Demistificarea unei minciuni

Anul trecut, în luna martie, o afirmaţie făcută de regizorul Ioan Cărmăzan într-o emisiune a postului de televiziune Realitatea TV, a avut darul de a produce stupoare în rândul societăţii timişorene şi nu numai, din cauza atacului la adresa unuia dintre simbolurile luptei post-decembriste împotriva structurilor Securităţii, Iosif (Bebe) Costinaş. „Apropo de Punctul 8 de la Timişoara: toată lumea la un moment dat a discutat, unul din susţinătorii Punctului 8 de la Timişoara se numea Iosif Costinaş. Iosif Costinaş, jurnalist, cineclubist, prietenul meu, unul din oamenii excepţionali, care a luptat, care a devenit anticomunist… Era cel mai convins anticomunist! Acum trei sau patru ani de zile, doamna prorector Pia Brînzeu mi-a arătat raportul că era informatorul Securităţii. Fac publică chestia asta pentru că nu mi-e… nici măcar nu mi-e, nu, nu-mi convine, chiar nu-mi convine ideea… dar ăsta este adevărul!”, a zis „prietenul” Nuţu Cărmăzan despre Bebe Costinaş.

De un an de zile, aproape singure, Raluca şi Tatiana Costinaş (fiica, respectiv soţia lui Bebe) se luptă în încercarea de a demonta această mistificare ordinară. Nimeni nu le-a ajutat, nimeni nu a sărit să protesteze împotriva afirmaţiilor publice ale lui Nuţu Cărmăzan. Ba mai mult decât atât, a fost reluată o temă vehiculată la începutul anilor 90 de Claudiu Iordache, director pe viaţă al Institutului Revoluţiei Române creat de Ion Iliescu – care afirma că a văzut el o listă în care Bebe Costinaş apare, alături de mulţi alţi redactori ai revistei Orizont (!), ca informator al Securităţii, cu matricola 1A 1911. 

De curând, Raluca Costinaş a primit de la CNSAS dosarul lui Bebe Costinaş. Dosar care, într-adevăr, are numărul 1A 1911, dar nu de informator al Securităţii, ci de urmărit. Pentru că, aşa cum scrie pe coperta dosarului, Bebe era „cunoscut că se ocupă de conceperea unor scrieri literare cu un conţinut ostil. Exteriorizează concepţii politice negative la adresa politicii interne din ţara noastră”. Nici apariţia acestui dosar nu a pus în mişcare vreun protest faţă de terfelirea imaginii lui Bebe Costinaş. Abia în urma apelului doamnei Tatiana Costinaş, Pia Brînzeu (cea despre care Ioan Cărmăzan susţine că i-ar fi arătat raportul care dovedea că Iosif Costinaş a fost agent al Securităţii) a infirmat tranşant, printr-un mesaj trimis Ralucăi Costinaş, faptul că ar fi avut vreodată o discuţie cu Ioan Cărmăzan pe tema Bebe Costinaş. Ba mai mult decât atât, aceasta a afirmat că l-a contactat pe Ioan Cărmăzan imediat după emisiunea din martie 2015 solicitându-i să dezmintă public afirmaţia mincinoasă pe care acesta o făcuse. Lucru care nu s-a întâmplat.

Şi sunt trei lucruri acum, după devoalarea minciunii lui Cărmăzan, la care stau şi mă gândesc. 

Primul este cui i-a folosit şi în ce scop această minciună, lansată la ani de zile de la dispariţia lui Bebe Costinaş, într-un moment în care acesta nici să se apere în faţa ei nu mai putea. 

Al doilea este faptul că Ioan Cărmăzan este membru al Colegiului partidului lui Marian Munteanu, Alianţa Noastră. Un partid care (nu-i aşa?) vrea să facă o altfel de politică. Mă întreb ce au de zis colegii de colegiu ai lui Ioan Cărmăzan care l-au cunoscut bine pe Iosif Costinaş – şi îi voi enumera aici doar pe revoluţionarul timişorean Ioan Savu, pe realizatoarea TV Marilena Rotaru şi pe însuşi liderul formaţiunii, Marian Munteanu, care chiar a fost adus la Timişoara de către Iosif Costinaş în 1991. Lipsa unei reacţii din partea (mai ales a) acestuia din urmă nu pot să nu o pun în legătură cu marea dezamăgire pe care am trăit-o în anul 2000, când Marian Munteanu a apărut la braţ cu Virgil Măgureanu pentru a candida la preşedinţia României. 

Al treilea (şi cel mai dureros, de altfel) este cel legat de lipsa de reacţie a colegilor, a prietenilor lui Bebe, a societăţii civile timişorene. Nu voi pune întrebări, voi reda doar mesajul Tatianei Costinaş: „La ce mă gândesc? Păi mă gândesc cât de dezamăgiţi sunt unii aşa-zişi prieteni ai lui Iosif Bebe Costinaş, prieteni mai ales dinainte de revoluţie şi care frecventau Dulapul unde se întâmplau muzici, filme, teatre, beute, vorbe, şi iar Pro Muzici, şi filme (textul îi aparţine lui Doru Iosif, zis Castravete) - dezamăgiţi că Bebe NU a fost Colaborator al Securităţii. Am postat fila de dosar de la CNSAS care arată că Bebe A FOST LUCRAT de Securitate. Aceşti prieteni de care fac acum vorbire nu au avut nici o reacţie, nici o atitudine. Oare DE CE? Unii dintre ei, atunci când s-au găsit nemernici care să-l acuze pe Bebe de colaborare cu Securitatea, ne-au sfătuit pe mine şi pe Raluca să cerem dosarul de la CNSAS. Sperau aceştia să vadă negru pe alb că Bebe era altul decât cel care s-a luptat pentru ADEVĂR? Avem dosarul. L-am publicat pentru prietenii adevăraţi care au crezut tot timpul în Bebe şi ne-au contactat ca să ne îmbărbăteze şi să spună că ei nu se îndoiesc de Bebe, dar şi pentru cei care se foloseau de prietenia lui Bebe. Aceştia din urmă nu au avut nici o reacţie. Dacă le era teamă de ceva, avem şi loc de mesaje private. Ne-ar fi bucurat pe noi, cei care credem în Bebe, şi mai ales pe Raluca. Oricine poate deveni în orice moment victima unei calomnii şi ticăloşii. Luaţi ATITUDINE. Numai aşa pot fi ticăloşii aduşi la tăcere!”.

E tot ce poate fi spus.

Flavius BONCEA