Le-a supravieţuit tuturor. Şi lui Vâşinski, şi lui Petru Groza, şi Anei Pauker, şi lui Gheorghe Gheorghiu Dej, şi lui Ceauşescu, şi lui Hitler, şi lui Stalin, şi lui Hruşciov. Astăzi este aici, printre noi. Împlinește, la 25 octombrie, 96 de ani. 

Reiau o istorioară pe care am mai povestit-o. În 1989, Regele Mihai avea 68 de ani. Atunci, Ion Iliescu zicea despre Rege că e un „boşorog” care ar trebui să-şi vadă de pensie şi să ne lase dracului în pace. Peste mulţi ani, în 2000, Ion Iliescu - pe atunci doar senator - venea la Timişoara să îşi promoveze candidatura la preşedinţie. Eram ziarist la „Timișoara”, ca și acum. Întrebarea mea a fost ultima din conferinţa de presă. I-am amintit lui Iliescu de declaraţia lui din urmă cu mai bine de zece ani (între timp, Iliescu împlinise 70 de ani - cu doi mai mult decât avea Regele atunci când a fost catalogat drept  „boșorog”). Nu mai contează răspunsul pe care l-am primit. Cert este că toţi pesediştii care erau atunci în sediu au devenit brusc mai roşii decât erau de la mama natură. Iar Iliescu a fost reales preşedinte.

Enumerarea de mai sus şi povestioara au un rost: cel de a arăta că binele, cumva, supravieţuieşte răului. De aceea sunt convins că Regele Mihai le va supravieţui şi ultimilor doi detractori ai săi: Iliescu şi Băsescu. Şi detractărilor, mult mai numeroase, la adresa Familiei Sale. Și, cu fiecare an care trece, Regele nostru este tot aici. Chiar dacă într-un exil nesfârșit, este alături de noi, este printre noi, este pentru noi.

Cuvintele, la un astfel de moment, sunt de prisos. Așa că voi lăsa aici doar câteva dovezi de dragoste și respect față de Rege, venite de la oameni pe care, probabil, cu toții ar trebui să-i ascultăm. Măcar din când în când. 

 

Alexandru Tomescu, violonist: „Eu cred în valorile regale – care sunt valori morale. Consider că valorile acestea trebuie impuse şi în politică, şi cred că, dacă Casa Regală ar fi fost la putere, ar fi fost mai bine în România. Pentru mine, Regele Mihai înseamnă o valoare morală incontestabilă”.

Pr. Ioanichie Bălan: „Noi Rege am vrea, fiindcă este unsul lui Dumnezeu. …noi vrem conducători creştini, însă nu creştini de circumstanţă, ci unul care este convins şi îşi iubeşte ţara, si se uită întai la Dumnezeu, intreabă şi pe oameni, la nevoie face şi un referendum. Regele Mihai a venit la Sihăstria. Ar fi bine ca ceea ce a început să poată termina în timpul vieţii care i-a rămas. Noi am dori ca Regele să fie în fruntea ţării… E mai bine să ai un rege, un uns al lui Dumnezeu în fruntea ţării, ales de Dumnezeu și de popor. Aşa ar trebui, ar fi şi firesc”.

Academician Sorin Dumitrescu: „Regele este modelul meu uman. De la el am învăţat şi învăţ «pe nevăzutelea» cum să împlinesc exigenţele Modelului meu divino-uman. De exemplu, acesta pretinde [posibilă] imposibila iubire a vrăjmaşilor. Aud comanda şi mă uit la Rege. Are [mulţi] duşmani. De ce nu se răzbună? Fiindcă şi-ar atribui o autoritate şi un drept care nu îi aparţin. Aparţin exclusiv Celui care se răzbună neuman: împărţit şi neamestecat. Rezultatul: în final, în locul vrăjmaşului se prezintă un ins de treabă, şi cuviincios, şi modest! Miracol! Dar pe 23 octombrie 2006 – cu prilejul sărbătorii la Ateneul Român a celor 85 de ani împliniţi de «Regele aşteptării» […] – în primul rând al lojei oficiale puteau fi văzuţi Regele şi Regina, în vreme ce în rândul din spatele lor […] putea fi zărit tocmai puternicul prigonitor de altădată – fostul preşedinte Ion Iliescu […]. Din punct de vedere duhovnicesc, teribila privelişte de la Ateneu constituie o biruinţă a Regelui […], ca să nu mai vorbim de tacita şi implicita catehizare a lumii româneşti asupra modului în care trebuie iubiţi vrăjmaşii”.

