Giacomo Ambrosio Paul are 11 ani și s-a născut la Genova, în nord-vestul Italiei, părinţii săi, ambii români, fiind rezidenţi în peninsulă. Nu au uitat România, Timişoara, şi au revenit pe meleagurile natale, încercând să găsească calea cea bună pentru micuţul lor fiu spre marea performanţă sportivă. Tatăl, pasionat de fotbal, odată jucător la echipa alb-violet, a îndrumat copilul spre „Sportul Rege”, iar după un timp, în paralel cu şcoala, i-a oferit meditații particulare cu antrenorul Loredan Dohan, fost atacant, la o bază sportivă din localitatea Sînandrei. Giacomo practică, în fiecare zi de luni, şi antrenamente de atletism, cu prof. Mihaela Răsădean.

Giacomo a progresat, iar acum joacă în atacul echipei A.S.U. Politehnica Timişoara, de doi ani fiind fotbalist în clubul susţinut de suporterii bănăţeni. Pentru că juniorul își dorește foarte mult să facă sport de performanță, iar părinții îl susțint în demersul lui, un aspect din desfășurarea programului de antrenamente la clubul timișorean le provoacă nemulțumire juniorului și părinților lui. Pentru că Giacomo țintește marea performanță, iar antrenamentul la clubul alb-violet îl susține împreună cu semeni de vârsta lui care practică acest sport doar pentru a se întreține, pentru a-și ocupa timpul liber, părinții lui (tatăl) propune separarea micuților fotbaliști, astfel încât o grupă să fie formată doar din sportivii ce-și doresc performanța, iar o altă grupă să cuprindă micuții care vin să se antreneze doar pentru întreținere și petrecerea timpului liber. Tatăl lui Giacomo propune în acest sens, chiar de la înscriere în clubul timișorean, ca noii sosiți să opteze, pe un formular, la ce nivel vor să efectueaze pregătirea în cadrul clubului.

Giacomo a fost chemat să susţină probe de joc la mai multe cluburi cu renume în fotbalul european, din Germania, Italia, Spania, fiind foarte apreciat pentru talentul său, unele propunându-i să rămână în pregătire. La aproape toate aceste cluburi, atunci când a susţinut probele de joc, Giacomo a purtat echipamentul alb-violet al clubului timişorean.

Cu Giacomo Ambrosio Paul, atacantul de la A.S.U. Politehnica Timişoara, elev în clasa a patra la Şcoala Gimnazială nr. 7 „Sfânta Maria” din Timişoara (profesor pentru învăţământ primar, Luminiţa Tomuţa), am purtat un dialog pe care-l redăm în cele ce urmează. Înainte de a intra în dialog cu micuțul fotbalist al lui A.S.U. Politehnica Timișoara, tatăl său a ținut să-i mulțumească doamnei Luminița Tomuța, pentru înțelegerea și bunăvoința de care dă dovadă, de fiecare dată când îl învoiește de la școală pe Giacomo Paul, pentru ca el să meragă să efectueze antrenamente în cadrul clubului timișorean.

 

- Cum ai început şi cum ai decis să practici fotbalul?

- Când eram mai mic, mă uitam, cu tata, acasă, la fotbal, la meciuri şi, nu ştiu, am vrut să fac sportul acesta deoarece mi-a plăcut. Mă jucam afară, mereu, cu băieţi, fotbal.

- De când joci fotbal la A.S.U. Politehnica Timişoara?

- Joc la A.S.U., de doi ani. Eu am venit la A.S.U., pentru că la A.C.S. nu am fost primit, şi tata a decis să mă mut la A.S.U. Aici am avut primul antrenor, pe Cristi Gălan, iar al doilea, pe Orlando Ştefan, cu care mă antrenez și acum. Eu am avansat foarte mult la această echipă, am dat foarte multe goluri. Prietenii mei de la echipă au fost foarte buni cu mine şi mi-au dat pase de gol. Şi eu le-am dat pase de când sunt la A.S.U. Am câştigat un trofeu cu echipa A.S.U. (la COLTERM a fost o competiţie la finalul căreia am luat locul 4). Competiţia a avut loc anul trecut, în primăvară.

- În ce constă un antrenament la A.S.U.? Cât îţi ocupă antrenametul în fiecare zi?

- Antrenamentul constă în condiţie fizică, preparare fizică, alergat, foarte mult alergat. Nu prea jucăm fotbal. Rareori jucăm fotbal la antrenament, rareori executăm şuturi, mai mult pe preparare fizică şi individual se pune accentul. Ne antrenăm la Baza II a Politehnicii. Un antrenament îmi ocupă o oră şi jumătate din zi.

