Pentru că „aleșii” care ne conduc sunt otova, ceva de genul „cum e turcul și pistolul” în câteva cuvinte spus: pentru că Werner Iohannis - președintele - are și acum în nebuloasă povestea celor „șase case”, pentru că Ludovic Orban - președintele PNL - a scăpat de „dosare” cum doar el știe, pentru că Popescu Tăriceanu - președintele Senatului - are și el încurcături cu legea, pentru că Liviu Dragnea - președintele Camerei Deputaților, președintele PSD și, cu voia dumneavoastră, președintele a trei guverne ca și inexistente - are și el o condamnare anulată, dosare pe rol etc., deci pentru că acești patru bărbați, după unele calcule primii în capul statului, au fiecare în felul lui probleme cu legile țării, cum să le ceri acestora să fie corecți, cu dreptatea în suflet și simțire și, mai ales, să facă ceva pentru țară și popor?

Suntem conduși de o haită de dalmațieni care se sfâșie între ei și care, de când au fost aleși, nu fac altceva decât să demonstreze care dintre ei este mai bun, care este mai corect și căruia i se cuvine mai mult puterea, dar asta doar în propriul folos și gândind la cum să facă, cum s-o dreagă să se scoată pe sine basma curată. Dar cum asta, când toți sunt „pătați”? În disperare, aruncă cu noroi unul în altul, antrenând găștile pe care le conduc, și după modelul „hoțul strigă hoțul” nu fac altceva decât să ducă războiul fratricid fără nici o soartă de izbândă pentru vreuna din tabere.

În tot acest timp, corabia România, căreia i-a pus o torpilă mortală matelotul Băsescu, se scufundă văzând cu ochii.

Pentru că niciunul nu a făcut nimic din ce ar fi trebuit și ce ar fi fost util țării, vreau să vă amintesc că „PREȘEDINTELE” nu ne-a scăpat de Schengen și de vizele pentru SUA. Măcar atât! Nu a făcut altceva nimic decât să-și plimbe „prima doamnă” (ce idioțenie!) prin lume în concedii costisitoare și interminabile, tăcând cu tâlc, până când, vorba Iliescului, a simțit „sula-n coastă”.

Președintele Ludovic Orban reușește cu mult succes să ducă și mai jos PNL-ul, deși se credea că, după cele două matriarhate, acest lucru nu se mai putea. Și, totuși, se poate! Acum o acuză pe Viorica Dăncilă - prim-ministru, căzută ca musca-n lapte în fruntea unui guvern după „pohta” inimii lui Dragnea - de înaltă trădare. Și acest lucru, vorbesc de înalta trădare, musai va antrena și SRI-ul în dispută. Că doar ei se ocupă de asta.

Călin Popescu Tăricenu, președintele Senatului, nu face altceva decât să toarne gaz pe foc și să-și tragă spuza pe propria-i turtă.

Cât despre premierul Liviu Dragnea, care a condus cu mai mult ori mai puțin succes trei guverne, se poate spune orice, cu atât mai mult cu cât, mefistofelic, își bagă coada peste tot, doar-doar va putea să fie prim-ministru de-adevăratelea, cu numire, ori de nu, să poate candida la președinție.

Pentru că, mai trebuie să adaug că președintele în funcție este deja în campanie electorală pentru un nou mandat, Tăriceanu și Dragnea dau cu zarul care să candideze, iar Orban speră și el la un mandat de prim-ministru ori ce o fi, dar să fie ceva.

Vedeți dumneavoastră, acești dalmațieni au nevoie ca de aer de șefie, de a fi la vârf, pentru ca nimeni și nimic să nu-i poată trage la răspundere, pentru că așa este legea la noi: egală pentru toți și imparțială. Dar de ce cei mari nu se atinge niciodată.

Și dacă la început luptele între „pătați” se făceau așa, mai pe ocolite, mai pe ascuns, ba cu manta, ba cu DNA, sau cu te miri ce, acum, fără scrupule și fără pic de rușine, se dă totul pe față, scandalurile trecând de mult frontierele țării.

Și din tot acest circ noi nu câștigăm nimic. Dimpotrivă.

Petru Vasile TOMOIAGĂ