Procesul legat de finanţarea echipei de fotbal Politehnica Timişoara în perioada cu cele mai mari performanţe din istoria acesteia (2008-2010) a ajuns la final. Ultimul termen, cel pentru judecarea fondului, a avut loc vinerea trecută, la doi ani după momentul în care procesul a început.

Vă reamintim faptul că în acest proces, în baza unui rechizitoriu al DNA Timişoara abuziv şi părtinitor întocmit de un fost procuror cu serioase probleme comportamentale (acesta este, la rândul lui, judecat într-un dosar penal care are termen data de 6 iulie la Curtea de Apel Oradea), 11 oameni nevinovaţi - în frunte cu fostul primar Gheorghe Ciuhandu - au fost trimişi în judecată, unii dintre ei suspendaţi din calitatea de funcţionar public, cu sechestru pus pe avere, din cauză că au dus la îndeplinire o hotărâre de Consiliu Local neatacată de nimeni, aflată în vigoare şi astăzi, şi pe care dacă nu ar fi respectat-o ar fi comis un abuz în serviciu!

După doi ani de audieri, s-a conturat o imagine destul de clară asupra a ceea ce s-a întâmplat în acest caz, atât timp cât nici măcar un singur martor dintre cei audiaţi nu a putut să indice vreo vinovăţie a vreunuia dintre cei 11 inculpaţi. Inclusiv auditorii Camerei de Conturi Timiş şi, mai ales, şefa Departamentului Juridic al Curţii de Conturi au confirmat că asocierea dintre Consiliul Local Timişoara şi echipa de fotbal a fost făcută legal; singurii care aveau în continuare dubii erau cei doi auditori care au solicitat la doi ani după finalizarea contractului reanalizarea acestuia din punct de vedere al legalităţii, recunoscând însă şi ei că solicitarea lor era tardivă, dar că au făcut-o deoarece, din punctul lor de vedere, economicul primează juridicului (!). Trebuie menţionat şi faptul că aceşti doi auditori au omis, cu bună ştiinţă, avizul negativ pentru începerea urmăririi penale dat de superiorii lor de la Bucureşti, aviz care, de altfel, a fost dosit de procurorul din cauză, acesta comiţând un abuz de putere prin faptul că nu a ţinut cont de toate probele din dosar, inclusiv de cele în favoarea celor pe care îi suspecta, aşa cum ar fi fost obligat de lege.

Pledoariile finale

În timp ce procurorul DNA desemnat să îl înlocuiască pe cel care a întocmit rechizitoriul a cerut condamnări pentru toţi inculpaţii în baza unor completări aduse rechizitoriului (lucru care nu mai poate fi făcut în timpul procesului), toţi cei 11 inculpaţi şi-au declarat nevinovăţia şi au cerut să fie achitaţi, aducând în cuvintele finale probe care le demonstrează dreptatea.

Cel mai important cuvânt a fost cel al fostului primar Gheorghe Ciuhandu, care a solicitat să fie judecat strict în baza rechizitoriului întocmit de DNA, deoarece anumite dezbateri şi puncte de vedere prezentate public (inclusiv prin „grija” procurorului) s-au îndepărtat destul de mult de la acuzaţiile propriu-zise. Un singur exemplu: s-a tot făcut vorbire despre o similaritate de cauze între procesul care viza finanţarea de către Consiliul Judeţean (unde s-au dat condamnări pe linie) şi cea acordată de Consiliul Local. Această similitudine nu există, deoarece speța aceasta este complet diferită de cea de la Consiliul Județean, atât în ce privește modalitatea juridică a asocierii cât și modul în care s-au făcut plățile – la CJT a fost vorba de un protocol privind premierea performanţelor sportive cu sume care ar fi trebuit acordate direct jucătorilor şi care nu au ajuns la aceştia, ori în cazul primăriei a existat un Contract de Asociere votat de Consiliul Local, iar plățile s-au făcut pe baza acestuia și a documentelor justificative prezentate de club pentru cheltuieli anterioare plăţilor și verificate de departamentele de specialitate ale primăriei. Valoarea cheltuielilor efectuate de SC Politehnica SA și susținută cu documente justificative depășea cu mult valoarea plăților făcute de Municipiul Timișoara, așa cum rezultă și din expertiza întocmită ulterior.

