Așteptările sunt mari. Și de la tânărul primar al orașului, Dominic Fritz, și de la președintele Consiliului Județean Timiș, Alin Adrian Nica, la fel de tânăr și el. Așteptările sunt cu atât mai mari cu cât au trecut treizeci de ani de când am tot fost amăgiți, de când ni s-au făcut promisiuni, de când ne-am hrănit cu iluzii. Doar cu vise și speranțe care, de fiecare dată, s-au dovedit a fi deșarte. Și pentru că speranța moare cea din urmă, timișorenii și timișenii au mai încercat încă o dată, punându-și toată nădejdea în noii aleși. Să sperăm, și din nou spun „să sperăm”, că sunt „noi” nu doar ca vârstă, nu doar prin faptul că nu au mai avut o atare responsabilitate pe umerii lor, ci și „noi” în gândire, în ceea ce vor să facă, noi în cum înțeleg să îi slujească pe cei care i-au votat. Și nu invers, cum a fost până acum. Dacă nici după trei decenii de „încercări” de toate felurile, cele mai multe punând la grea încercare răbdarea și încrederea românilor, clasa noastră politică nu a ajuns la concluzia că nu se mai poate ca până acum, atunci cred, cu toată convingerea, că de acum înainte vor fi puse la o tot mai grea încercare partidele și partidulețele care n-au făcut altceva până acum decât să-și propulseze politrucii și acoliții în funcții de conducere remunerate din belșug, să-și acorde salarii, indemnizații, pensii, privilegii și drepturi care au ajuns să concureze cu acele ale odraslelor regale. Poate chiar să le și întreacă. Tocmai de aceea, astăzi, așteptăm mai mult ca oricând ca noul primar și noul președinte al Consiliului Județean să acorde o mai mare atenție orașului, județului și, în special, oamenilor de aici, care sunt cu adevărat speciali.
Timișoara așteaptă! Acum vreau, după cum și merită, să-l uit, cu adevărat, pe Nicolae Robu. Să-l uit profund și absolut. Ca pe un etalon al narcisismului, al îngâmfării, al disprețului față de ceilalți, ca pe un obsedat de a nu avea grijă decât de favoriții și yes-man-ii lui.
S-a scris că Vasile, șoferul lui, ajungea la vreo 10.000 de lei câștig pe lună, apoi pupilele Greblă și Aurelian, care puteau face abuzuri fără nici o jenă, șeful la poliția care nu e poliție - Cojan, șase ani interimar, soția acestuia, Bitea șef la STPT, Nasleu, șef la piețe, Drăgoi și Kristof city manager-i și exemplele curg... Noroc cu Iapă că a plecat unde și-a înțărcat mutul iapa... Deci, timp de opt ani la PNL Timiș și la Primăria Timișoara nu s-a făcut altceva decât ceea ce au vrut mușchii Robului... Și nu s-a sfiit să ni-i arate.
Acum grijile Primăriei au căzut pe umerii lui Dominic Fritz, iar responsabilitatea PNL Timiș în grija lui Alin Adrian Nica.
Să sperăm că aceștia doi vor conlucra în binele orașului și al județului și nu vor umbla doar după sfadă și ambiții prin care să arate care e mai frumos și mai deștept, cum s-a întâmplat odinioară.
Ca să înțelegeți mai bine cine a fost Nicolae Robu, amintesc de sala de sport de 3.000 de locuri pe care nu a terminat-o nici când a fost rector, nici când a fost primar...
Vreo zece ani au trecut și sala care nu a ajuns să fie terminată e în paragină... Și, în tot acest timp, Nicolae Robu se bătea pe viață și pe moarte cu Călin Dobra, fostul președinte al CJT, pentru o sală Polivalentă de 16.000 de locuri... De ce și unde să fie făcută, de ce și cine să se împăuneze cu ea? Nu știu dacă am fost clar, nu știu dacă înțelegeți. Cel care zece ani nu a terminat o sală de sport dorea să facă o polivalentă de 16.000 de locuri... La fel și cu stadionul, ca să nu mai vorbim de „zero” parcări făcute în orașul nostru în cei opt ani de mandat.
Am mai spus și mă repet: nu știu prea multe despre Dominic Fritz, nu prea știu cine este, ce a făcut, dacă este cel mai potrivit pentru postul de primar... Cu atât mai puțin știu ce va face ori dacă va face ceva pentru acest oraș.
Dar m-am săturat atât de mult de acest Nicolae Robu, încât ce va face Fritz nu mai are nici o importanță. Nu va putea să-l întreacă în rău pe predecesorul lui.
Nu va schilodi orașul cu o nouă „Piață Roșie”, nu va tăia arborii seculari că ne aduce el palmieri (de fapt, unde sunt palmierii, domnule Robu!?. Ați cheltuit banii obștii pe ei, iar acum v-ați pus frumușel palma-n fund și plecați... Dar cu banii cum rămâne?), la fel cu „Semaforișoara” și cu „unda verde” valabilă doar de la primărie spre cartierul dumneavoastră, și cu zebra hăbăucă, și cu papagalii de la Botanică, și cu orașul întors în „forță” cu fundu-n sus, și cu gropile din trafic, și cu angajatul șpăgar de la Primărie etc.
Personal, n-am fost niciodată la Nicolae Robu la primărie. Ne-am întâlnit doar acolo pe unde obligațiile de serviciu ne-au mânat și ne-am intersectat. N-am fost la primărie pentru că nu aveam ce să-i cer lui Nicolae Robu, dar nici el ce să-mi dea.
Pentru că eu n-am vrut nici „consilier”, nici „city manager”, nici interimar la Poliție, nici director la STPT, nici director la piețe, adică niciunde director și, mai ales, numit de Nicolae Robu. Da, numit, pentru că doar el a înnodat și deznodat totul. Doar el la pus la „tramvaie” director pe Supuran ca să-l dea tot el jos după o lună-două și să-l pună pe mai slugarnicul Bitea... Așa cum făcea Dragnea cu guvernele... Vă mai amintiți? De ce să nu aibă și PNL-ul Dragnea lui, în postura lui Nicolae Robu?
Și, vă rog să mă credeți, nu am avut nimic, nu am și nu voi avea nimic cu omul Nicolae Robu. Toată atenția mea s-a îndreptat spre primarul Nicolae Robu, iar după anul de grație din primul mandat, adică timp de șapte ani necontenit, am tot semnalat „isprăvile ” Robului cu semnătura de rigoare, mărturie stând arhiva ziarului „Timișoara” din această perioadă.
Poate Nicolae Robu nu a coborât într-atât încât să citească vreunul dintre articolele scrise de mine, prea ocupat fiind de împărțirea banilor obștii și cum să-și mulțumească mulții prieteni și obligațiile pe care le avea.
Dar acum prietenii de conjunctură nu prea mai sunt prieteni și au cam trecut cu „arme și echipament” în alte tabere, dornici să lingă alte blide.
Dar acum „Zarurile au fost aruncate!”. Epoca lui Nicolae Robu, ca orice epocă, e la apus.
Spuneam că destinele Primăriei Timișoara, ale PNL Timiș și ale județului Timiș sunt pe alte mâini... Mai curate, sper... Sper, pentru că pe umerii acestor doi tineri stau mari responsabilități, iar Timișoara și timișorenii, Timișul și timișenii... așteaptă!
Petru Vasile TOMOIAGĂ
