Ați văzut, probabil, stimați cititori, proba despre cum se desfășoară dezbaterile în Parlamentul României, derulată de toate televiziunile zilele trecute. De parcă mai era nevoie, ni s-a relevat, în întreaga „splendoare”, ce clasă politică avem. Deputatul Șerban Nicolae, fost șofer al interlopului Cătălin Voicu, a ajuns să facă legi în țara asta, să jignească colegi parlamentari, să folosească un limbaj ca la ușa cortului. Și asta nu pe stradă, nu în privat, ci fix în mijlocul forului care este alcătuit din persoane trimise acolo de popor pentru a face legi pentru el. Nu pentru ei!

Pentru că de aici a început scandalul cu deputata Cosette Chichirău (USR), care îl acuza tocmai de faptul că, alături de colegii lui pesediști, Șerban Nicolae lupta să-și apere „stăpânii” și să schimbe legile justiției.

Nu are rost să reluăm și noi întregul discurs trivial la adresa, până la urmă, a unei femei. Dar vrem să atragem atenția, a câta oară?, asupra indivizilor care au umplut Parlamentul. Oameni fără școală ori cu școli făcute la vârsta maturității prin tot felul de instituții private, cu diplome luate pe bani și doctorate plagiate, dar care sunt ținuți în spate de un partid care vrea să întoarcă România cu ani în urmă, ajung să se pronunțe în numele poporului.

Chestiunea e că, la aproape 30 de ani de la Revoluție, electoratul român n-a reușit să ajungă la maturitatea care să-i dea posibilitatea să discearnă între bine și rău, între mincinoși și oameni onești, între hoți și oameni cinstiți.

Toate acestea ni se trag și de la faptul că, de la Revoluție încoace, s-a distrus, printre multe altele, și sistemul de învățământ. Copiii și tinerii din ziua de astăzi, cu mici excepții, se duc la școală degeaba. Profesorii, una dintre cele mai oropsite categorii sociale, sunt plătiți ca vai de ei, sunt batjocoriți în clase de copiii de bani gata și și-au pierdut orice motivație. Așa, ajunși la vârsta care le dă dreptul să pună ștampila pe buletinul de vot, tinerii aleg cum îi taie capul.

Pe de altă parte, mai ales în zonele sărace ale țării, oamenii se bucură că, din patru în patru ani, vine câte un candidat sau un partid, țin o paranghelie, le dau să mănânce câte doi mici, beau o bere și primesc plase goale. Și atunci votează, că așa le-a cerut candidatul.

În România s-a votat aproape mereu pe bază de promisiuni și mite electorale sub formă de alimente și alte produse. Iar până nu se va vota în cunoștință de cauză, pe bază de programe politice reale și nu baliverne, vom avea în Parlamentul României personaje de genul lui Șerban Nicolae.

Anton BORBELY