Ion Iliescu, judecat pentru crime împotriva umanității

 

Surpriză? Sau poate nu? la 13 iunie 2017, în ziua în care se împlineau 27 de ani de la izbucnirea celei mai sângeroase dintre mineriadele post-decembriste, Parchetul Militar a înaintat Înaltei Curți de Casație și Justiție dosarul mineriadei din 13-15 iunie 1990. Dosarul însumează 413 volume, iar rechizitoriul are 2.000 de file. 

Conform unui comunicat de presă al Parchetului Militar, în vederea administrării probatoriului, au fost audiate 46 de persoane având calitatea de inculpat sau suspect, 1.388 de persoane vătămate, 146 de succesori ai persoanelor vătămate și 589 de martori, fiind emise circa 2.300 de citații. Potrivit Parchetului Militar, obiectul acestei cauze îl constituie faptele comise începând cu luarea hotărârii de a lansa atacul îndreptat împotriva populației civile până la punerea în libertate a ultimei persoane private de libertate în mod nelegal. Au fost trimiși în judecată Ion Iliescu - la data faptelor președinte al CPUN și președinte al României, Petre Roman - fost prim-ministru, Gelu Voican Voiculescu - fost viceprim-ministru, Virgil Măgureanu - fost director al Serviciului Român de Informații, general (rez.) Mugurel Cristian Florescu - adjunct al procurorului general și șef al Direcției Procuraturilor Militare. De asemenea, au fost deferiți justiției amiral (rez.) Emil „Cico” Dumitrescu - la data faptelor membru al CPUN și șef al Direcției Generale de Cultură, Presă și Sport din cadrul Ministerului de Interne, Cazimir Ionescu - vicepreședinte al CPUN, Adrian Sârbu - șef de cabinet și consilier al prim-ministrului, Miron Cozma - președinte al Biroului Executiv al Ligii Sindicatelor Miniere Libere „Valea Jiului”, Matei Drella - lider de sindicat la Exploatarea Minieră Bărbăteni, Plăieș Cornel Burlec - ministru adjunct la Ministerul Minelor, general (rez.) Vasile Dobrinoiu - comandant al Școlii Militare Superioare de Ofițeri a Ministerului de Interne, colonel (rez.) Petre Petre - comandant al Unității Militare 0575 Măgurele aparținând Ministerului de Interne, Alexandru Ghinescu - director al IMGB.

Un semn de întrebare îl ridică data la care dosarul a fost trimis în instanță – pentru că este puțin credibil că e doar o coincidență alegerea zilei de 13 iunie, fapt care ridică un mare semn de întrebare asupra modului în care justiția funcționează în România. Pe de altă parte, chiar și cu o întârziere de 27 de ani, avem satisfacția de a-l vedea pe Ion Iliescu judecat pentru crime împotriva umanității, împreună cu ceilalți vinovați pentru cea mai sângeroasă reprimare a unei manifestații pașnice din România post-decembristă. Numărul victimelor este, în continuare, controversat. Oficial, conform evidenței de la comisiile parlamentare de anchetă, numărul răniților este de 746 iar numărul morților este de șase: patru morți prin împușcare, un decedat în urma unui infarct și o persoană înjunghiată. Viorel Ene, președintele „Asociației Victimelor Mineriadelor”, susține însă că „există documente, mărturii ale medicilor, ale oamenilor de la cimitirele Domnești și Străulești. Cu toate că am afirmat tot timpul că cifra reală a morților este de peste 100, nimeni nu ne-a contrazis până în prezent și nu a existat nicio poziție oficială împotrivă”. Conform rechizitoriului, mineriada a avut ca și consecinţe moartea prin împuşcare a patru persoane, vătămarea integrităţii fizice sau psihice a 1.388 de persoane şi privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a 1.250 de persoane.