P.F. Bartolomeu, Arhiepiscop al Constantinopolului, Noii Rome şi Patriarh Ecumenic: „Majestatea Sa a păstrat un calm exemplar şi o tăcere aproape contemplativă. În tot acest timp, dragostea sa adâncă pentru poporul român a rămas neclintită, el recunoscând şi respectând rolul unei monarhii în epoca democraţiei. […] Pentru noi este o onoare şi o plăcere deosebită că printre prietenii şi susţinătorii loiali ai Patriarhatului Ecumenic se numără şi Majestatea Sa, acest mare om cu o înţelepciune şi o experienţă remarcabile, ce reprezintă un puternic simbol al rezilienţei şi calităţilor alese ale poporului român.”

Dalai Lama: „Regele Mihai I - un rege fără regat şi un pacifist recunoscut ”.

Nicolae Manolescu: „Acum ar fi bună monarhia, deşi eu nu sunt monarhist”.

Vartan Arachelian: „România modernă a însemnat în primul rând România monarhică, nu republica.”

Mihai Gruia Sandu: „...întreb: Când a devenit România republică? Cine a votat-o? România era o monarhie constituţională. Au apărut tancurile sovietice şi, brusc, s-a făcut republică. Schimbarea unei forme de guvernământ se face prin vot universal, după toate legile lumii. Când a votat poporul român să devină republică? Republica a fost instituită de o putere străină, sub ocupaţie, republica nu este legitimă! […] Gândim cu capetele noastre sau ne lăsăm manipulaţi?”

Elisabeta Rizea: „ Aicea, în casele lui Arnăuţoiu, a fost casele la un boier mare […] Era aici Fundaţia Regală. Aşa să zicea. Asta ce vă spun era toamna, că era porumb copt.

Atunci, într-un an, a venit şi domnu Rege. Să făcea şezători în curte. […] Şi domnu Rege a venit la casele alea, de-acolo. Şi pă stradă trecea garda regală, aşa, frumos, cu coifuri de alea pe cap. Patrula. […] Şi-a făcut şiezători. Tot satu a venit, brie, c-a fost sat de oameni cumsecade […] a ieşit şi a făcut foc mare în curte. Lună pe cer, lumină… Şi cocea oamenii porumb, să i-l dea. Fără cenuşă, fără nimica pă el, ca pentru domnu Rege. Şi eram şi io cu bărbatu-mieu.

[…] şi să zicea ghicitori şi le ghicea oamenii. A spus şi domnu Rege una, zice, de ce purceii suge la ţâţă cu ochii închişi? N-a răspuns nici unu. Da bărbată-miu îmi şopteşte mie – că le e ruşine, că ta-su-i porc şi mă-sa-i scroafă. Da i-o aşa, din lume, să trăiţi Majestate […] le e ruşine că ta-su-i porc şi mă-sa-i scroafă şi dă ruşine ţine ochii închişi! A râs Regele.

Şi -a scos, m-a dus oamenii, că io nu voiam să ies, m-a dus acolo şi m-a aşezat lângă dumnealui. Mi-a rupt porumbu lui driept în doo. Îl mănânci! Eu dint-al mieu, domnu Rege din al lui…

Am auzit că a venit în ţară (în 1992 -n.m.) şi ziceam la fete – auăleu, de ce nu mă pot duce când vine, că aş fi fost prima acolo, în faţa lui. Înaintea dumnealui cu flori eram! Da ăştia mă face strâmbă… Stă strâmba pă sală şi face politică. Că io le spun cu cine să voteze. Ce să fac?… Şi dacă mă împuşcă, am trăit optzeci de ani, am trăit destul”.

Paul Goma: „Nu suntem monarhişti prin fanatism sau credinţă. Ca toţi latinii, avem o parte a noastră zgomotoasă, febrilă, imposibilă. Regele este mai presus de toate acestea. Poate că din acest motiv, şi astăzi, pentru mulţi români, regele apare ca singura soluţie posibilă.”

ÎPS Irineu, Arhiepiscop al Alba Iuliei: „În biserică sunt arhiereii şi preoţii, investite cu putere de Sus, prin coborârea Duhului Sfânt asupra lor. Tot aşa, Regele este Unsul lui Dumnezeu, pecetluit cu putere de sus şi rânduit prin pronie divină să slujească la altarul naţiunii cu succes şi cu roade binecuvântate. De acea, poporul pe care Regele îl conduce trebuie să-l privească pe Suveran cu respect, o oarecare veneraţie, ştiind că, pus fiind de către Dumnezeu la prezidiul naţiunii, nu poate decât să lucreze spre folosul tuturor.”

