Ce-i trebuie românului? Pâine și circ. La Timișoara, partea cu pâinea este cumva rezolvată – oraș mare, investitori mulți, multinaționale și așa mai departe. Nimeni nu moare de foame dacă își dorește să muncească. Ne lipsea, însă, ce-i drept, partea de circ. 

 

Am fost obișnuiți, din 1990 încoace, cu o zonă de decență din partea autorităților locale. Aleșii locali – indiferent cum s-ar fi numit ei: Alămorean, Borha, Oancea sau Ciuhandu la Primărie, Coifan, Sârbu, Șipoș, Ostaficiuc, Bojin, Grindeanu sau Dobra la CJT - ne-au obișnuit, în primul rând cu o decență. În comportament, în discurs, în relațiile cu partenerii politici sau administrativi. Personal, nu m-au încântat toți acești lideri administrativi locali, și voi da un singur exemplu (deși nu e singurul): pe Dan Ioan Șipoș, președinte al CJT între 2001 și 2004, cel care a încercat și, până la un punct, chiar a reușit să fie un fel de mic Adrian Năstase, subordonând presa locală și transformând județul într-un fel de moșie proprie. Dar chiar și acesta avea, dacă stau bine să mă gândesc, o anumită ținută atunci când se exprima în public. Ceva care ține nu de jocul politic, nu de păreri sau de războaie duse în subteran, ci mai mult de cei șapte ani de acasă.

Este adevărat, la capitolul prefecți nu am stat atât de bine, începând chiar cu primul – Ioan Paștiu, supranumit „groparul județului Timiș”. Dar aici avem, oricum, o scuză: prefecții nu ți-i alegi. Erau (și, chiar dacă acum teoretic dau concurs, încă sunt) numiți de guvern. Nu i-am ales, nu ne reprezintă, sunt impuși, asta este, altă mâncare de pește.

Ei, a trebuit, totuși, să ieșim și noi în evidență cu ceva la capitolul „circ”. Pentru că, nu-i așa?, Timișoara se modernizează în forță. Și iaca circul:

„Mai durează câteva luni până expiră mandatul acestui individ nesimțit, nerușinat, care sfidează un oraș întreg împreună cu cei din jurul lui. Aceștia sunt termenii potriviți pentru acest personaj. El s-a preocupat să construiască campus mănăstiresc și vrea să facă muzeu, că astea sunt prioritățile orașului. Când oamenii stau în stații, că e frig, că plouă, că e cald, stau în stații să aștepte mijloacele de transport în comun, iar când îl iau la întrebări spune că nu e adevărat, că merge foarte bine sistemul”.

Da, oricât ar părea de incredibil, vorbim de limbajul public folosit de primarul Nicolae Robu la adresa unui director de la o regie subordonată Consiliului Local. Mai precis, la adresa directorului RATT, Ioan Goia. Împotriva căruia Nicolae Robu are un dinte de mai multă vreme. Nu știu de ce – probabil pentru că nu este un yesman meritocrat, poate o fi având primarul vreun consilier personal căruia nu i-au ieșit niște jocuri prin RATT, habar n-am. Dar o astfel de declarație, PUBLICĂ, dată de primarul orașului față de directorul unei regii care oferă un serviciu public este, pur și simplu, incalificabilă.

Hai să vedem care sunt, totuși, nemulțumirile lui Nicolae Robu față de RATT:

 

1. Tramvaiele sunt vechi, sunt proaste, nu fac față numărului de călători

Da, este adevărat. Dar cine a renunțat la finanțarea de 30 de milioane de euro pentru achiziția de tramvaie noi? Vă spun eu: Nicolae Robu. Care a decis că mai bine reabilităm tramvaiele vechi, cu prețuri care depășesc jumătatea de milion de euro pe bucată și a căror eficiență este vizibilă. Numărați câte Armonii reabilitate la Pașcani sau Arad s- au „defectat” în ultimul timp. Sau, de fapt, în primele lor zile de funcționare. Uitați-vă la capacitatea de încărcare a tramvaielor – redusă cu mai mult de jumătate după reabilitare. Goia este de vină pentru asta? Hai să fim serioși. În ceea ce privește reabilitarea tramvaielor chiar aș vrea să văd o anchetă a DNA.

 

2. Vaporașele nu pot efectua curse nici în ziua de astăzi

Da, este adevărat. Nu pot. Dar cine este de vină pentru toată această situație? Nu Primăria trebuia să clarifice situația cu Apele Române? Ba da. Cine este de vină că s-a suplimentat numărul necesar de vaporașe din proiectul inițial, astfel încât, chiar și după ce acestea vor fi puse în circulație, jumătate plus unul vor sta pe tușă? Ce vină are directorul RATT pentru faptul că Nicolae Robu nici măcar acum nu s-a pus la masă cu Titu Bojin, directorul Apelor Române - Banat, să găsească o soluție? Pentru că uite ce zice acesta: „Degeaba dă drumul la vaporașe dacă nu are apă pe Bega. Eu, ca să asigur apa pe Bega la un anumit nivel, trebuie să suplimentez numărul de persoane care să lucreze la Surduc, la Coștei și la Topolovăț”. Altfel spus, mai depinzi și de alții. Și nu e vina directorului RATT că tu, primarul Timișoarei, nu ți-ai făcut treaba.

