Cât o fi de legată la ochi Justiția la noi, greu de spus. Dar se pare că în unele cazuri este oarbă de-a binelea. Păi cum altfel să spui de vreme ce, după lege și după „procedură”, un om viu care a fost declarat mort nu își mai poate recăpăta statutul de om viu, deși el trăiește și este viu în carne și oase... Chiar în vedere și glas, deoarece bate ușile tribunalului pentru a-și recăpăta statutul de om trăitor pe acest pământ.

Constantin Reliu a plecat în 1992 la muncă în Turcia, ultima dată vizitându-și familia în anul 1999. Din cauza neînțelegerilor din familie, el susține că a rupt legătura cu rudele și s-a stabilit în Turcia. În anul 2013, fiindcă nu mai primise nici o veste de la bărbat, soția a solicitat în instanță declararea decesului acestuia, ceea ce s-a întâmplat în anul 2016. Astfel, după cum spune omul: „În acte sunt mort, deși trăiesc. Nu am nici o sursă de venit, iar din cauza că în acte figurez ca fiind decedat, nu mă pot angaja, nu pot face nimic în țară”.

Astfel, vasluianul în vârstă de 63 de ani, declartat mort în anul 2016, a pierdut procesul prin care cerea anularea decesului, din cauză că a formulat prea târziu calea de atac, la aproximativ doi ani de la pronunțarea decesului, iar solicitarea i-a fost respinsă ca inadmisibilă din punct de vedere procedural. Vedeți, după procedură, omul, deși trăiește, rămâne mort. Cu acte în regulă, pentru că așa

dorește onorata instanță. De unde îți pui fireasca întrebare: dacă în acest caz, în care e limpede ca lumina zilei că „omul declarat mort” trăiește, instanța îl dă mort în continuare, deși probabil a vorbit cu el, adică cu mortul, atunci cum vor rezolva ele, instanțele, după procedură, cazurile mai complicate, mai încâlcite? Și chiar nu mă mai miră că de mai multe ori o instanță a condamnat pe cineva, ca o alta să vină să-l achite ori invers.

Constantin Reliu a lucrat în Turcia, unde a fost depistat de autoritățile de acolo ca având documentele de ședere expirate, motiv pentru care a fost expulzat, iar la sosirea în țară a aflat că este declarat decedat. Acum Justiția nu vrea să confirme că vasluianul e în viață.

Degeaba spune bărbatul că ar dori să se reîntoarcă în Turcia, unde pretinde că are o firmă, pentru că morții nu pot trece frontierele decât cu acte de deces în regulă, iar cei vii, de asemenea, au nevoie de acte de identitate, ceea ce nu e cazul în speța noastră.

Acum eu înțeleg că la frontiră are nevoie de acte, dar tot nu pot să înțeleg cum au putut magistrații care au judecat cazul și au vorbit cu el să-l lase mort în continuare...

Brrr, chiar nu înțeleg!

Dar Justiția e Justiție, iar dreptatea viului, ca și dreptatea mortului, numai după procedură.

Petru Vasile TOMOIAGĂ