- Despre perioada în care ai susţinut probele la echipele europene de club, ce ne poţi spune? Ce rezultate ai avut, cum te-au apreciat cei de acolo?

- La Sampdoria au fost nişte probe uşoare. Nu au fost aşa de grele ca la Nürnberg sau la Genova. Nu am făcut prea multe lucruri la Sampdoria. Am jucat mai mult fotbal, șuturi, alergări, rezistență. La final mi-au zis că am luat probele şi mi s-a propus să rămân acolo. Tata a insistat să merg şi la alte echipe să susţin probe, iar următorul club la care am mers să susţin probe de joc a fost Genova.

- Cum au decurs probele la Genova? Ce a urmat apoi?

- La Genova, aproape ca şi la Sampdoria, tot şuturi, fotbal, doar că acolo am mai dat nişte probe tehnice. La final, mi-au zis că am luat probele. După Genova a urmat Hoffenheim, la Academia de fotbal din oraşul german.

- Cum ai reuşit să te adaptezi cerinţelor din Germania?

- La Hoffenheim, nu am ştiut limba, iar pentru aceasta am fost nevoit să stau să văd ce se întâmplă în jurul meu, ca să ştiu ce am de făcut. Acolo erau mai mulţi antrenori, care aveau grupe diferite. Prima probă a fost „1v1” (unu contra unu pentru a se vedea individual, fiecare, cât sunt de tehnici). Eu, la fiecare probă, când am avut mingea, am reuşit să dau gol. La final, mi-au propus să rămân acolo, la Academie. Dar nu am rămas, pentru că tata a vrut să insiste mai mult, să încercăm şi la alte cluburi din Europa să susţinem probe. Următoarea echipă la care am susţinut probe a fost Nürnberg. Aici probele au fost asemănătoare cu cele de la Academia din Hoffenheim. Şi după aceste probe mi s-a propus să rămân în club. Am continuat să susţin probe de joc la Real Madrid.

- Cum au decurs probele de joc la Real Madrid?

- Din vestiare, toţi cei prezenţi am fost selecţionaţi în trei grupe. O grupă era cu echipament albastru, una cu echipament alb, iar alta cu echipament gri. Am primit echipamentul de la clubul spaniol. Din vestiare, cele trei grupe au fost scoase pe teren, iar acolo, aproximativ 7-8 minute, am făcut „suveică”, fiecare grupă (preluare-pas, un dribling şi o pasă, pase din prima). După „suveică” am jucat fotbal. Eu eram în echipa cu echipament albastru şi jucam contra echipei în alb. Am jucat şi cu cealaltă echipă, cea în gri, în sistem miniturneu. Eu eram atacant, „delantero”. După ce am terminat meciurile, ne-am dus în spatele porţii, unde mai era o poartă, şi am tras şuturi (erau mai multe probe, de şuturi, de dribling, erau mai multe). Prima dată am jucat „mâţa”, iar după ce am jucat „mâţa”, am dat şuturi la poartă, cu ambele picioare. Erau vreo doi, trei, care şutau aproape la fel de bine cu ambele picioare, iar eu eram printre cei buni de acolo. Eu trăgeam, aproape la fel, cu ambele picioare, mai ales că poarta era de 7 metri. După ce s-a terminat meciul, am început alt meci, iar cei care pierdeau, mergeau să execute şuturi (executau toate probele, şuturi, driblinguri etc.). Noi am avut ultimul meci, contra celor cu echipament gri, joc pe care l-am câștigat.

- Ce urmează pentru tine în fotbal?

- Sigur la Real Madrid am să mai merg. Cred că în vara aceasta, poate. Visul meu este să ajung la Real Madrid, dar și la orice altă echipă de top, fie că e Bayern München, Juventus, Manchester City, Manchester United. Cel mai mult îmi doresc să ajung la Real Madrid.

- Până în toamna anului 2018, ce ți-ai propus să realizezi?

- Eu sunt foarte ocupat cu școala și trebuie să ajung și la antrenamente. Este foarte greu să ajung la ambele. Până în toamna acestui an îmi propun să evoluez cât mai mult la A.S.U., să fiu și golgheter și să dau randament pe postul pe care joc.

- Care sunt, pentru tine, fotbaliștii punct de reper, din fotbalul timișorean (de la Poli) și din fotbalul mondial?

- Mi-a plăcut de Marius Marin (este vorba despre mijlocașul timișorean care, în vara anului 2016, la 17 ani, a plecat de la A.S.U. Politehnica Timișoara la echipa italiană Sassuolo Primavera, n. red.) și de „Mexicanul” (Alexandru Birău – n. red.). Din fotbalul mondial îmi place Cristiano Ronaldo.

       

Interviu realizat de Cornel SERACIN

Foto: arhiva familiei PAUL