Lupta președintelui împotriva ordonanței privind grațierea continuă cu referendum

 

Marți, 24 ianuarie, președintele României, Klaus Iohannis, a declanşat, în conformitate cu prevederile art. 90 din Constituţia României, procedura privind organizarea unui referendum naţional prin care poporul să-şi exprime voinţa cu privire la următoarea problemă de interes naţional: Continuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice. În acest sens, Președintele României a transmis o scrisoare președinților celor două Camere, solicitând consultarea Parlamentului cu privire la problema sus menționată, și l-a informat asupra demersului și pe premierul Sorin Grindeanu.

Discuția vizavi de legalitatea referendumului este lungă și complicată, dat fiind faptul că tema supusă de președinte pentru referendum trebuie să fie una de interes național. Este extrem de clar faptul că lupta președintelui Klaus Iohannis cu PSD se dă pe tema proiectului de ordonanță de urgență privind grațierea. Cum grațierea, însă, nu poate fi subiectul unui referendum, Klaus Iohannis a ales să fie, în scrisoarea transmisă parlamentului, destul de evaziv, ceea ce a dat naştere la discuţii şi speculaţii în spaţiul public. 

Majoritatea comentarilor politici susține că această temă a „continuării luptei împotriva corupţiei” nu poate face obiectul unui referendum. Însă, după cum a dezvăluit fostul președinte Traian Băsescu, există un raport al Consiliului Suprem de Apărare a Țării încheiat în anul 2007 şi făcut public în anul 2008, unde se arată cum au acţionat instituţiile statului în lupta împotriva corupţiei; iar din moment ce tema a fost ridicată în CSAT, ea îndeplineşte caracterul de „interes naţional”, rămânând cu semn de întrebare doar cum va formula Klaus Iohannis oficial întrebarea care se va regăsi pe buletinul de vot al cetăţenilor.

 „Am primit un document din partea Administrației Prezidențiale, dar ce mi se pare ciudat este că nu se folosește termenul de grațiere. Probabil și-a dat seama domnul președinte că nu e legal să folosească acest termen într-un referendum”, a declarat premierul Sorin Grindeanu despre demersul președintelui Klaus Iohannis.

 

Alte referendumuri din istoria post-decembristă a României

 

Pe lângă referendumurile organizate pentru aprobarea sau revizuirea constituției, în România au avut loc încă patru referendumuri. Două dintre ele vizau demiterea președintelui Traian Băsescu (în 2007 și 2012), ambele eșuate – primul din cauza votului popular, al doilea din cauza neîndeplinirii numărului necesar de voturi. 

Referendumul din 25 octombrie 2007 viza răspunsul la întrebarea „Sunteți de acord ca, începând cu primele alegeri care vor fi organizate pentru Parlamentul României, toți deputații și senatorii să fie aleși în circumscripții uninominale, în baza unui scrutin majoritar în două tururi?”. Prezența la vot în toată țara a fost de 26,51 %, iar dintre alegători 81,36 % au votat DA, 16,17 % au votat NU, iar 2,46 % dintre voturi au fost nule. Curtea Constituțională a constatat că numărul alegătorilor era  insuficient pentru ca referendumul să fie declarat valabil.

În fine, referendumul din 22 noiembrie 2009 viza trecerea de la parlamentul bicameral (137 de senatori și 334 deputați) la un parlament unicameral (până la 300 de deputați). La referendum, care s-a ținut concomitent cu alegerile legislative, s-au prezentat 50,95% dintre cetățenii cu drept de vot, 77,78% dintre aceștia răspunzând cu DA pentru trecerea la un Parlament unicameral și 22,22% cu NU. Totodată, 88,84% dintre alegători au răspuns cu DA pentru reducerea numărului de parlamentari la maximum 300 și 11,16% cu NU. Astfel, referendumul a fost validat, dar, cu toate acestea, rezultatele lui nu au fost puse niciodată în practică.

 

Ce se poate întâmpla

 

Un eventual referendum declanșat în urma procedurii inițiate de președinte nu poate împiedica guvernul să aprobe ordonanța de urgență privind grațierea. Mai mult decât atât, după cum s-a dovedit deja în cazul referendumului din 22 noiembrie 2009, nici un eventual răspuns pozitiv al alegătorilor la întrebarea președintelui nu înseamnă neapărat că Guvernul trebuie să renunțe la ceea ce dorește să promoveze, întreaga poveste cu referendumul, până la urmă, fiind una care să provoace căștiguri sau pierderi doar la capitolul imaginii publice. O eventuală întrebare ambiguă și extrem de generală, cum este tema propusă de Klaus Iohannis („Continuarea luptei împotriva corupţiei şi asigurarea integrităţii funcţiei publice”) nu ar împiedica cu nimic punerea în practică a ordonanței privind grațierea, dat fiind faptul că guvernul poate să aibă angajamente împotriva corupției și poate să explice și faptul că grațierea propusă nu vizează tema asupra căruia președintele cere consultarea românilor. De fapt, liderii PSD încearcă de câteva zile să promoveze ideea că ordonanța privind grațierea vizează doar condamnările definitive la data publicării proiectului de ordonanță, condamnări care vizează avortul ilegal, încăierarea, infracțiunile rutiere minore, hărțuirea, amenințarea și tulburarea liniștii publice și că nu fac obiectul grațierii faptele de corupție sau asimilate corupției (mită, trafic de influență, abuz în serviciu) și nici infracțiunile grave cu violență sau tâlhăria.

Tot în acest joc de imagine, PSD ar putea iniția demersuri pentru suspendarea președintelui Klaus Iohannis, însă acest lucru nu ar face nimic altceva decât să întărească poziția președintelui în ochii opiniei publice.

Există, însă, și varianta ca, în urma unei campanii bine puse la punct, PSD să arate că demersul lor vizează repararea unor erori judiciare și a unor nedreptăți făcute în instanțe. Dincolo de alegătorii tradiționali ai PSD, împotriva întrebării puse de președintele Iohannis ar putea vota alegătorii ALDE, ai PRU, precum și toți cei condamnați sau anchetați pentru diferite fapte, mai mult sau mai puțin minore, precum și familile și prietenii acestora. Un eventual răspuns negativ al alegătorilor la referendum, dincolo de faptul că ar reprezenta un dezastru pentru președinte, ar ridica serioase semne de întrebare inclusiv vizavi de mersul european al României. Este evident că un „nu” din partea populației la o întrebare vagă privind continuarea luptei împotriva corupției – fapt care, de altfel, este posibil – ne-ar crea imaginea unei țări care își dorește un fel de semi-dictatură de tip latino-american. 

Delia GRIGORE