Un alt aspect amintit de fostul primar este legat de hotărârea definitivă și irevocabilă a Curții de Apel în procesul dintre primărie și camera de conturi, cu privire la controlul efectuat în 2012. Verdictul dat de Curtea de Apel spune că trebuie reanalizată legalitatea asocierii și clarificarea modului în care s-au făcut plățile în raport cu contractul de asociere și cu normele interne, fără să decidă că ar exista vreo infracțiune sau vreo persoană vinovată.

Fapta care i se impută prin rechizitoriu fostului primar comportă două aspecte: că, în calitate de primar, a semnat contractul de asociere considerat ilegal de procuror și că, în calitate de ordonator principal de credite, a semnat 37 de ordonanțări de plată, acțiuni prin care ar fi comis infracțiunea de „abuz în serviciu în formă continuată, dacă funcționarul public a obținut pentru sine ori pentru altul un folos necuvenit”.

Redăm în continuare cele mai importante aspecte punctate de Gheorghe Ciuhandu în pledoaria sa finală: „În toamna anului 2007, la inițiativa unui grup de cinci consilieri locali, s-a constituit o comisie care să negocieze o eventuală asociere a Municipiului Timișoara cu clubul de fotbal Politehnica. Contractul de asociere a fost negociat de Consiliul Local, printr-o comisie formată din reprezentanți ai tuturor partidelor, și de secretarul CLT. Nu am participat la aceste negocieri și nici la alte întâlniri cu reprezentanții SC Politehnica, poziția mea fiind clară: Consiliul Local trebuie să decidă asupra oportunității și formei de susținere a echipei de fotbal. Astfel, Consiliul Local a adoptat HCL 127/2008, prin care s-a stabilit asocierea și care avea ca anexă forma explicită a contractului de asociere, nominalizând persoanele care trebuie să îl semneze, inclusiv pe mine, ca primar. Această HCL a fost apoi vizată de legalitate de secretarul Municipiului și de Instituția Prefectului Timiș (act care se află la dosarul cauzei), nefiind atacată în contencios administrativ de nimeni şi, pe cale de consecinţă, ea producând efecte juridice şi fiind în vigoare şi astăzi – aici doresc să se rețină că primarul nu poate ataca o hotărâre de CL, ci din contră, este obligat să o pună în aplicare. În cazul în care un primar nu pune în aplicare o HCL, acesta comite abuz în serviciu.

Faptul că acuzarea pune la îndoială legalitatea unei HCL, și chiar oportunitatea ei, așa cum reiese din rechizitoriu, este profund greșit, atâta timp cât reprezentanții aleși ai timișorenilor, respectiv consilierii locali, sunt singurii care pot aprecia oportunitatea unui demers și îi conferă un statut legal printr-o hotărâre, avizată juridic de secretarul Municipiului și legalizată de Instituția Prefectului. Cum ar fi trebuit să acționez în calitate de primar, din perspectiva așa-zisei legalități invocate de procurorul DNA? Să nu pun în aplicare o HCL, să o atac în contencios? Aveam acest drept? Nu aș fi comis atunci abuz în serviciu? Sunt întrebări la care aș dori să răspundă acuzarea și pe care le-am adresat și procurorului Dorobanțu, evident fără niciun rezultat. E incorect și imoral să acuzi fără să indici soluții și să arăți cum ar fi trebuit procedat, mai ales că procurorul trebuie să considere atât elementele care pot incrimina cât și pe cele care pot dezincrimina o persoană.