Parchetul de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie (PÎCCJ) transmite că obiectul dosarului îl constituie faptele comise începând cu luarea hotărârii de a lansa atacul îndreptat împotriva populaţiei civile şi până la punerea în libertate a ultimei persoane private de libertate în mod nelegal. Dosarul va fi judecat de magistraţii Înaltei Curţi de Casaţie şi Justiţie.

 

Ce spune rechizitoriul

Procurorii militari ai Secţiei Parchetelor Militare din cadrul Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie au finalizat cercetările în dosarul „Mineriada din 13 – 15 iunie 1990” şi au dispus trimiterea în judecată a cauzei, un număr de 14 persoane, în frunte cu fostul președinte Ion Iliescu, urmând să fie judecate pentru infracţiuni contra umanităţii.

„În zilele de 11 şi 12 iunie 1990, autorităţile statului au hotărât să declanşeze un atac violent împotriva manifestanţilor aflaţi în Piaţa Universităţii din Bucureşti, care militau în principal pentru adoptarea punctului 8 al Proclamaţiei de la Timişoara şi îşi exprimau, în mod paşnic, opiniile politice în contradicţie cu cele ale majorităţii care forma puterea politică la acel moment. În acest atac au fost implicate, în mod nelegal, forţe ale Ministerului de Interne, Ministerului Apărării Naţionale, Serviciului Român de Informaţii, precum şi peste zece mii de mineri şi alţi muncitori din mai multe zone ale ţării”, se arată în probatoriul administrat de procurori. Atacul a fost pus în practică în dimineaţa zilei de 13 iunie 1990 şi a avut drept consecinţe moartea prin împuşcare a patru persoane, vătămarea integrităţii fizice sau psihice a 1.388 de persoane şi privarea de dreptul fundamental la libertate, din motive de ordin politic, a 1.250 de persoane. Peste două sute de persoane au fost ridicate şi transportate la o unitate militară a Ministerului de Interne din localitatea Măgurele, unde au fost reţinute până în după amiaza aceleiaşi zile, când au fost lăsate să plece, după o cercetare sumară. Concomitent, s-a pătruns în forţă, fără drept, în sediul Institutului de Arhitectură şi al Universităţii din Bucureşti, fiind percheziţionate mai multe birouri, iar persoanele din incintă au fost evacuate violent. „Conform hotărârii luate de către preşedintele Consiliului Provizoriu de Uniune Naţională, prim-ministrul Guvernului României, viceprim-ministrul, conducători ai instituţiilor de forţă, precum şi de către persoane din conducerea Frontului Salvării Naţionale, în Piaţa Universităţii au fost aduşi muncitori de la Întreprinderea de Maşini Grele Bucureşti, coordonaţi de directorul acesteia. Muncitorii s-au manifestat violent, agresând fizic persoanele întâlnite în zona Institutului de Arhitectură, după care au ocupat Piaţa Universităţii împreună cu forţele de ordine, pentru a împiedica revenirea manifestanţilor”. Procurorii mai spun că acţiunile autorităţilor statului au provocat o ripostă violentă din partea opozanţilor, astfel că au fost incendiate sediile Poliţiei Capitalei, Ministerului de Interne, Televiziunii Române şi Serviciului Român de Informaţii. S-a făcut uz de armă cu muniţie de război de către forţele de ordine şi au fost împuşcate mortal patru persoane, alte trei fiind rănite, tot prin împuşcare.