 

3. Mașinuțele electrice zac în garaj la RATT.

Da, este adevărat. Au fost cumpărate, de Primăria Timișoara, prin 2014, două mașinuțe electrice gândite să facă trasee turistice prin oraș. Și ele zac, de trei ani, într-un garaj al RATT, unde probabil vor rămâne mult și bine. Și se și degradează pe zi ce trece, scăzând câte un procent din cei 30.000 de euro plătiți pe achiziția lor. Ce vină are Ioan Goia în treaba asta? Păi hai să vedem: Registrul Auto Român, la solicitarea Primăriei Timișoara, a emis un aviz negativ la nivel național în ceea ce privește omologarea vehiculelor pentru circulația pe drumurile publice la nivel național. Mai mult decât atât, se pare că ele nici nu vor putea fi omologate vreodată. Nicolae Robu nu înțelege de ce – doar „au fost cumpărate din Ungaria, nu ne-am gândit că ar putea să fie o problemă. În Ungaria circulă fără probleme… de ce s-ar vinde, dacă nu ar putea circula? Să fie ținute la expoziție?”. Eh, poate că, într-adevăr, în Ungaria circulă. Dar poate circulă în parcuri tematice, nu pe drumuri publice. Și atunci tu de ce le-ai cumpărat pentru transport public? Ba mai găsești după aia și vinovați – prima dată pe Sorin Drăgoi, city manager la vremea achiziționării minibuselor, și acum pe Goia. Nu sunt, niciunul, vinovați.

 

4. Microbuzele nu sunt înmatriculate

Da, este adevărat. Primăria Timișoara a anunțat, cu vreo doi ani în urmă, că va cumpăra 20 de microbuze – pentru trasee speciale, pentru suplimentarea mijloacelor de transport... în fine, pentru diverse. Zis și făcut. Primele șase microbuze achiziționate au și venit, deja din luna decembrie a anului trecut. Atâta tot că ele nu circulă, deși la începutul lunii ianuarie Nicolae Robu anunța că le vom vedea pe traseu „într-o săptămână, maxim două”. Acum, primarul spune că de vină este Goia că nu a reușit să-i facă o propunere legată de traseele pe care vor circula microbuzele. Poate că e adevărat, nu știu. Dar ce relevanță are traseul atât timp cât microbuzele oricum nu au cum să cricule, pentru că nu sunt înmatriculate? Da, acesta este un aspect pe care Nicolae Robu uită să-l amintească. Pentru că de înmatricularea microbuzelor nu se ocupă RATT, ci Primăria.

 

5. Regia nu este rentabilă

Sunt convins că este adevărat. Dar tot așa de adevărat este și faptul că transportul public de călători nu este rentabil nicăieri în lume. Peste tot el este subvenționat. Aici, la Timișoara, prețul pentru transportul public nu este doar unul dintre cele mai mici din țară, ci unul dintre cele mai mici din Europa. Asta ca să nu mai punem în calcul faptul că, cred, cel puțin jumătate din cei care utilizează sistemul de transport public beneficiază de gratuități, acordate de Consiliul Local. Pe vremea în care eram consilier, am încercat să mai limitez, cât de cât, numărul de gratuități, prin impunerea unor limite de număr de călătorii, de linii și așa mai departe. Mi s-a spus textual că asta nu se poate, pentru că ne va înjura populația. Mai mult decât atât, gratuitățile au fost extinse. OK, nici o problemă, dar atunci din ce să facă bani RATT? Și ce vină are Ioan Goia?

Probabil mai sunt și altele. Astea sunt principalele doar. Primarul Nicolae Robu dă vina pe directorul RATT pentru tot ceea ce nu funcționează. Da, nici nu este de mirare: de când a ajuns primar, nu am văzut ca măcar o singură dată Nicolae Robu să își asume măcar o singură responsabilitate. Domnia sa știe foarte bine să dea vina: pe „greaua moștenire”, pe subordonați, pe funcționari, pe alte instituții. 

Într-una din zilele trecute, stăteam de vorbă cu un prieten care a caracterizat toată situația mult mai bine decât aș putea eu să o fac: „Primarul ăsta al vostru”, zicea el, „a avut o copilărie nefericită. Și-a dorit întotdeauna un trenuleț electric, dar de primit nu l-a primit niciodată. Iar acum a ajuns să confunde tramvaiele din oraș cu trenulețul pe care și-l dorea”. Ce poți să mai adaugi?

Flavius BONCEA