Repet, nu am negociat și nu am votat asocierea! Cu o singură excepţie, când am însoţit o delegaţie din străinătate venită în Timişoara şi care a dorit să meargă la meci, nu am asistat la niciun meci de fotbal, nici în Timișoara și nici în deplasare.

Cu reprezentanții clubului m-am întâlnit prima dată la semnarea contractului de asociere, după care o dată sau poate de două ori în ședințe publice. Am aplicat contractul de asociere întrucât este parte integrantă din HCL 127/2008, care este valabilă și acum.

În ceea ce privește semnarea ordonanțărilor de plată, în calitate de primar și ordonator principal de credite, eram ultimul care le semnam, după ce mă asiguram că acestea erau semnate de funcționarii publici abilitați din cadrul primăriei, inclusiv de controlul financiar preventiv. Niciun control al camerei de conturi sau al altor instituții abilitate nu a constatat neregului cu privire la ordonanțările respective, pe toată perioada de derulare a contractului de asociere, iar toate recomandările cu privire la operațiunile contabile desfășurate au fost implementate de direcțiile din primărie.(...) În calitate de primar, timp de 16 ani, am semnat mii de ordonanțări de plată, ceea ce explică și de ce ordonatorul principal de credite nu poate să verifice fiecare document justificativ care stă la baza întocmirii ordonanțărilor, fiind fizic imposibil, ci doar să se asigure că sunt în limita bugetelor aprobate și a veniturilor bugetare – ceea ce s-a respectat și nu este contestat de nimeni!

Expertizele făcute la solicitarea primăriei în 2013 și 2015, când nu mai eram în funcție, arată că plățile s-au făcut corect, cu respectarea legilor și procedurilor în vigoare.

Nu sunt nici jurist și nici economist, profesia mea fiind de inginer constructor, iar primarul are statut de demnitar și nu de funcționar public. Fac această precizare pentru că am constatat că în rechizitoriu acuzarea face adesea confuzii cu privire la responsabilitatea care revine unui primar. (...) Acuzarea ar fi trebuit să arate punctual ce articole de lege au fost încălcate de mine ca primar, ca demnitar al statului român, astfel încât să mă pot apăra față de acuze concrete, explicite, și nu față de presupuneri sau păreri personale ale unui procuror, pentru că este imposibil. Având în vedere cele de mai sus, solicit achitarea mea, întrucât faptele ce mi se impută nu există”.

Cu privire la derularea acestei cauze, Gheorghe Ciuhandu a amintit câteva nereguli pe care le-a constatat: faptul că nu au fost inculpați reprezentanți ai SC Politehnica, în frunte cu Marian Iancu, care în accepțiunea DNA sunt cei care au profitat de pe urma contractului de asociere; de asemenea, nu au fost inculpați cei care au negociat asocierea şi au votat-o (ci doar cei care au pus-o în aplicare, chiar dacă nici unul dintre aceștia nu participase la negocierile și voturile respective) şi nici măcar toți semnatarii ordonanțărilor; faptul că în decursul anchetei s-au făcut presiuni din partea procurorului Dorobanțu asupra unor martori: expertul Corduneanu care după vizita de la DNA și-a modificat complet expertiza sau a primarului Robu care, la fel, după ce a fost chemat la DNA, s-a constituit peste noapte și în mod abuziv ca parte civilă, fără să respecte nici măcar procedurile legale; faptul că declarațiile celor audiați de procurorul Dorobanțu nu au fost înregistrate audiovideo, din cauza unei aşa-zise lipsă a dotărilor necesare, ceea ce s-a dovedit a fi o miciună, în felul acesta acoperindu-se modul în care procurorul a făcut presiuni asupra martorilor și a influențat declarațiile și acțiunile acestora; faptul că nu s-a acceptat o expertiză judiciară, considerându-se că „nu sumele plătite constituie prejudiciul ci suma aprobată ca finanțare”; faptul că procurorul Dorobanțu nu a inclus în dosarul cauzei probe esențiale, ca de exemplu documentele emise de Șefa Departamentului Juridic al Curții de Conturi - dna. prof. Vedinaș, care arătau că asocierea e legală; faptul că procurorul a audiat martori fără a se da posibilitatea avocaţilor apărării de a fi prezenţi la audieri.

