Curtea Constituţională a României (CCR) a publicat motivarea deciziei care stabileşte că există un conflict constituţional între Ministerul Justiţiei şi Preşedinţie, iar şeful statului trebuie, conform acesteia, să semneze decretul de revocare a şefei DNA, Laura Codruţa Kővesi.

„Una dintre condiţiile realizării obiectivelor fundamentale ale statului român o constituie buna funcţionare a autorităţilor publice, cu respectarea principiilor separaţiei şi echilibrului puterilor, fără blocaje instituţionale. De asemenea, textul art.146 lit.e) din Constituţie nu conferă Curţii Constituţionale atribuţia de a constata doar existenţa conflictelor juridice de natură constituţională, ci pe aceea de a soluţiona aceste conflicte”, se arată în motivarea Curţii.

De aici reiese şi decizia CCR de a anunţa şi ce măsuri trebuie luate pentru ca acest conflict instituţional preşedinte-ministrul Justiţiei să nu mai existe, indicând şefului statului revocarea procurorului şef al DNA.

„Astfel, indiferent de autoritatea care a generat conflictul juridic de natură constituţională, aceasta are obligaţia, în coordonatele statului de drept, să respecte şi să se conformeze celor constatate prin decizia Curţii Constituţionale. Raportat la cauza de faţă, Curtea constată că, din adresa Preşedintelui României prin care a refuzat să dea curs propunerii de revocare din funcţia de procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie a doamnei Laura Codruţa Kövesi, rezultă, în mod indubitabil, îndeplinirea condiţiilor referitoare la regularitatea şi legalitatea procedurii, sens în care este şi aprecierea Curţii Constituţionale. Prin urmare, Preşedintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi”, se arată în motivare. Curtea Constituţională decide:

„1. Constată existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Ministrul justiţiei şi Preşedintele României, generat de refuzul Preşedintelui României de a da curs propunerii de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi.

2. Preşedintele României urmează să emită decretul de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi. Definitivă şi general obligatorie. Decizia se comunică Preşedintelui României, prim-ministrului şi ministrului justiţiei şi se publică în Monitorul Oficial al României, Partea I”.

Președintele, în turneu prin Europa

Preşedintele României, Klaus Iohannis, a efectuat, joi, o vizită bilaterală în Republica Polonă, la invitația omologului său polonez, urmând ca vineri să co-prezideze Reuniunea la Nivel Înalt a Formatului București (B9), alături de Preşedintele Republicii Polone, domnul Andrzej Duda. Acesta după ce în 2 iunie s-a aflat la München, unde a primit premiul „Franz Josef Strauß” din partea Fundației Hanns Seidel.

Trei judecători CCR, opinii separate

Judecătorul Daniel Morar a formulat o opinie separată în motivarea CCR privind conflictul preşedinte - ministrul Justiţiei, și anume că sesizarea trebuia respinsă întrucât nu există conflict şi, mai ales, raportul lui Tudorel Toader privind activitatea DNA conţine argumente improprii şi irelevante.

„În dezacord cu opinia majoritară, considerăm că sesizarea formulată de prim-ministrul României trebuia respinsă şi constatat că nu există un conflict juridic de natură constituţională între Ministrul Justiţiei, pe de o parte, şi Preşedintele României, pe de altă parte, în principal, şi între Guvernul României şi Preşedintele României, în subsidiar, determinat de refuzul Preşedintelui României de a da curs cererii de revocare din funcţie a procurorului-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie, doamna Laura Codruţa Kövesi. Aşadar, propunerea de revocare din funcţia de conducere aparţine ministrului Justiţiei, care se poate sesiza din oficiu sau la cererea adunării generale, a procurorului general al Parchetului de pe lângă Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie ori a procurorului general al Parchetului Naţional Anticorupţie (în prezent procuror-şef al Direcţiei Naţionale Anticorupţie), propunerea este analizată de Consiliul Superior al Magistraturii, care o avizează pozitiv sau negativ, decizia revenind Preşedintelui României, care prin decret dispune revocarea din funcţia publică”, a scris Daniel Morar, în opinia sa separată.

Aceasta a mai subliniat în documentul menţionat, că normele care reglementează numirea în funcţia de procuror de rang înalt este identic cu cel al revocării: procedura este declanşată de ministrul Justiţiei, Consiliul Superior al Magistraturii avizează propunerea de numire/revocare, în vreme ce Preşedintele României decide cu privire la numire/revocare, în virtutea atribuţiei sale constituţionale consacrate de art. 94 lit.c) din Legea fundamentală.

Daniel Morar mai consideră că, deşi Preşedintele a spus că nu poate da curs propunerii de revocare deoarece consideră că argumentele raportului lui Tudorel Toader privind activitatea DNA nu l-au convins, din analiza răspunsului rezultă că Iohannis a realizat o analiză a motivelor invocate de ministrul Justiţiei.

