Luminează-ne, Doamne, calea și așează-ne pe drumul cel drept.

Am crezut că România este o țară care are și oameni foarte valoroși și că aceștia, la rândul lor, sunt ajutați de către cetățeni să scoată țara din impas.

Cel mai tragic lucru s-a petrecut zilele acestea, când am văzut puterea lui ciuri buri. Ciuri buri, pentru mine, înseamnă omul de nimic, care nu are nici o valoare, care stă și nu face nimic și își folosește doar simțurile primare, dar spune că e mândru că trăiește în România.

Concret, este vorba despre ceea ce s-a întâmplat la federația de fotbal a țării noastre, unde oamenii valoroși l-au sprijinit pe un om adevărat, un sportiv, o glorie a țării, ca să vină în fruntea Federației Române de Fotbal. Cu stupoare vedem demersurile care se fac la ora actuală în toate domeniile, în toate instituțiile. Vine gloata de ciuri buri și șterge totul, dărâmă totul și face ca imposibilul să se producă și să devenim acel popor penibil în toate concursurile și competițiile internaționale.

Mă întreb: oare pe nimeni nu interesează, totuși, cum este reprezentată această țară? Pe nimeni nu interesează că în curând România aceasta nu va mai exista, pentru că ciuri buri nu poate să facă minuni, ciuri buri nu poate să facă ceea ce este normal, în concordanță cu comunitatea europeană? Pur și simplu, mergem pe acea cărare, veșnic bătătorită, de incultură, lipsă de educație, de lipsa celor șapte ani de acasă...

Am văzut clar cum o teapă de oameni din federație se poate perpetua (probabil ca și în alte instituții). Am văzut cu ochii mei o anomalie cum nu se poate spune că mai există alta în țara în care m-am născut. Nu pot să fiu niciodată de acord cu cele întâmplate și mă sperie asemenea populație, pentru că vor urma în curând alegerile și parcă văd că toți nenorociții sunt aleși, toți cei care știu să „cumpere” sunt aleși, iar oamenii valoroși sunt în continuare ținuți pe bară.

Acest lucru pe care îl tot repet, Doamne, luminează-ne calea și pune-ne pe drumul cel drept, este atât de necesar în România cum nu a fost niciodată. România nu a fost niciodată în degringoladă așa cum este la ora actuală. România nu a rămas niciodată fără oameni capabili să o conducă și mă tot întreb: oare, astăzi, se poate să existe în acest popor și un individ care să fie capabil să conducă această țară pe drumul cel drept?

Din păcate, trebuie să închei spunând că am o speranță foarte slabă legată de viitorul care ne așteaptă și nu pot să mă bucur deloc de faptul că peste tot, în instituțiile țării, este plin de ciuri buri. Nu știu ce rezultate vom mai putea obține în asemenea condiții.

Sper, încă o dată, și mă rog, în același timp, ca Dumnezeu să ne lumineze calea și să o luăm pe drumul cel bun.

Ștefan POPA POPA’S