Trăim într-o țară ciudată. Una în care se anchetează oportunitatea unor decizii politice sau administrative și în care procesele penale încep la ani și ani după comiterea faptelor investigate. Primăria Municipiului Timișoara nu este nici ea străină de vizorul DNA sau al Serviciului de Investigare a Fraudelor. Sunt tot felul de probleme în cei cinci ani de la instalarea administrației Nicolae Robu. Unele, din câte am înțeles, sunt deja investigate. De altele se face mare tapaj prin mass-media, dar, de fapt, sunt chestiuni normale și firești, scoase la suprafață doar din dorința de a-l ataca pe primar. De altele, mult mai grave, nu se spune nimic.

Am încercat, în rândurile care urmează, să sintetizăm o parte dintre problemele cu care administrația Robu ar putea să se confrunte în procese penale. Nu este o listă exhaustivă, dar sunt câteva.

De ce am făcut această sinteză? Deoarece încă de la anunțul Guvernului privind intenția de modificare a Codului Penal prin nuanțarea abuzului în serviciu și punerea acestuia în acord cu Deciziile Curții Constituționale și cu Recomandările (obligatorii, din 2018) ale Comisiei de la Veneția, primarul Nicolae Robu s-a situat pe o poziție contra. A ieșit chiar și la mitinguri, a scandat, în rând cu mulțimea, „DNA, DNA, să vină să vă ia”. După care DNA l-a și luat. Pe nedrept, ce este drept. Moment în care discursul de început (DESCALIFICANT!!! RUȘINE, RUȘINE, RUȘINE!!! Dincolo de conținut, ticăloșia din spatele acestor ordonanțe ale grațierii și amnistiei este demonstrată și de modul în care au fost adoptate: în grabă, în mare grabă și, culmea, noaptea! Auzi, noaptea! Care era, de fapt, ultraurgența?! Inadmisibil! Descalificant! Rușine, rușine, rușine!!!) s-a transformat în „legea privind abuzul în serviciu trebuie corectată”. Normal, așa și trebuie. Pentru că iată, în cele ce urmează, o listă de fapte. În care, probabil, Nicolae Robu este așa cum pretinde, corect și cinstit 100%, nu 99,99(9)%. Dar pentru care ar putea să fie acuzat, la fiecare în parte, de abuz în serviciu. Și nu ne-am dori să vedem așa ceva.

 

1. Vânzarea locuințelor pe Legea 112

 

Începem cu cel mai recent caz, cel privind vânzarea locuințelor pe Legea 112. Nu de alta dar, în acest caz, primarul Nicolae Robu a fost invitat deja la DNA. Și nu oriunde, ci direct la București. Acuzația? Vânzarea a 967 de locuințe către chiriași cu încălcarea legii, locuințe care, conform procurorilor, ar fi ajuns la diferite persoane influente din oraș, în dauna celor care ar fi avut dreptul la ele. Ei, hai să o spunem pe cea dreaptă: și Nicolae Robu, și Gheorghe Ciuhandu sunt anchetați degeaba în acest caz. Pentru că din cele 967 de locuințe investigate, de Primărie au fost vândute doar 63. Cele mai multe sunt apartamente cu o cameră, cam de 20 de metri pătrați, situate în general pe la subsoluri sau demisoluri, și în care locuiesc aceeași amărâți care au profitat de oportunitatea de a le putea cumpăra în baza Legii 112. Lui Nicolae Robu i se impută vânzarea a două apartamente. Primarul a și ieșit în public, prezentând cazurile respective - și îți poți da seama, văzând despre ce este vorba, că acuzațiile la adresa sa sunt exagerate.

 

2. Contractele pe spațiile verzi

 

În 2014, un audit al Camerei de Conturi Timiș a scos la iveală faptul că administrația Robu a plătiti milioane de euro pe diferite lucrări publice în domeniul spațiilor verzi sau al tăierilor de arbori, fără ca firmele beneficiare să fi executat lucrările respective. Sunt amintite cazurile Rogera, DrufecCons, Tradecomia și un prejudiciu de câteva zeci de milioane de lei. Despre Rogera s-a zis că ar fi susținută din umbră de Ben-Oni Ardelean, despre Tradecomia s-a zis că ar fi susținută de Cristian Bușoi. Curtea de Conturi a și sesizat Direcția Națională Anticorupție în acest caz. Nu aducem vorba despre câți copaci au fost defrișați în Timișoara ca urmare a ideilor primarului cu „piețele minerale”. Priviți ce s-a întâmplat în Piața Libertății sau în Piața Bălcescu. Acestea, însă, nu sunt probleme de natură penală, ci sancționabile prin vot.