„Un alt aspect important este legat de conflictul anterior dintre procurorul Dorobanțu și Primăria Timișoara, legat de respingerea unei autorizații de construire solicitate de Dorobanțu. Consider că este unul din motivele pentru care a pornit acest dosar, ca răzbunare pentru situația respectivă. La fel de important este și comportamentul în plan social al procurorului Dorobanțu care nu mai este parte a DNA şi este suspendat din magistratură, având pe rol un dosar penal după ce a fost oprit de Poliție conducând cu o alcoolemie extrem de ridicată – consider că un astfel de om, care se pune în pericol pe sine dar își pune în pericol și semenii, nu poate fi în măsură să îi acuze și nici măcar să îi caracterizeze pe alții – a se vedea considerațiile dumnealui din rechizitoriu cu privire la persoana mea, care arată mai mult la atacuri la persoană decât a analiză imparțială a faptelor. Dincolo de aceste aspecte vizând lipsa de integritate și lipsa de imparțialitate a procurorului Dorobanțu, ce să mai spun despre eficiența activității acestuia, când astăzi sunt judecate fapte de acum 10 ani, la 8 ani de la denunț și de la finalizarea contractului de asociere?”, a afirmat fostul primar al Timişoarei, completând: „Toate aceste nereguli ale procurorului Dorobanțu denotă din partea acestuia abandonarea principiilor clamate de DNA (imparțialitate – integritate – eficiență) și adoptarea unei tactici procesuale vizând decaparea instituțională, așa cum s-a procedat din păcate și în alte procese de notorietate, promovate de DNA”. „Provin dintr-o familie de oameni care au făcut pușcărie politică pe vremea comunistă, eu însumi fiind reținut în revoluție, fără să revendic niciodată vreun avantaj pentru aceasta, dar nu credeam că voi ajunge în situația să mă apăr față de un rechizitoriu și de niște practici ale unui procuror care amintește de perioada stalinistă a anilor ’50. Este regretabil că o instituție ca DNA, al cărei rol este esențial în orice stat civilizat și pe care nu îl contest sub nicio formă, tolerează astfel de metode, care încalcă drepturi elementare ale omului, ignorând legi fundamentale, de dragul unei statistici false și a propășirii unor personaje vremelnice. Sper să am parte de o judecată dreaptă, neinfluențată de presiuni, dar dacă va fi să fiu condamnat, am să lupt până la sfârșit să îmi dovedesc nevinovăția, cu toate piedicile care se vor pune și cu toată suferința cauzată în special familiei și apropiaților mei, cărora le mulțumesc pentru sprijin”, a mai spus acesta în încheiere.

În aşteptarea sentinţei

Din cauza complexităţii dosarului, pronunţarea sentinţei a fost amânată pentru vineri, 29 iunie. Atunci, Tribunalul Timiş trebuie să repare o nedreptate în care 11 oameni trăiesc de câţiva ani. Ce va fi? Rămâne la latitudinea instanţei.

Dar încheiem cu cuvintele din pledoaria unui alt inculpat din dosar, care sintetizează poate cel mai bine situaţia în care trebuie să se facă lumină: „În ceea ce ne priveşte, răul deja a fost făcut. Am fost suspendaţi, am fost supuşi oprobiului public, avem instituite sechestre pe avere, ne-au fost distruse vieţile noastre şi ale familiilor noastre. Rămâne ca măcar acum, la final, instanţa să ne redea dreptatea şi demnitatea”.

Flavius BONCEA