați pe aiurea: în avionul doborât în Ucraina, un român… în accidentul din Spania, opt români, în avionul dispărut ieri în Niger, un român… Românii de pretutindeni… pretutindeni!
Petru Vasile TOMOIAGĂ