Gheorghe Zamfir: „Felul în care arată ţara mea la ora actuală este lamentabil, tragic. Problema României este majoră şi cred că această problemă e din 1947 când noi ne-am pierdut monarhia. Sunt convins că monarhia era sistemul care se aplica demografiei, geografiei într-un mod perfect. Pentru că s-a şi probat în decursul a 75 de ani de monarhie […] Am putut să facem ceva. Acum nu mai avem nimic […].”

Vladimir Zamfirescu: „Născându-mă într-o monarhie – şi nu vreau să fiu patetic sau să exagerez – cred că o să şi mor monarhist. Nu înţeleg de ce bărbaţii acestei ţări şi femei de vârsta mea… această generaţie, care am trăit acele vremuri, pot să fie altceva decât monarhişti”.

Academician Dan Berindei: „Românii trebuie să rămână recunoscători regilor, să nu-i uite și să-i cinstească, ei înscriind în istoria țării pagini de afirmare națională și progres”.

Andreea Esca: „Imediat după Revoluţie, la prima vizită a regelui Mihai în România, eram reporter la SOTI şi am fost cea care a acoperit subiectul. M-am simţit atât de mândră şi de fericită că puteam fi în preajma Regelui, încât simt şi astăzi golul din stomac. Când Principesa Margareta a României s-a hotărât să rămână aici, să-şi facă o familie şi să ne împărtăşească din bunătatea şi nobleţea sa regală, am retrăit bucuria primei experienţe, despre care tocmai v-am povestit. Iar an de an, văzând rezultatele excepţionale ale Fundaţiei Principesa Margareta, nu pot decât să mă simt din ce în ce mai norocoasă că am avut şansa să-i cunosc pe aceşti oameni minunaţi. Oameni care nu pot să rămână indiferenţi la suferinţele României şi care s-au hotărât să-şi ajute semenii. Le mulţumesc!”

Adrian Silvian Ionescu: „Monarhia, ca atare, există atâta vreme cât există monarhul. Iar noi, românii, am fost privilegiaţi de providenţă a avea un monarh longeviv, cel mai vârstnic din familia sa şi unul dintre cei mai vârstnici din toate timpurile (în vremurile moderne doar kaiserul Wilhelm I a atins etatea de 91 de ani). […] să ne mândrim că am fost, cândva, Regat!”

Horia-Roman Patapievici: „Regele nostru a fost poarta prin care nu am avut socotinţa să păşim după 1989, deşi fusese pusă acolo doar pentru noi, numai să o fi dorit”.

Gabriel Liiceanu: „Un popor căruia i s-a luat regele îşi pierde posibilitatea de a privi în sus”.

Ionel Haiduc: „[…] prin prezenţa sa în ţară, discretă şi elegantă, prin atitudinea sa deasupra agitaţiei din fiecare zi, Regele Mihai contribuie la promovarea adevăratelor valori ale moralităţii,este un exemplu de onoare, demnitate, patriotism şi loialitate faţă de ţară. […]

Academia Română şi-a respectat tradiţia şi l-a ales Membru de Onoare, ca semn de deosebită cinstire şi recunoaştere a locului pe care Regele Mihai îl ocupă în istoria acestei ţări.”

Sorin Ilieşiu: „Regele nostru este un om de o statură morală care ar putea face «minuni» într-o Românie prea amorală.”

Marius Oprea: „Noi n-am mai avut habar de ceea ce înseamnă cinste, onoare, nobleţe, ceea ce era conferit automat de un regim monarhic. Eu m-am născut în ’64, am avut eu habar de monarhie? […] La Facultatea de Istorie am învăţat tot felul de nerozii. […] Am vrea să credem că şi Mircea cel Bătrân era preşedinte. […] Frica  încă domină cugetele multora. Haideţi să încercăm să reîntronăm principii […] după aceea vine şi Regele, pentru că el este garanţia morală a acestor bunuri fundamentale pe care le are natura umană”.

Liviu Mihaiu: „Proiectul care a avut cel mai mare succes în istoria României a fost monarhia însăşi.”

Irina Mavrodin: „Monarhia Română şi Majestatea Sa Regele Mihai I al României erau instanţele emblematice pentru o Românie întregistă şi modernă, cu adevărat europeană, pe cale de a-şi construi o societate democratică. Monarhia Română şi Majestatea Sa Regele Mihai erau indisociabili de ideea de democraţie, de Constituţie, de democraţie, de Constituţie şi de echilibru social şi politic, de separare a puterilor în Stat”.

