De trei decenii nu facem altceva decât să continuăm căderea liberă în prăpastia al cărei fund nu prea se întrezărește. Și în timp ce industria a fost distrusă, agricultura desființată, resursele naturale înstrăinate, pădurile și pământurile vândute, Educația și Sănătatea puse pe chituci, în timp ce peste patru milioane de conaționali au pornit în bejenie, cei care ne conduc, cu mici excepții, sunt cam aceiași: demnii urmași ai partidului comunist și ai securității statului.
Această caracatiță malefică ne-a cotropit întinzându-și tentaculele necruțătoare până în cele mai adânci și intime foruri ale ființei noastre naționale. Dându-și mâna ori luându-se la întrecere între ei, urmașii comuniștilor și ai serviciilor au purces la a se îmbogăți rapid, la a spolia țara și a rămâne la conducere în toate structurile, pentru a-și putea apăra privilegiile pe care singuri și le-au acordat, dar și pentru a-și mai adăuga altele, atingând limitele suportabilității unui popor blazat și ale unei nații lehămisite de jaful la care a fost supusă de tocmai cei puși să-i apere interesele. Și pentru că vicisitudinile s-au întins în timp și au crescut în amploare iar „bravii noștri conducători” musai au avut nevoie de niscvai ajutor și întărire, au făcut degrabă cerere către prieteni, rude, cumetri ori alți camarazi de hoții și fărdelegi. Astfel avem familii în corpurile diplomatice, în politică, în diferite sinecuri plătite de statul român, adică de către noi.
Și, după cum spuneam, de trei decenii care în povara lor sunt mai lungi decât trei veacuri, ne-au condus cam aceleași cadre de nădejde care nu doar au spoliat țara, nu doar s-au îmbogățit peste noapte ci, mai cu seamă, au avut grijă să și predea frâiele puterii celor care trebuie și să transmită averea din tată-n fiu.
Iar pentru că trebuia să fie și pentru omul de rând o explicație a continuității acestor oameni de neînlocuit, ni s-a tot inoculat formula că nu avem pe altul mai bun.
Astfel nu am avut unul mai bun ca Ion Iliescu, nici unul mai bun ca Adrian Năstase, nici unul mai bun ca Traian Băsescu, dar mai cu seamă unul mai bun ca Mugur Isărescu la Banca Națională, care, desigur, dacă va pieri mâine, va fi un cataclism, sigur se va prăbuși Banca României, ba chiar ar putea veni sfârșitul lumii. Aceștia de neînlocuit cum au fost alde Udrea și Bica, alde Lazăr și Kovesi, ori de neînlocuitul Băsescu și al său „pixel albastru” când, desigur, nu a lovit copilul, cum nici madam procuror Pițurcă n-a făcut-o. Spun de oamenii de neînlocuit pentru că, pe de o parte, am fost conduși doar de astfel de „neînlocuibili”, iar pe de altă parte, România a ajuns unde este astăzi.
Acum i s-a terminat încă o repriză de „cașcaval” lui Mugur Isărescu, cel care de 30 de ani conduce destinele Băncii Naționale și care se confundă cu însăși „leul” românilor și, deși mulți în timp au vrut să-l schimbe, n-a fost cu putință pentru că, deasupra tuturor, cei pe care Isărescu îi servește mult mai tari au fost. Și am să dau doar două exemple, deși, în timp, multe au fost. Ion Iliescu, în plin mandat de președinte, a ieșit, cum ar fi astăzi, și a spus că ar fi cam destul cu Mugur Isărescu la Banca Națională, pentru ca a doua zi, nu mai mult, a doua zi, s-a sucit, l-a reevaluat pe „bancar” și a concluzionat că tot el este cel mai bun. Deci cu de neînlocuitul Isărescu înainte.
Un alt exemplu este de mai aproape, când, nu cu multă vreme în urmă, Dragnea și ai lui îi tot căutau „nod în papură” Isărescului, care i-a calmat spunând că nu mai are mult până la final de mandat, invitându-i să aibă răbdare...
Și au avut. Iar acum aceiași pesedei, minus Liviu Dragnea, de data aceasta, vor să-l propună pentru încă un mandat pe „neînlocuibil”.
S-a sucit el, dar s-au sucit și pesediștii. Așa, peste noapte? Oare ce forțe malefice îl țin pe acest om atârnat în funcția de o importanță crucială în economia națională!?
Am înțeles cu toții. Țara prăbușită și vândută trebuie condusă de aceiași oameni unici și de neînlocuit.


Petru Vasile TOMOIAGĂ