Am observat în ultimul timp, și am amintit acest lucru în tabletele mele, calitatea umană a celor care sunt puși în funcțiile-cheie, fie la nivel de consilii județene, prefecturi, primărie, alte instituții ale statului, fie la nivel de justiție, de structuri ca Procuratura, DNA, DIICOT, Poliție și așa mai departe. Nu pot să mă bucur de faptul că acești indivizi care ocupă funcții importante se înmulțesc din ce în ce mai mult sau se înconjoară cu rude și acoliți de-ai lor. Ei vor să aibă în jur oameni care să fie de acord cu tot ce spun, chiar dacă ideile lor nu sunt juste, adevărate și folositoare pentru societate.
Acești indivizi, la ora actuală, nu se mai tem de nimic, pentru că știu foarte bine că – chiar dacă gafează, și o fac în succesiune – își rezolvă treburile în instanțe de judecată (lucru care se întâmplă din cauza calității umane a judecătorilor, care împart dreptatea cum consideră ei de cuviință, iar ceea ce hotărăsc ei este mai aproape de puterea banului, probabil, decât de dreptate). Cred că ceea ce se petrece în aceste instanțe sunt lucruri care nu trebuie lăsate la voia întâmplării. Printre judecători există oameni de calitate, care își mențin încă verticalitatea și demnitatea de apărători ai dreptății. Dar există și foarte multă infatuare, foarte mulți oameni fără valoare, cum spuneam. Ceea ce este mai tragic, acești oameni au păreri. Mă repet, sunt oameni care nu au nimic comun cu societatea, cu educația, cu cei șapte ani de acasă, dar își impun părerile, de foarte multe ori nefolositoare societății.
Am observat foarte mulți oameni din partide – de fapt, de aici pornește tot acest necaz în România – care sunt de proastă factură. Foarte puțini sunt cei care merită respectul nostru și să punem, cum îmi place să spun, ștampila de vot pe ei. Aceștia din urmă sunt și cei mai înjurați, dați la o parte, pentru că se merge pe oameni de nimic, care execută ceea ce spune superiorul, fără să gândească. Pur și simplu sunt doar executanți care nu fac altceva decât să distrugă societatea românească.
Consider că am ajuns într-un punct din care trebuie să ne gândim foarte bine dacă și această tevatură cu coronavirusul – care este o mare problemă pentru omenire – nu este cumva un lucru care să ne facă să înțelegem că este posibil ca bunul Dumnezeu să fie supărat pe noi pentru faptul că nu mai știm să ne iubim unii pe alții și ne dușmănim.
Probabil că bunul Dumnezeu ne dă un semn. Iar acest semn este de a ne face să ne lăsăm luminați de ceea ce înseamnă puterea Sa și să începem să mergem pe un drum luminat, să lăsăm în urma noastră lucruri bune, de care să se bucure generațiile care vin după noi.

Ștefan POPA POPA’S