La rândul său, judecătorul Livia Stanciu a spus, în opinia separată din motivarea CCR, că în procedura revocării procurorilor de rang înalt Guvernul nu are atribuţii şi, aşa cum ministrul Justiţiei apreciază activitatea managerială a unui magistrat, la fel şi preşedintele ţării evaluează şi ia o decizie.

„Nu se poate pune în discuţie existenţa unui conflict juridic de natură constituţională între Preşedintele României şi Guvernul României, ca urmare a inexistenţei între cele două autorităţi publice a unui raport juridic în privinţa gestionării carierei procurorilor. Guvernul României, în materia revocării procurorilor din funcţiile de conducere de la nivelul Parchetelor de rang înalt, nu are atribuţii, nici de rang constituţional şi nici de rang legal. În lipsa unor atribuţii ale Guvernului României în ceea ce priveşte cariera magistraţilor, instanţa de contencios constituţional, în prezenta cauză, nu a avut, practic, ce să analizeze, nici sub aspectul conţinutului şi nici sub cel al întinderii unor atribuţii care nu există, astfel că nu a putut constata că Preşedintele României şi-ar fi arogat competenţe care potrivit Constituţiei sau legii să fi aparţinut Guvernului”, a spus Livia Stanciu în opinia separată.

„Propunerea Ministrului Justiţiei de revocare din funcţie are natura juridică a unei operaţiuni administrative şi nu poate avea natura juridică a unui act administrativ, manifestare unilaterală de voinţă care prin ea însăşi dă naştere, modifică sau stinge raporturi juridice. Avizul Consiliului Superior al Magistraturii cu privire la propunerea înaintată de Ministrul Justiţiei reprezintă o opinie de specialitate a autorităţii publice de rang constituţional care îndeplineşte rolul de garant al independenţei justiţiei. 

Preşedintele României încheie procedura de revocare din funcţie a Procurorului-şef DNA prin adoptarea unui act administrativ: fie decret de revocare, în condiţiile în care dă curs propunerii Ministrului Justiţiei; fie prin refuzul de a emite un decret de revocare din funcţie, în condiţiile în care decide să nu dea curs propunerii Ministrului Justiţiei. Ca atare, Preşedintele României emite un decret, ca act administrativ, numai în situaţia în care dă curs propunerii Ministrului Justiţiei, în sensul revocării din funcţia de conducere a persoanei pentru care ministrul a solicitat revocarea”, a mai spus Livia Stanciu în opinia separată.

Judecătorul Mircea Ştefan Minea arată, în opinia separată din motivarea CCR, că un conflict juridic de natură constituţională poate să apară numai între autorităţile publice, şi ministrul nu face parte din această categorie, deoarece are calitatea de demnitar.

„Conflictele juridice de natură constituţională se pot ivi numai între autorităţile publice. Autorităţile publice – enumerate şi reglementate generic prin Titlul III al Constituţiei – sunt: Parlamentul, Preşedintele României, Guvernul, Administraţia publică (centrală şi locală) şi Autoritatea judecătorească (Instanţele judecătoreşti, Ministerul Public şi Consiliul Superior al Magistraturii).

Pentru a putea fi subiecte ale unui conflict juridic de natură constituţională, autorităţile publice trebuie să întrunească cumulativ cel puţin două exigenţe: să fie nominalizate expres în Titlul III al Constituţiei, cu precizarea atribuţiilor care le revin în realizarea puterii de stat, şi, respectiv, să fie autorităţi de natură constituţională, adică să participe nemijlocit la realizarea puterii de stat”, precizează Mircea Ştefan Minea, în opinia separată.

Acesta a mai explicat în document că se observă faptul că ministrul Justiţiei nu face parte din categoria autorităţilor publice reglementate constituţional, el fiind „un demnitar (ca oricare alt ministru) în cadrul autorităţii publice care este Guvernul. Prin urmare, nu se poate vorbi despre un conflict juridic de natură constituţională între autorităţi publice din moment ce una din părţile între care s-a iscat diferendul nu are calitatea cerută de textul constituţional – aceea de autoritate publică. (...)

Prin urmare, fiind vorba despre o propunere a ministrului justiţiei, Preşedintele României îi poate da curs sau nu, având în mod evident latitudinea de a aprecia ţinând seamă atât de regularitatea şi legalitatea procedurii, cât şi de avizul Consiliului Superior al Magistraturii. Având astfel în vedere cele constatate şi reţinute, Preşedintele României analizează situaţia existentă, apreciază dacă este pe cale să se producă sau nu un blocaj instituţional şi se pronunţă asupra măsurii revocării verificând regularitatea şi legalitatea procedurii, dar ţinând seamă şi de anumite elemente de oportunitate”, mai arată Mircea Ştefan Minea.

Anton BORBELY