Sfârșit tragic de an 2017, în care o națiune întreagă șia plâns capul îndreptat către cer (așa cum spunea, în vremurile sale bune, filosoful Gabriel Liiceanu), pe Majestatea Sa Regele Mihai I al României, plecat dintre noi, după cum se știe, pe 5 decembrie, a adus, pentru comunitatea ciacoveană, o veste la fel de tristă: în data de 28 noiembrie 2017 s-a stins din viață, în Germania, la Augsburg, după o îndelungată suferință, doamna Anna Nemetz-Schauberger, campioană mondială și națională la handbal, Cetățean de Onoare al Ciacovei, fostă profesoară de educație fizică a Liceului Teoretic Ciacova, o persoană de aleasă omenie și distincție, rară modestie, veritabil model pentru noi toți, cu dragoste neprecupețită, până la final, față de Ciacova și de ciacovenii de pretutindeni!
Anna Nemetz s-a născut la 4 ianuarie 1944 în Ciacova, fiind fiica lui Josef  Nemetz, meșter mecanic din Ciacova, și a Annei, născută Krapp, din Rovinița Mică. Între anii 1951-1958 a urmat școala primară și gimnazială, în limba germană, la Ciacova, apoi, în perioada 1958-1962, cursurile Liceului Sportiv din Timişoara (azi LPS „Banatul” Timișoara). Între 1962-1966 a studiat la Facultatea de Educație Fizică și Sport a Universității din Timișoara, devenind profesoară de educație fizică.
Cariera sportivă a Annei Nemetz a fost una impresionantă, care o plasează în postura nu doar de cea mai important personalitate sportivă a Ciacovei, ci și de, foarte probabil, cea mai bună sportivă a Banatului, de naționalitate germană!
Talentul ei sportiv neobișnuit a fost descoperit în anul 1958 de antrenorul Adam Fischer din Timișoara, iar un an mai târziu, în 1959, la numai 15 ani, debuta în handbal la Clubul Sportiv Banatul Timișoara, precum și la echipa națională de junioare. De-a lungul carierei, până în anul 1976, a mai evoluat la echipele Rapid, Știința București, Știința Timișoara, Universitatea Timișoara, disputând 130 de meciuri în prima ligă de handbal a României, 33 de meciuri internaționale, 80 de meciuri în diferite cupe. A obținut patru titluri de campioană națională, cu echipa Știința Timișoara, în anul 1964, și cu Universitatea Timișoara, în anii 1966, 1968, 1969, la handbal feminin, și de trei ori titlul de vicecampioană, într-o perioadă în care echipele din Timișoara dominau categoric hanbalul feminin din țara noastră.
A debutat la echipa națională de handbal feminin a României la vârsta de numai 16 ani, în anul 1960, evoluând, până în anul 1968, de 45 de ori sub tricolor. De asemenea, a mai disputat 16 meciuri pentru echipa națională de tineret și patru meciuri în echipa de junioare. În anul 1962, la doar 18 ani, devine, cu echipa natională de handbal a României, campioană mondială la handbal în 7, performanță neegalată vreodată de echipa noastră națională! Campionatul Mondial de handbal feminin din acel an s-a desfășurat chiar la București, iar echipa noastră a învins, în finală, echipa similară a Danemarcei, cu scorul de 8-5.
La vârsta de numai 18 ani, devenea, astfel, prima elevă din România care obţinea titlul de „Maestră a sportului”, după câştigarea Campionatului Mondial de handbal cu echipa naţională. În anul 1965 participa la al doilea și ultimul campionat mondial din carieră, desfășurat în RFG, acolo unde echipa națională a României s-a clasat pe locul 6.
După 17 ani de activitate sportivă profesionistă la cel mai înalt nivel, se retrage la catedră ca profesor de sport, mai întâi la Liceul Sportiv din Timişoara (1966-1970) şi apoi la Liceul Teoretic din Ciacova (1970-1986). A format și a marcat decisiv generații întregi de elevi, insuflându-le dragostea pentru sport chiar și celor care nu aveau prea mult talent, prin modul profesionist și dedicat cu care obișnuia să își țină orele. În anul 1986 este dată pur și simplu afară din sistemul de învățământ, pentru că își depusese actele de emigrare în Germania. Va pleca, în cele din
urmă, în Germania, în anul 1990, alături de soțul Ernst Schauberger, de fiica Karin și de fiul Kurt.Va reveni însă, de mai multe ori, cât timp sănătatea i-a permis acest lucru, la Ciacova, singurul loc care a însemnat, pentru dumneaei, cu adevărat, acasă. Soțul, Ernst Schauberger, a fost un important fotbalist al echipei Progresul Ciacova, în anii 60-70, iar fiul, Kurt, probabil cel mai talentat jucător al Progresului în anii ‘90, evoluând și în ligile inferioare din Germania. Polisportivă, Anna Nemetz a practicat, cu succes, și baschetul, atletismul sau tenisul de masă, dar obișnuia să intre la joc și la antrenamentele echipei de fotbal Progresul Ciacova, acolo unde evolua soțul, Ernst.
