„Aducem omagiu astăzi unei pagini înălţătoare, dar şi tragice, din istoria noastră modernă.

Străbunica mea, Regina Maria, spunea la sfârşitui Primului Război Mondial că, după atâtea clipe negre, îi era teamă să privească lumina zilei. Poporul nostru a pornit la război cu cântecul pe buze, pentru că se ducea să lupte pentru visul lui de secole. Dar visul a fost implinit cu un sacrificiu uman fără precedent. Despre tragedia românească din acei ani, suverana României Mari spunea: «câte sacrificii, ce măcel, câtă moarte»!

Astăzi, după o sută de ani, cugetul nostru se bucură, în timp ce sufletul nostru lăcrimează.

Să fim mândri pentru Marea Unire din 1918 şi recunoscători pentru pagina glorioasă scrisă de Armata noastră. Dar, să nu uităm niciodată că fiecare familie de români a fost in doliu, la acea vreme. Să admirăm pe oamenii politici de atunci, care, indiferent de doctrina lor, au consolidat procesul unirii.

Să păstrăm în minte şi în suflet întoarcerea triumfală a Regelui Ferdinand şi a Reginei Maria în Bucureşti, la 1 decembrie 1918. Trecerea lor pe sub Arcul de Triumf, alături de Parlament, Armată, Guvern şi sute de mii de români, a fost un gest al renaşterii naţionale. A fost, de asemenea, un moment de comuniune şi de reflecţie, de fericire şi de jale, un legământ pentru viitor.

După un secol de la Marea Unire, Coroana română continuă să susţină aspiraţiile de democraţie şi libertate ale naţiunii. Familia Regală este implicată, profund şi durabil, în consolidarea locului României în familia europeană a naţiunilor.

Aşa să ne ajute Dumnezeu!” 

 

Foto: www.romaniaregala.ro