 

3.  Poli Timișoara

 

Da, trebuie să vorbim și despre fotbal, întrucât este un subiect mult mediatizat, mai ales în contextul în care există procese pe rol privind finanțarea în trecut a echipei de fotbal Politehnica Timișoara de către Consiliul Local și Consiliul Județean. Care este, însă, situația de după 2012? Păi, pe scurt, lucrurile s-au întâmplat așa: primarul Nicolae Robu a dorit cu orice preț o echipă de fotbal în Liga I. A trecut peste dorința suporterilor și a confiscat, practic, echipa AC Recaș, pe care a rebotezat-o în ACS Poli. După care a început baletul ABBA (pentru cei nefamiliarizați cu termenul, promovări și retrogradări succesive). Și o mulțime de bani publici aruncați într-o echipă fără suporteri. Spre deosebire de perioada 2008-2010, când zicea că totul este în regulă, Camera de Conturi a atras de data aceasta de la bun început atenția că finanțarea nu este tocmai legală. Totuși, ea a continuat până la momentul pierderii definitive a procesului cu Camera de Conturi. Prejudiciu – vreo 35 de milioane de lei. De unde poate fi recuperat? Greu de spus. Este Nicolae Robu vinovat în acest caz? Unii o să fie surprinși, dar aș spune că NU. Și asta pentru că sunt convins că, în demersul său, Nicolae Robu a fost bine intenționat și nu a beneficiat de nici un folos necuvenit. Legislația proastă, însă, ar permite anchetarea lui și în acest caz.

 

4. Constituirea de parte civilă

 

Rămânem tot la Poli, și mergem la procesul privind finanțarea echipei de fotbal în perioada 2008-2010. Unde Nicolae Robu s-a dus fain-frumos la DNA și a constituit în nume personal Consiliul Local al Municipiului Timișoara ca parte civilă în proces, fără a avea la bază un vot al consiliului sau un mandat din partea acestuia. Practic, primarul Nicolae Robu s-a substituit Consiliului Local – iar acesta este un caz clar de abuz în serviciu. Este drept, vorbim de un abuz care nu ar trebui condamnat penal ci exact așa cum se tot discută că ar trebui reglementat abuzul în serviciu – poate fi, eventual, sancționat din punct de vedere administrativ.

 

5. Benzinăria lui Teodor Tuducan

 

Omul de afaceri Teodor Tuducan a construit o benzinărie în intersecția de la Modern. Cazul, adus în atenție de Pressalert, sună așa: la numai opt luni după ce a devenit mandatarul celor care de 11 ani încercau să recupereze terenul respectiv, Tuducan reușește să obțină retrocedarea. Obține, apoi, o autorizație de construcție pentru benzinărie, cu toate că nu respecta numărul minim obligatoriu de locuri de parcare. Dar problema se rezolvă, deoarece Primăria transformă în parcare 1000 mp de domeniu public chiar lângă benzinărie. Na, și se mai scrie și că Nicolae Robu a fost cu Tuducan în concediu în Sardinia. Este de investigat.

 

6. Mercedesul de la Retim

 

Retim (societate în care acționar este și Consiliul Local) achiziționează o limuzină Mercedes-Benz Clasa E. Valoare – vreo 50.000 de euro. Mașina este pusă la dispoziția Consiliului Local și dată în folosință pentru transportul primarului. Aici sunt lansate tot felul de acuze la adresa primarului pe care, personal, nu m-aș grăbi să le îmbrățișez. Știu că dă nasol în ochii lumii să te plimbi cu o mașină atât de scumpă dar, fraților, e vorba, totuși, de primarul Timișoarei! Nu mai trăim în vremurile în care venea aici Nicolae Iorga să rechiziționeze Lincolnul cumpărat de bănățeni pentru Ministrul Banatului! Mașina a fost achiziționată de o societate a Consiliului Local pentru că și aici legile sunt proaste, existând tot felul de restricții în privința numărului de automobile pe care poate să îl dețină o primărie. Totuși, trebuie amintit faptul că primarul Brașovului, George Scripcaru, a fost trimis în judecată de DNA într-un caz similar.