Petre Țuțea: „Sigur că forma ideală de guvernămînt e monarhia. Monarhia ar presupune şi alegeri, şi partide şi ar presupune un arbitru: acest arbitru, văzînd forţele politice în conflict, alege el, de fiecare dată, dar n-o alege pe cea mai populară, ci pe cea mai adecvată interesului general. Deci monarhia n-are criterii de conducere democratice. De fapt monarhia a făcut România Mare, iar democraţia a mai redus-o.”

Nicolae Noica: „Marea problemă cu care ne confruntăm astăzi cu toţii este că dorim un alt model de societate, prin care lumea să se simtă mai bine, să ducă o viaţă normală. Eu afirm că acest model există, îl avem alături: Monarhia”.

Adrian Cioroianu: „Electoratul nostru este prins într-o capcană. Rînd pe rînd, este dezamăgit de fiecare președinte, dar asta nu-l conduce la ideea de a schimba forma de stat, pentru că din 1947 s-a făcut o propagandă opusă ideii de monarhie, spunînd că o republică e mai modernă decît o monarhie. Ceea ce e fals. Nici un sistem nu e perfect. Chiar și în Marea Britanie 20% își doresc republică. Eu vreau să spun însă un lucru: tradiția noastră, ca popor, este una de natură monarhică. Noi n-am avut președinți pînă în 1947. Noi am avut conducere de tip regal. Domnitorii noștri asta reprezentau”.

Neagu Djuvara: „Monarhia în sine eu o găsesc mai valabilă decât republica, chiar dacă ai câteodată un rege slab, cum a fost şi Carol al II-lea, care n-a fost un rege bun, dar n-a fost nici catastrofal.

Uitaţi-vă în Europa de astăzi, puţinele ţări care au mai păstrat monarhia sunt cele mai calme, cele mai civilizate – Suedia, Norvegia, Danemarca, Olanda, Marea Britanie. Mai sunt şi altele, cum este Spania sau Belgia, care s-ar rupe în bucăţi dacă n-ar fi monarhie.

Carevasăzică, monarhia, în sine, este cea mai cuminte formulă de guvernare. Monarhia constituţională lasă guvernul să fie ales de popor, dar partea absolut suverană şi care poate să spună un cuvânt decisiv, la un moment dat, rămâne regalitatea.”

Ion Caramitru: „Monarhia va asigura României condiția de țară europeană.”

Cristian Bădiliţă: „Singurul subiect politic important din România îl reprezintă, la ora actuală, un referendum pentru forma de guvernare.”

Academician Alexandru Zub: „Timpul scurs de la lovitura de stat din 30 decembrie 1947 până la abolirea dictaturii comuniste, la finele anului 1989, a fost un timp de doliu asumat pentru naţiunea română, ajunsă captivă a unui sistem totalitar. Sfertul de secol consumat între timp a impus o remodelare a statutului Casei Regale, statut ce poate înlesni o schimbare benefică a formei de guvernământ. Să sperăm că aceasta se va întâmpla, cu ajutorul proniei divine, chiar în noua legislatură, stimulând astfel o salutară întoarcere la normalitate.”

Victor Rebengiuc: „Cred că ar fi momentul ca Monarhia să își reintre în rol”

Stelian Tănase: „Monarhia constituţională este soluţia pentru România”

Alina Mungiu-Pippidi: „Alternativa ca să nu ajungem să avem procurori generali direct numiţi de la Bruxelles ar fi o monarhie constituţională”

Virgil Nemoianu: „Secolul monarhic al României a fost fericit şi împodobit de succese şi de progres”

Leonard Cohen: „Întotdeauna tresar când sună un telefon public. Este atât de imperial şi stingher, ca poemul cel mai bun al unui poet minor, ca regele Mihai luându-şi adio de la România comunistă, ca mesajul dintr-o sticlă plutind pe apă, care începe: «Dacă găseşte cineva mesajul acesta, să ştie…»”.

Corneliu Coposu: „Odată cu scăparea noastră de cripto-comunism, cred că vom realiza şi restaurarea unei normalităţi în România, care se va putea face prin Monarhie şi instituţiile democratice. (...) Am credința, și cu ea mă voi duce și în mormânt, că România va păși pe calea democrației numai prin monarhie”.

Flavius BONCEA