Niciodată nu i-am înțeles pe cei care se agață de funcții obținute politic.
România din ultimii 30 de ani ne-a făcut deja cunoscut acest model: vin unii la putere, îi schimbă pe toți oamenii puși de ceilalți. Vin ceilalți, îi schimbă din nou și îi pun iarăși pe primii. Această situație este deja văzută ca un firesc în nefirescul pe care îl trăim. Și, până la un punct, poate nici nu este o problemă chiar atât de mare; poate este normal ca o putere politică să aibă o echipă la toate nivelurile care să o ajute să-și pună în aplicare programul - politic, economic, social și așa mai departe.
În general, oamenii care au avut acces la funcții datorită apartenenței politice înțeleg când vine momentul să predea ștacheta. Și o fac fără mare vâlvă și fără tam-tam. Rareori se întâmplă să se trezească unul care s-a simțit extrem de competent în funcția ocupată și care să înceapă să facă scandal că a fost schimbat politic din funcția la care a ajuns tot politic - deși se întâmplă și cazuri de genul acesta (am avut și noi, la Timișoara, la Muzeul de Artă de exemplu).
Zilele recute o nouă știre de schimbare politică a făcut deliciul mass-media: Spitalul de Boli Infecțioase „Victor Babeș” din Timișoara, aflat în prima linie în lupta cu SARS-CoV2, are o nouă conducere. Medicului dr. Voichița Lăzureanu - apropiată de PSD - i s-a încheiat mandatul de manager al spitalului. Concursul pentru ocuparea poziției de manager trebuia organizat de o lună, însă a fost amânat din pricina situației excepționale cu pandemia de coronavirus.
Drept pentru care vine ministrul Sănătății, Nelu Tătaru, și îl ia pe directorul medical al instituției, dr. Cristian Oancea - apropiat de PNL, pe care îl numește manager interimar, iar pe Voichița Lăzureanu o face director medical.
Practic, mare lucru nu s-a schimbat; echipa de conducere a spitalului este aceeași, s-a făcut doar o rocadă - directorul medical a devenit manager iar managerul director medical. Ce e de apreciat este faptul că n-am auzit lamentări din partea fostului manager pe tema schimbării, iar noul manager a vorbit foarte frumos despre fostul, spunând chiar ceva de genul „continuăm în aceeași echipă pentru binele pacienților”.
Și atunci care este problema, veți spune? Păi este, pentru că vorbim de conducerea spitalului cu cele mai bune rezultate în lupta împotriva virusului ăstuia despre care oricum nimeni nu știe mare lucru. Iar atât timp cât din cauza stării excepționale cu care ne confruntăm nu s-a putut organiza un concurs pentru funcția de manager al spitalului, nimeni nu o să mă poată convinge că mandatul actualei conduceri nu ar fi putut fi prelungit până la momentul în care va apărea posibilitatea de organizare a concursului. Care este logica pentru care - repet, în această situație excepțională - nu s-a putut face acest lucru dar s-a putut face rocada prin ordin de ministru? Nu o căutați, nu există.
Nu ridic sub nici o formă în slăvi fostul manager al spitalului, la fel cum, tot sub nici o formă, nu contest meritele noului manager. Problema mare care se pune acum este cea de semnal pe care îl dai societății. Iar mesajul din spatele gestului de schimbare a conducerii Spitalului de Boli Infecțioase „Victor Babeș” din Timișoara este simplu: nu contează nimic altceva, important este să-i punem în funcții pe „ai noștri” - indiferent cine ar fi aceștia.
Sunt convins că cu noua veche conducere, spitalul „Victor Babeș” va merge înainte la fel ca și până acum. Dezamăgirea mare nu vine de acolo, ci de la decidenții politici. Care, indiferent de justificările cu care vin pentru această decizie, au dovedit că meritocrația mult clamată este doar un basm de adormit copiii.

Flavius BONCEA