 

7. Afacerea Acvariul

 

Povestea e veche. Invocându-se un interes public pentru subpasajul din Piața Victoriei, la solicitarea primarului Nicolae Robu, Consiliul Local oferă în schimbul acestuia trei terenuri extrem de valoroase – practic, vorbim de un subpasaj fără valoare pentru care s-au oferit terenuri de milioane de euro. La baza schimbului stă o evaluare făcută de o socitetate care, la momentul respectiv, nu avea dreptul să facă evaluări. Pe două dintre terenurile date la schimb apar alte „acvarii”. Unul dintre ele, în Piața 700, construit pe o investiție recentă a ADP care nu a mai putut fi recuperată. Caz penal pe față...

 

8. Polivalenta de la Baza 2

 

...la fel cum este și cazul construcției Sălii Polivalente de la Baza 2. Unde primarul Nicolae Robu face un protocol cu președintele Senatului UPT, Nicolae Robu. Pe care, din partea Senatului UPT, dat fiind că Nicolae Robu este autosuspendat, îl semnează Nicolae Robu ca împuternicit să semneze în numele președintelui Senatului. Vă doare capul? Și, totuși, așa au stat lucrurile. 10 milioane de lei – sumă care ar fi fost necesară pentru modernizarea Sălii Olimpia, care este a Primăriei – sunt alocați pentru polivalenta de la Baza 2, care nu este a Primăriei. După patru ani, lucrările stagnează. 

 

9. Lucrări executate fără autorizație

 

Două cazuri mari și late aici: cel privind asflatarea străzilor pietruite din Timișoara și cel privind extinderea liniei tramvaiului 7 până la Shopping City. Unde s-a omis să se solicite avizul Agenției pentru Protecția Mediului. Deci nu prea există nici autorizații, sau – dacă acestea există – oricum nu sunt în regulă. Dovada că există probleme mari este constituită și de faptul că, în ambele situații, lucrările sunt blocate de o bună perioadă de timp și se încearcă punerea lor în legalitate prin tot felul de subterfugii, luate așa, pe după ceafă. E de investigat, e de verificat.

 

10. Alte probleme

 

Probabil că 16 pagini de ziar nu ar ajunge pentru tratarea, chiar și extrem de pe scurt, a tuturor problemelor cu o latură mai mult sau mai puțin penală de la Primăria Timișoara din ultimii cinci ani. Vom mai aminti așa, în final, câteva dintre ele:

- prima autorizație de construcție semnată de primarul Nicolae Robu, în 2012, venită să pună în legalitate o lucrare de la Casa Politehnicii unde, anterior, Primăria făcuse plângere penală pentru executarea de lucrări fără autorizație de construire în zona de protecție a monumentelor istorice;

- absorbția extrem de profitabilei ADP de către societatea cu mari probleme financiare SDM;

- încercarea de declasare ca și monumente istorice a fostei clădiri a Liceului de Arte și, mai ales, a clădirii Inspectoratului Școlar Județean – palat emblematic pentru Timișoara, operă a arhitectului Szekely Laszlo – pentru a face loc unor clădiri cu birouri, spații comerciale și așa mai departe (la un moment dat, a apărut în spațiul public informația conform căreia acolo s-ar intenționa inclusiv construirea unui supermarket!);

- achiziția și imposibilitatea de a pune în circulație a vaporașelor, microbuzelor, busurilor electrice;

- și așa mai departe. Sunt multe altele. Să spunem doar că aproape orice poate fi considerat abuz în serviciu – vezi cazul Liei Olguța Vasilescu, luată de DNA pentru că a obținut foloase necuvenite constând în acumularea de capital electoral după ce a obținut sponsorizări pentru reabilitarea unor fațade de blocuri din Craiova. Păi la câte sponsorizări s-au cerut aici în public, teoretic, ar fi de anchetat luni întregi.

Și presupunând că, la un moment dat, s-ar ajunge la anchetarea unora dintre aceste cazuri, primarul Timișoarei ar avea tot dreptul să strige, așa cum o face pe facebook, că „ESTE STRIGĂTOR LA CER CE MI SE ÎNTÂMPLĂ!”. Cel puțin în unele dintre cazuri. În altele... să lăsăm timpul să își spună cuvântul.

Flavius BONCEA