De o rară simplitate și modestie, i-a detestat mereu pe cei veleitari și înfumurați. Sufletul i-a rămas întotdeauna la Ciacova. După meciurile din campionat sau de la echipa națională, revenea în cel mai scurt timp posibil la Ciacova, preferând compania familiei și prietenilor de acasă banchetelor și distracției mondene, de la București ori Timișoara.
În anul 2009 a primit, din partea președintelui României, înalta distincție „Meritul Sportiv Clasa a II-a”, alături de celelalte componente ale naționalei mondiale „de aur” din anul 1962. Atunci mi-a venit ideea, o spun fără a fi acuzat de lipsă de modestie, de a-i propune domnului Mihai Aurel Ianoșel ca, în calitate de consilier local și de ciacovean, să întreprindă toate demersurile necesare pentru ca doamna Anna Nemetz-Schauberger să devină cetățean de onoare al Ciacovei. Astfel, în urma demersurilor domniei sale, în anul 2011, Consiliul Local Ciacova i-a acordat doamnei Anna Nemetz-Schauberger titlul de „Cetățean de Onoare” al localității Ciacova, ca recunoaștere a meritelor incontestabile avute în domeniul sportului și a activității didactice, titlu pe care îl merita, probabil, ca nimeni alta!
Nou construita sală de sport din localitate a primit denumirea de „Sala de sport Anna Nemetz”, organizându-se și un turneu de handbal fete cu acest nume, la prima ediție (și singura, din păcate, de până acum), din anul 2014, trofeul echipei câștigătoare, cea a liceului din Deta, fiind înmânat chiar de fiul doamnei Anna Nemetz, Kurt Schauberger!
În primăvara anului 2013, însoțită de fiul Kurt și de nora Ildiko, a fost pentru ultima data la Ciacova. În data de 24 mai 2013, am avut deosebita onoare și bucurie de a o avea ca oaspete de seamă la liceul nostru. Primită cu flori și aplauze de elevi, a dorit să viziteze toate clădirile școlii, dar în special sala și terenul de sport. Presimțea că va fi pentru ultima dată?! După o singură privire aruncată, și-a dat seama că terenul modern de handbal din curtea liceului nu respectă dimensiunile standard!
Deși imobilizată de mulți ani în scaunul cu rotile, în urma unui accident vascular cerebral, a avut ambiția de a urca pe scările seculare de la intrarea de onoare în clădirea liceului. I-au fost alături foștii colegi de serviciu și prieteni dragi, doamna prof. Florica Kovacs, fostă directoare a liceului, și domnul profesor Aurel Bosica.
S-a bucurat vizibil, iar pentru noi a fost o mare onoare că a scris, cu mâna tremurândă, din cauza bolii și a emoției, în Cartea de Aur a liceului și că am avut prilejul de a o cunoaște personal și de a-i înmâna o Diplomă de Onoare!
Anna Nemetz Schauberger a fost nu doar cea mai mare personalitate sportivă a Ciacovei ci și, în general, o mare personalitate, un monument de talent, de muncă, dar și de modestie și nobil caracter. Să i se cânte imnul național, măcar o dată, reprezintă cea mai mare cinste pentru orice sportiv. Dar cum este, oare, atunci când câștigi un campionat mondial, unicul din istoria țării tale, în acel sport?!
Sufletul Annei Nemetz a rămas pentru totdeauna la Ciacova. Dincolo de ce s-a făcut până acum, cred că o stradă din localitatea natală ar trebui să îi poarte numele, la fel cum ar trebui să-i fie amplasat un bust măcar, în fața sălii de
sport sau în Piața Cetății, la loc de cinste.


Bogdan SECULICI