Represiunea autorităţilor, potrivit Parchetului General, a continuat şi pe 14 şi 15 iunie 1990, printr-un „atac sistematic desfăşurat împreună cu minerii şi muncitorii din mai multe judeţe ale ţării, care deveniseră o adevărată forţă de ordine, paralelă cu cele recunoscute şi organizate potrivit legii”. Astfel, minerii aduşi în Bucureşti au devastat sediile partidelor politice nou înfiinţate sau reînfiinţate după Revoluţia din decembrie 1989 şi care se aflau în opoziţie. De asemenea, i-au agresat pe locuitorii Bucureştiului şi pe alţi oameni care aveau legătură cu manifestaţiile din Piaţa Universităţii. „Aceste evenimentele au fost urmarea actelor de diversiune şi manipulare a opiniei publice de către autorităţile statului reprezentate de către inculpaţi, care au prezentat manifestaţiile din Piaţa Universităţii într-un mod distorsionat şi au acreditat ideea că ele sunt determinate de o aşa-zisă «rebeliune de tip legionar». Manifestanţii care îşi exprimau opiniile politice au fost prezentaţi ca persoane cu ocupaţii infracţionale, «elemente extremiste, reacţionare», fiind etichetaţi de preşedintele ales al României ca fiind «golani»”, arată procurorii. Cei ridicaţi din Piaţa Universităţii, dar şi alţii care aveau legătură cu manifestaţiile au fost duşi cu forţa în cazărmi ale Ministerului de Interne. Privarea lor de libertate fără forme legale a durat până pe 21 iunie 1990.

 

Tupeu de inculpați

Fostul preşedinte al Ligii Sindicatelor Miniere Valea Jiului, Miron Cozma, a declarat că trimiterea sa în judecată în dosarul Mineriadei din iunie 1990 este „incorectă”, el susţinând că pe timpul audierilor în acest dosar ar fi avut calitatea de martor: „E incorectă, e un abuz, e o găselniţă, o mizerie judiciară inventată de ei. CEDO mi-a instituit calitatea de victimă pentru iunie 1990, nu Procuratura Militară sau alte instanţe româneşti. Eu am cerut la CEDO un euro (ca despăgubire - n.r.), nu puteam cere mai mulţi bani, pentru că eu am demnitate şi moralitate. Nu puteam să cer bani pentru sânge. Am fost trimis în judecată pentru vătămare corporală, în condiţiile în care minerii nu erau în Bucureşti pe 13 iunie cu mine, şi pentru stres psihic, adică am stresat pe unii. S-au uitat la televizor şi au văzut urât. Când m-au văzut pe mine s-au stresat”, a comentat Cozma. El a susţinut că ar fi fost adus cu forţa în Bucureşti, în ultimul tren cu mineri. Cozma a spus că se va prezenta la proces, deoarece „Eu am o obligaţie morală faţă de mineri, copiii şi copiii copiilor lor de a afla adevărul şi de a se vedea foarte clar că minerii nu au omorât pe nimeni, nu au bătut pe nimeni”.

Fostul premier Petre Roman a declarat că acuzația formulată împotriva sa este „fabricată”, fiind vorba despre „o mistificare”: „Eu pur și simplu consider că această acuzație este o acuzație fabricată, o mistificare. Cauzele violențelor din 13 iunie nu au fost cercetate. Nici cei care au comis incendierile și asalturile asupra Prefecturii București sau Poliția București, Ministerul de Interne și Televiziune nu au fost cercetați și cu atât mai mult sancționați. Deși, după cum știți, misiunea procurorilor este să apere instituțiile statului. Aceste fapte nu au fost cercetate și nici sancționate. Or, ele constituie cea mai importantă problemă din ziua de 13 iunie”. Fostul premier a susținut că i se pare aberant faptul că nu s-a verificat dacă printre cei care s-au constituit victime nu se află și făptuitori: „Adică, cei care au fost făptuitorii acelor violențe nu există la ora asta. Nu numai că trebuia să-i cunoaștem, trebuiau să fie trimiși în judecată, pentru că ei sunt cei care au condus la situația care s-a produs în 14 iunie”, a explicat Petre Roman.

Acestea au fost, deocamdată, singurele reacții publice din partea inculpaților în dosar. Noi nu putem decât să le dorim, în continuare, multă sănătate tuturor. Atâta cât să ajungă să plătească fiecare pentru ceea ce a făcut.

Și o ultimă notă: crimele împotriva umanității sunt imprescriptibile.

Flavius BONCEA