Această paradă a circului, ori circul în paradă, este titlul unui volum de poezie al fie iertatului drag mie stihuitor Traian Dorgoșan, om de mare talent și cu multă măiestrie în ale scrisului.
Trăim în aceste zile de tristă amintire poate una dintre cele mai grotești reprezentații de circ cu care ne-a obișnuit timp de 30 de ani nenorocita noastră clasă politică.
Și, domnilor, nu greșesc. Stricăciunea este deopotrivă în toți aleșii noștri, indiferent de partid, clasă socială, studii, etnie, ierarhie ori funcție. Și până-n măduva oaselor.
Toți sunt o apă și un pământ. Președintele, model Băsescu, cu Guvernele 1, 2, 3 ale lui Boc reiterează nesimțirea marinarului, deși domnia sa este profesor, și ne amețește cu Guvernele 1, 2 etc. ale lui Orban.
Deci, guvernul dat jos de Parlament printr-o Moțiune de cenzură, ca incompetent, este desemnat din nou de Președinte, președinte care îl găsește ca foarte bun. Excepțional chiar.
De unde mai ieri nu-i plăcea nimic la Guvernele 1, 2, 3 ale lui Dragnea, acum moare de dragul guvernelor lui, după cum spune, deși nici acestea nu fac mai mult de o ceapă degerată.
Deci asistăm la o mascaradă fără margini și, mai ales, fără sens. Așadar, prim-ministrul Ludovic Orban, dat jos de Parlament, este reinvestit de președinte.
Ludovic, având „spate” atât de mare, are nesimțirea și numește noul cabinet în postura celor care tocmai au fost demiși în frunte cu el. După zicala „cum e turcul, și pistolul”.
Acum comisiile din Parlament audiază, chiar dacă doar consultativ, noii miniștri, care sunt mai vechii.
Se întâlnesc față în față „pesedei” și „penelei”, își toarnă invective în față, de cât de buni au fost unii și cât de răi ceilalți și invers. Mascaradă în toată regula.
Pentru că, de fapt, Orban și Iohannis au prezentat un Guvern de fațadă pe care nu-l doresc nici pe departe la guvernare, ci doar să slujească șiretlicului cu anticipate.
Și toate aceste politicianisme de doi bani sunt făcute pe timpul și banii noștri, ai poporului adică. În loc să se guverneze și să fie scoasă țara din impas, guvernanții visează la anticipate și puteri absolute, pentru că nu problemele țării îi interesează, ci doar puterea fără măsură, să poată face ceea ce îi duce mintea și interesul propriu ori al camarilei din care face parte.
Parlamentul, în loc să-și vadă de legile rătăcite de ani de zile prin sertare prăfuite și mucegăite, duce lupte sterile cu Guvernul, Președinția, Justiția ori cine-i mai stă în cale, apărându-și propriile interese.
Președintele „mediator și imparțial” trage la rame cu PNL-ul, pe val fiind să care toată puterea la Cotroceni... Și să facă ce? Să mai dea niscaiva bani pe la Servicii și să ție hăturile Justiției în mâini, pentru a-și mai clasa niscaiva dosare.
Curtea Constituțională dă când în „stânga”, când în „dreapta” cu talgerele balanței Justiției oarbe. Deocamdată, țelul suprem este „alegerile anticipate”.
Asta pentru că, acum, PNL și Iohannis se văd „pe val” și vor cât mai mulți primari și parlamentari, pentru ca președintele să aibă Partidul Meu, Guvernul Meu, Parlamentul Meu, Justiția Mea, Serviciile Mele etc., fix așa cum prevede și Constituția.
Biata noastră Constituție făcută ferfeniță. Dacă șmecheria nu merge, deh, se mai întâmplă, și vor ajunge la alegerile la termen, care sunt de facto doar câteva luni mai încolo, atunci să vezi bucurie pentru „Guvernul meu”, pentru că nu se va ști la câți lei va ajunge euro, nu se va ști dacă vor fi făcute plățile la alocații, la pensii, poate chiar la salarii, nu se va ști de câte miliarde de euro se va împrumuta „Guvernul meu”.
Cât despre autostrăzi, spitale, infrastructuă rutieră, Sănătate, Educație, cercetare etc. nu se mai pune în discuție pentru că nu au fost, nu sunt și nu vor fi în vecii vecilor amin, atât timp cât vom avea politicienii de ieri, de azi și dintotdeauna.
Acum este circusparada. Circul în floare. Cât despre pâie, se pare că este pentru românul de rând tot mai neagră, tot mai uscată și din ce în ce mai rară.


Petru Vasile TOMOIAGĂ