Noul ministru al Transporturilor s-a deplasat, de curând, la Deva, cu trenul. Mare i-a fost mirarea că a ajuns cu o întârziere de o oră, deși trenul a rulat pe o cale ferată reabilitată cu puțin timp în urmă. Drept urmare, a constatat că „acarul Păun” este directorul general de la CFR, pe care l-a destituit.

Acum, se pune problema: dacă întârzie trenurile pe căi de rulare reabilitate, ce se întâmplă cu majoritatea căilor ferate, care nu sunt reabilitate și nici măcar întreținute așa cum ar trebui? Și asta de zeci de ani...

Oare n-ar fi fost mai bine să-și dea demisia tocmai domnul ministru?

Cum este posibil ca tocmai el, ca ministru, să nu cunoască situația căilor ferate din țară?

Dacă mergem, prin recurență, și la celelalte ministere, putem observa că peste tot sunt mari probleme. Nu mai vorbesc de Ministerul Muncii, despre care am mai scris și de la care se aude de mai bine de un an că nu sunt bani pentru pensii și salarii și unde nu s-a făcut nimic. Dar nici ministrul n-a demisionat.

Și, uite-așa, avem în toate ministerele, inclusiv în cel de Finanțe, circul oferit de guvernanți (după ce ne-au aburit în campania electorală, în urmă cu un an).

După cum se vede, în țara numită România totul este vraiște și nu interesează pe nimeni altceva în afară de situația personală și dacă mai poate să fure ceva.

De aceea, este mai valabil ca oricând motto-ul meu: „Luminează-ne, Doamne, calea, chiar și ferată, spre drumul cel drept!”.

Ștefan POPA POPA’S