Nu pot să încep tableta de astăzi până nu amintesc de ceea ce se întâmplă cu Uniunea Scriitorilor din Timișoara și revista „Orizont”, care și-au avut sediul atâția ani în același loc, dar, deodată, au apărut tot felul de mânării, iar cele două entități sunt la un pas de evacuare. Lucru care mi se pare penibil, mai ales din partea Primăriei. Știți cum este, apar tot felul de moștenitori, nu se știe de unde, iar în final ni se relevă alte persoane care se pretind moștenitori. Am senzația că se întâmplă „minuni” cu oameni care activează în cadrul culturii din România, din Timișoara – care va fi capitală europeană a culturii. Îmi pare foarte rău de ceea ce se petrece și pentru necazul prin care trec aceste două entități din Timișoara.
Continui cu situația destul de delicată a infectărilor cu COVID-19 în țara noastră și cu numărul mare al acestora înregistrat zilnic. Aceasta în care numărul testelor nici nu este atât de mare, 20.000-25.000 sau chiar mai puțin, mai ales înainte de alegeri, pentru ca oamenilor să li se spună că pot merge la vot. Nu mi se pare normală nici începerea școlii la modul în care s-a făcut, nici măsurile care trebuia luate de cei implicați în organizarea acesteia. Mă refer la școlile care nu au apă curentă, toalete, mai ales la sate și cătune. Aici copiii sunt puși să parcurgă zeci de kilometri zilnic, dar beneficiază de condiții precare privind asigurarea și respectarea igienei. Mă gândesc și la un alt aspect. Stând de vorbă cu mai mulți prieteni de-ai mei, care sunt doctori, am aflat că și în Timiș există 3.000-4.000 de oameni infectați, dar asimptomatici. Este un lucru periculos, pentru că acum virusul se transmite foarte ușor în comunitate. Vedem rând pe rând cum se închid orașe, sectoare din București, sunt probleme la Iași, la Galați. Situația aceasta se extinde, spitalele sunt pline, la ATI nu mai sunt locuri. Medicii se gândesc cum să transforme anumite spitale pentru ca pacienții să nu mai fie tratați așa cum am văzut în județul Neamț, în curtea spitalului, sub cerul liber. Situația, repet, este foarte complicată, dar nu numai în România, ci și în întreaga Europă. De exemplu, urma să se deschidă Salonul de Arte Vizuale, dar nu știm încă în ce condiții, pentru că sunt restricții în ceea ce privește numărul de participanți. Cu certitudine, acest salon se va deschide parțial și online. Expoziția va fi la muzeu și va exista un traseu pe care vizitatorii vor putea să-l urmeze. Evenimentele adiacente salonului se vor desfășura online.
În ceea ce privește celelalte probleme pe care eu le abordez în aceste tablete, nu se întâmplă nimic spre rezolvarea lor. Lumea nu respectă reguli, se țin în continuare paranghelii, întruniri cu sute de persoane. Nu mai vorbesc de distanțare și purtarea măștilor. Totul ține de educația noastră, care lasă foarte mult de dorit. Avem, totuși, speranța că ne va lumina Dumnezeu drumul pentru a putea ajunge să înțelegem că trebuie să respectăm regulile pe care ni le impun specialiștii. Să lăsăm distracțiile deoparte, cel puțin până trece acest virus.
Îl rugăm pe bunul Dumnezeu să ne lumineze calea și să ne pună pe drumul cel drept.


Ștefan POPA POPA’S